Nu ma jenez!
Putina fiere, varsata intr-un butoi de... bere! Mai precis, asta-i ce-mi trecea mie prin cap, pe drumul spre munca, dupa o noapte petrecuta cu tovarasul Bahus.
Nu ma jenez niciodata, sa lovesc in cel cazut si nu-i menajez deloc pe cei ce
sufera! Durerea lor i-mi provoaca scarba, si ori de cate ori, cineva are neinspirata
dee sa-mi planga pe umar, ma feresc de bale lacrimi, sau alte varii secretii,
injurand birjareste în gand. Daca nenorocitul insista, las naibii orice rezerva si-l bag
fara ocolisuri, drept in pizda masii
Ce vina am eu, ca n-are ei bani, ca este somer, sau ca tacsur, are cancer la
prostata?
De ce trebuie sa-mi strice ziua, cu iitania lui obsesiva si cu ce-l ajuta daca prin
absurd, i-as bate pe umar si |-as asigura ca totul o sa fie bine?!
De ce trebuie sa inghit putoarea auroladibor, ce dorm sub banchetele metroului,
de ce trebuie sa ma oripilez de mainile lipsa ale automuliatior ce cersesc la stop,
sau la vederea celor ce-si tarasc resturile de picioare, prin vagoanele de tren?
Trebuie neaparat sa fac scurta la mana, tot inchizand usa compartimentului,
insistenților. surdomuti cu pixuri si agende, zecilor de vanzatori de ceasuri, celulare,
bere, ace, price si carice, sau...naiba stie ce-or fi mai vanzand?
De ce trebuie sa contribui tocmai eu ia cresterea boracului intasurat în carpe
soioase, pe care-] etaleaza rmilei publice, hoardele de pseudo mame, sau pseudo
frati?
De ce trebuie sa-i imbrac tocmai eu, pe cocosatul costeliv, care se plimba
despuiat si descult ia indiferent cate grade, ori sub 0?
Am sa-mi castig oare, intrarea in rai, colizand inconstient la ridicarea unei utopice
manastiri?
Banutul. mototolt in mana prefacut pioasa si obraznic insistenta, a unui fals
calugar, ma va imbogati macar spiritual?
De ce trebuie sa dau cainilor vagabonzi, crocantei sau salam, cand eu rontai
sticsuri sau saratele, in loc de pranz?
De ce trebuie sa iau in casa, pisica jigarita si urduroasa, care mi se incurca printre
picioare, la intrarea în bloc?
De ce trebuie sa-mi strice somnul diminetilor de weekend, uretele ininteligibile ale
colectorilor. de fier vechi, sau cantecele agonice ale orbilor, acompaniati de toti caini
cartierului?
Toata liota asta murdara, mustind de nevoi, ce colcaie la tot pasul, se hraneste ca
o ipitoare din sangele meu. Nu ajunge cate faxe si impozite vars în buzunarul spart
al unui stat bolnav, trebuie sa bag mana si n ce ramane, ca sa-mi exacerbez simtul
superioritatii financiare si sa ma sint generos.
Nu vreau, asta este replica pe care o dau; niciodata nu mint ca nu am!
Nu vreau sa dau bani de bautura, betivului ce zace în propria-i urina la colt si nici
babontei care cerseste bani de paine. Daca refuzi, betivul te injura; daca îi
cumperi batranei o paine, o sa se uite ia tine cu dispret: si o sa astepie sa pleci, ca
sa o arunce.
Vreau sa-mi aprind tigarea, de la hainele celui ce ameninta primaria ca-si da foc,
daca nu-i da casa; pentru ca mie nu-mi da, nici daca promit ca muncesc o viata, sa
o platesc,
Vreau sa moara toate jarlele vagaboande, ca sa e vand trupurile la PROTAN!
vreau sa moara si cele cu stapani imbecii, ca sa pot calca pe strada direct pe asfalt
si nu pe excrementele lor cretoase, colcaind de limbrici.
Vreau sa steriizez toate puitele, care fata pe banda rulanta, cersetori direct din
scutec si pe cele care traiesc din alocatia viitoarei marfi, pentru pedofiii straini
Vreau sa-i vad scop, pe toti alcoolici sifitici care-si imprastie samanta boinava si
umplu tara de cretini si de monstri cu genuchi de sati.
Vreau sa-i vad condamnati, la munca în folosul societatii pe toli cersetorii, care
mint ca nu le ajunge salariul, sau pensia bunici, pentru ca eu stiu, ca n-au auzit în
viata lor, un ceas sunand, dimineata ia 5
Vreau sa le cos buzele cu sarma, tuturor celor care-mi zgarie timpanele cu:
Doamnelor si Domnilor, suntem... n frati acasa... sau cu: Aaajutati-ma pe mine, ca
sunt prost si n-am cu cine; de cand mama ma facu, io femeie n-am vazuuut...!
Vreau sa le tai unghiie cu tot cu degete, celor care-mi murdaresc maneca, ca sa
ma faca sa citesc o bucata soioasa de carton, pe care se insira cereri agramate,
sub poza unui Crist sau Madone.
Vreau multe altele si nu le pot tace singur. Dar eu, sunt prea mandru, prea bun si
prea dezgustat de oameni, ca sa le cer ajutorul. Oricurm, voua va este mai usor sa-i
mituit, din lasitate sau din ina, decat sa-i reduceti la tacere.
Va pacaliti singuri, ca n-o sa seracit, ca este crestineste sa-i ajuti pe cei in nevoie,
n timp ce ei va fura. Si ceea ce fura ei nu se masoara în bani sau mancare, ci in
fericire! Voi i miluii si ei va urasc tocmai din cauza asta.
Ca traiti binet