Fantezii Erotice

lesirea de pe drumul principal aduce o singura schimbare in aspectul sosele
Acum plopii o insotesc aplecati protector, doar pe partea stanga. Masina de
ocazie dispare in zare, in timp ce inca imi asez harnasamentul. Soarele
albeste campia nesfarsita, unduind umbra mortilor, peste bitumul sernifluid al
soselei. Parca simt deja dogoarea panglicii nesfarsite; parca aud cauciucul
enisilor profestand sub presiunea talpilor congestionate te efort.

Nu ma pot urni din loc; tot mai trag speranaia ca o sa-mi surada norocul de
doua ori in aceiasi zi. Ei, norocul ma poate ajunge din urma itmi zic, si fac
primul pas pe drumul secundar. Miristea pare moaria, calcinata pana la
sarurile primordiale, sigurul lucru care contrarzice aceasta impresie, fiind
araitul cosasilor. Renunt la pamant ca sa cercetez cerul. Nici urma de nor,
singura miscare vizibila, este. curgerea vaporilor de condens ai unui
supersonic. Miroase puternic a balega uscata si a urina de cal, peste mirosul
de iarba uscata si transpiratie. Pelicula umeda, imi acopera fata
strangandu-se in picaturi care se preling pe varful nasului

Legatura de pe frunte si hamul incep sa ma roada, iar dupa nici 5 km, sunt
nevoit sa iau pauza la umbra unui plop. Apa din termos, calduta si cu iz de
cafea, mu reuseste sa-mi stinga setea. Fumul tigarii se incolaceste alene,
urcand catre frunzele nemiscate. Miristea nu-mi ofera nici un punct de srijini
priviri; in urma zaresc sirul dublu de plopi, al drumului principal spre Braila,

Din apele mirajului, se desprinde miraculos imaginea unui vehicol de vis. Un
atelaj ecvestru, al carui vizitiu struneste caii, stand pe capra in picioare, se
apropie de mine.

imi strang catratusele si ma opresc in mijlocul drumului. Caii se opresc la
cativa centimetri, cu pielea lucind de sudoare. Cativa stropi de spuma imi
sunt aruncati in fata, cu un fornait. Dau buna ziua si-mi propuisez rucsacul în
caruta, dupa ce sunt invitat sa urc.

lon ii cheama pe vizitiu si are probabil putin peste 30 de ani. Ma intreaba din
nou, ce caut aici. Am venit in coltul asia uitat de lume, ca sa verific
similitudinea unor legende rurale si uneori chiar urbane. Este vorba de mitul
bisericii scufundate, impreuna cu satul din jurul ei. Am inceput desigur,
documentarea inca din Bucuresti, dar am hofarat ca aici exista sanse mai
mari de a afia informatii valoroase.

Firul care uneste povestile este acelasi: Dumnezeu, deghizat în pelerin sau
cerstor; insofit sau mu, de Sfantul Petru, a testat si pedepsit ticalosia
localnicilor unor asezari. In alte variante, este vorba de un inger sau doi,
alieori de oameni 'cu har", trimisi de Dumnezeu. Daca divinitatea sau
calitatea sfinteniei pelerinilor si modul de testare difera de la loc, la loc,
momentul deznodamantului este invariabil acelasi. Biserica plina de enoriasi
se scufunda in pamant, in timpul sau /a sfarsitul slujbei; apele navalind în
concavitate, pana ce la suprafata ramane doar crucea de pe turia.

-Cati ani, ai domnule? ion ma priveste curios.

-Pai, maine implinesc 331

Expresia de surpriza imi este cunoscuta; eu par mai tanar decat el. Ma ablin
sa ma dau mare, sau sa incerc sa-l epatez cu inteligenta mea, pentru ca
vreau sa-si deschida inima,

-La varsta asta, mai crezi in povesti din astea?

Din cateva vorbe il aduc unde vreau si scot fericit reportotonul. Am avut
dreptate; norocul ma are in vizor astazi. Doua calatorii si informatii în acelas
imp, cu promisiuni de cazare Ia fel de placute si gratuite.

lon scoate o sticla de tuica si ma indeamna sa gust. Dupa cateva guri
tepene, ma inmoi atat de placui, incat uit de caldura si sudoare. lon fluiera
fericit, cu palaria data pe ceafa, prefacandu-se ca biciuie caii, care Ia randul
lor se prefac ca iufesc pasul. Ma intreaba daca am nevasta sau mandra
acasa, fara sa astepte sa-i raspund. Lauda lacul, tuica locala si ultimele
realizari ale primarului. Ajuns aici, se bucura ca un copil. Are rate mari la
electocasnice, dar cel m-ai tare se mandreste de noul ielevizor. De antena
s-a ingrijit primarul; 99 de canale gratis, pentru locuitorii comunei

Nici nu mi-am dat seama cand am parcurs cateva ulite din sat. Casa lui lon
este tipica pentru zona campiei. O cladire joasa si lunga, urmand linia unui
hol dublat pe afara de o veranda. Dupa numarul de hornuri, locuitorii casei de
6 camere, se inghesuie mai tot timpul in doua. Camerele nelocuite si mai
mereu incuiate, se numesc de obicei in fata” sau 'alea bune”.

Cina in curte, la umbra boltii de vie in prezenta Magdei si a celor doi baieti,
mai mult albi decat blonzi, ma umple de nostaligia copilariei. Tuica are alt
gust, ascultand greieri si povestile gazdelor.

Ne intindem Ia vorba destul de tarziu si dupa cantitati apreciabile de bautura
Magda se duce sa faca paturile si incep sa ma gandesc cum o sa ma destind
in racoarea camerei bune”. Ajuns in prag, incep sa vad ca uneori tipologia
taranului nu-i aceiasi. Camera este in mod cert ullizata frecvent.

Ma dezbrac si ma pregatesc sa ma bag in pat, cand in prag apare doar in
stip ton. Se scarpina neglijent intre picioare, trece pe langa mine si se aseaza
in pat. De sub perne scoate telecomanda si incepe sa butoneze plictisit.

Ramas in picioare, in mijlocul incaperii, ma uit prostit la gazda mea
-Hai in pai, ca-i fi obosii, face el! Nevasta-mea ma omoara cu telenovela ei!
Ridic din umeri si sar peste el, apoi ma intorc cu spatele si ma inghesui cat
pot in perete, putnind nemultumit.

-Hai mai Manuel, ca nu stau mult; ma uit si eu o leaca la televizor si-l sting!
Aha, de fa domn, am ajuns la Manuel.... Ar fi trebuit sa nu beau nimic in
seara asta si sa ma duc la preot sa-mi aranjeze el cazarea cum stabilisem.
Asa-mi trebuie! Acum o sa ma perpelesc in pat, in timp ce lon o sa sforaie ca
a el acasa

Palpaiala televizorului se stabilizeaza in sfarsit; aproape ca adormisem,
cand aud niste gemete. Canale erotice la tara, zambesc eu aproape adormit.
Visul ma chema la el; eram gata sa ma duc, cand patul incepe sa tremure
itmat. La un moment dat, gemetele din pat le acopera pe cele de Ia Tv. Ma
prefac ca dorm, dar dintii iini scrajnesc de nervi

La prima atingere, ma stapanesc cum pol, cautandu-i scuze labarului; poate
ma atins pe fund, din greseala. La ce-a de-a doua m-am enervat, insa nu
suficient; clar, asta n-a fost din greseala! Cand am simtit cum ma trage
cineva de elasticul chilotilor, m-am rasucit, cu puri stransi. lon ma privea
plavan, cu dreapta pe pula si cu stanga la gura, in semn de tacere. Am
deschis gura sa urlu, dar chiar atunci, din spatele lui s-a itit Magda.

Sar din pat, peste amandoi, reusind performanta sa nu-i ating pe nici untul.
Cand trec prin camera copiilor, surprind o miscare grabita sub asternut. Daca
n-as fi fost atat de furios pe jocurile sexuale ale celor doi soti, poate n-as fi
ras niciodata patura de pe trupurile lor acuplate. Afara, la masa plina de
vase murdare, am luat o gura de tuica si mi-am aprins o figara. Arn fumat 2,
pana sa mi se alature Ion la masa

-Imi cer iertare dom! Maruel; muierea asta, s-a emancipat decand cu
satelit!

-Nu mai conteaza, spune-mi unde sta preotul, ca ma duc sa dorm a el, in
ce-a mai ramas din noapiea asta. în gandi il injur copios: sunt sigur ca intai
si-a regulat nevasta si dupa aia s-a gandit la mine.

-Hai, mai omule, ca nu s-a intamplat nimica rau; unde te duci in crucea noptii,
sa-l deranjezi pe popa?!

Strabat ulitele pustii, acompaniat de latraturi sporadice din fundul curtilor.
Casa preotului, scutundata in intuneric, este cu mult mai impunatoare decat
restul. Strig la poarta timp de cinci mire, apoi pun mana pe clanta
strangand un bat in mana. Ma descurc eu cu cainele, daca rtu-i vreun
ciobanesc mioritic. Merg in fundul curtii, fara sa dau de caine. Usa dela
obisnuita bucatarie de vara este incuiata, asa ca fac cale intoarsa in fata.
Apas pe clanta si muzica ma invaluie. Preotul asculta iron Maiden. La nivelul
asta si la ce termopane are, mu-i de mirare, ca nu ma aude cand strig pe
afara. Vesela imi dispare cand dau cu ochii de lup. Daca n-aveam geaca pe
mana, muscatura mi-ar fi rupt carnea. Chiar si asa durerea si spaima, m-au
facut Sa urlu disperat. Muzica se opreste.

-Jos Nero, jos! Un barbat gol pusca, îi da javrei un pumn in ceafa, ca sa-l
convingat

-Gine-i acolo Nicule? Vocea celuilalt barbat este mai impresionata pentru
caine, asa ca-mi da drumul si se retrage în intunericul din capatul holului
-Sunt Eamanuel Bogdanovici, mi s-a spus sa-l caut pe parintele Anania
pentru cazare!
imbracat cu-n halat de baie pufos, barbatul isi infoaie barba creata spre
mine:

-Sa bati Ja usa, sau sa suni la telefon, nu ti sa zis? In pula mea, traim in
secolul 21!

-Eu ma duc sa fac o catea, zice cel numit Nicu. lese pe langa mine, fara sa
se _sinchiseasca ca i se balangane sula; cainele il umeaza, maraind in
reacat spre mine.

-Fulute-n cur de javra; iesi ca-ti sparg capatana! Parintele Anania, ma
impresioneaza prin eleganta discursului

-Pai, daca deranjez, eu pot sa plec; poate Ia politie au vreun loc pentru mine!
-La politie? Ce vrei, sa te futa Saul in cur si cand oboseste, sa te ia
adjunctul? Daca vrei asta, la ce bun sa te mai obosesti pana la politie?!

Ma asez naucit pe ceva care parea scaun si care se naruie sub greutatea
mea.

-Ce faci domle; mi-ai stricat cutia de a televizor!? Hai in camera si ia loc
pana ma imbrac si face Nicu cafelele alea!

Tv-ul lumineaza un asternut mololit; amostera miroase a sex incins si fum
acru. Ca sa scap de stanjeneala, ma uit la ecran. ideea este stupida, pentru
ca orgia de pe canalul erotic ma dezgusta. Daca nu m-as teme de caine as
pleca chiar acum si nu m-as opri prea curand.

-Uite ce este Manule, tu esti orasean; banuiesc ca mu ai ideii preconcepute
depre problema asta! Ce naiba, oameni suntem! Mergem la bucatarie sa bem
o cafea, poate gasim si ceva de mancare; vorbim si dupa aia te conduce Nicu
a casa parohial, sa dormi

Oftez oarecum usurat si-l urmez la bucatarie. Cafelele sunt gata, si daca
n-ar fi barbatul gol care face sandviciuri calde, m-as simti mult mai relaxat.
-Dute-n pula mea si ia-ti ceva pe tine, destranatule, face Parintele tragandui
o palma la fund! intorc capul, prefacandu-ma interesat de mobilierul
bucatariei
-la loc, domnule! De ce n-ai dat un telefon, ca sa-ti aranjez sederea mai
devreme?

-Imi pare rau parinte, dar am inoptat la lon Malachie, ca tot m-a adus cu
caruta pana in sat.

-La prostul ala? Si de ce m-ai ramas acolo, nu-ti place atmostera de familie?
Hai zi, care s-a datia tine, el, tarfa de Magda, s-au baietii? Serveste cafea
si un sandvist

Mananc in sila, gandindu-ma la mainile bucatarului; mananc si salamul imi
miroase a sperma, iar branza topita, ma duce cu gandul la

-Ce ai profesore, ti-e rau? la un suc, parca mai am si niste lamaie!
Binecuvanate fie cutiile de luminiu si minunata lor etanseitate! Bautura
acidulata si rece, ma aduce pe linia de plutire. Refuz lamaia, cafeaua si cel
de-al doi-lea samvici si cer voie sa-mi aprind tigarea
-Tigarea este un viciu urat, face parintele si urla de ma sperie: Nicule, ada
wiscanul si 3 pahare; ada si trabucurile alea de pe Tv! Se uita complice la
mine: frumusel, nu?!

- Televizorul? Chiar am observat ca-i nou.

-Ei pula; Nicu, tarcovnicul meu! E mai vechi decat televizorul, dar mult mai
bunt

-Aaa.... parinte eu sunt farnilist convins si as spune ca si oleaca credincios
desi nu prea intru în biserica!

-Sa fie la tine, fiule! Tu pierzi! Pacat este ce scoli, ru ce bagi in gura!

Supapa sticlei, ma comvinge ca pot sa bag linistit in gura niste alcool.
Cuburile de gheata zangane placut si asa imbracat, Nicu ru ma mai
indispune. Parintele are dreplate; este un tanar frumos. Pacat ca se uita a
mine, cu aceiasi figura cu a alsacianului

-Nu te supara parinte, ca sa fii preot, n-ar trebui sa fii casatorit?

- Toate regulile au si exceptii dom profesor; daca sugi pula cui trebuie, capeti
ce parohie vrei si primesti si dispensa pentru celibati

Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu limbajul preotului. Rad timid Ia inceput, apoi
incurajat de acompaniament, incerc sa las angoasa sa dispara in hohofe.
Paharul zguduit imi arunca cuburile in poala cu ceva urme de tarie. Nicu sare
sa ma ajute cu un servetel si ma sterge apasat intre picioare.

-Nicule te intreci cu gluma, ridica vocea Anania!

-Lasati parinte; nu ma deranjeaza!

-Ma deranjeaza pe mine, bai pula! Ia-ti rucsacul, ca restul îi le cara Nicut
Noapte buna!

Pe drumul scurt pana la casa parohiala, Nicu mu scoate o vorba. Cand
incercam sa-l intreb ceva, iulea pasul lasandu-ma in urma. În pragul casei
pustii imi pune cheia in mana si ma strange cam tare.

-Noapfe buna domnu' Manuel, o sa trec maine dimineata sa va insotesc prin
sat!

Casa parohiala este veche si plina de panze de paianjen. Lanterna imi este
de ajutor pana reusesc sa gasesc intrerupatorul de pe hol. Intru in prima
camera din stanga, i-mi pun sacul de dormit peste un pat prafuit si ma atund
in somn:

Nimic nu-mi tulbura odihna pana ce incep cocosii sa-si faca meseria.
Reusesc sa-i ignor, dar dupa un timp ma trezeste vezica, asa ca ies din
asternut si ma grabesc sa caut buda. Am parte de o surpriza colosala. în
partea opusa camerei unde mi-am petrecut noaptea, casa a fostrenovata.
Are toaleta moderna cu cabina de dus. Dupa ce gasesc stectierul de la boiler,
incep sa anticipez momente placute. Bucataria este goala, frigiderul ticsit cu
alcool si bauuri carbogazoase. Cafeaua o gasesc ascunsa in congelator.
Eram la capitolul 2, adica stat pe buda, cand am auzit pe cineva zanganind
vasele.

-Care-i acolo?

-Eu sunt Manule, Nicu tarcovnicult
Astia din satul asta, trec de la tu la dumneavostra în functie de cum li se
scoala, ma enervez eu. Apoi gasesc un moliv mai bun; n-am hartie igienica,
asa ca trebuie sa cer.

Ranjetul cu care-mi intinde sulu! de servete de bucatarie, merita o poza.

Masa este pusa, am inclusiv niste flori in glastra. Oua ochiuri, carnati si o
sticla de wiscan. Rerunt Ia dus: dupa ce mananc, servesc o portie de tarie,
desi nu-i nici 9 dimineata. Presimt ca o sa am ozi grea. Aflu ca parintele este
a utrenie si ca mergem sa-l vedem pe primar.

Grasarul. care-mi uda mana strangand-o anemic, in tentacolul lui jilav,
zambeste cu toata dantura de gaudent. Este ambalat intr-un costum al carui
model, marime si culoare, il face pe posesor sa semene cu un jambon legat
intr-o plasa fina.

-Simion Macarie, ma numesc!

-Bogdanovici Emanuel, ma bucur sa
-Maruu i place sa i se zica, Mache dragule!

-la dute si beleste-ți fasolea in alta parte Nicule; hai repede si daca-mi mai
zici draga, belesti pula!

Eh, se pare ca la fara, toata lumea vorbeste mai...colorat. Ma asez nieinwitat
si pun reportofonul pe masa. Cand da cu ochii de el, Mache se hlizeste ca
muta...na ca am luat-o si eu razna!

-Ce onoare, sa mi se ia interviu! Pot sa va spun ca in satul asta, pana sa vin
cu, nu se facuse nimic; la nive! administrativ, eu am.

-Dom primar, eu sunt profesor de istorie si filozofie; imi dau doctoratul in
mituri Contemporane. As vrea sa-mi povestiti despre biserica sculundata si
despre artefactul numit Toiagul lui Dumnezeu!

-Hai dom! profesor, astea-s basme de adormit copii. Va garantez eu, ca sub
lac mu-i nici o biserica. Povestea asta aduce curiosi si mai scoatem si noi unt
ban din turism. Matale esti om inteligent; sunt sigur ca stii, ca pana si Giulgiul
din Torrino era un fals.

Discutia ramane la celasi nivel, pana parasesc primaria. Pe trepte, Nicu
fumeaza trabuc si bea suc la cuție.

-Hai sa vezi lacul si dupa aia mergem sa mancam de pranz la Nanu; nu-ti
face griji, am gatit ceva fara grasimi!

Dau din cap nemultumit; colesterolul este ultima mea grija la ora asta.

Lacul este frumos si pe malul cu plaja, agitatia este destul de mare. Cand pe
unde vin turistii aici, cand drumul ala este asa pustiu?!

-Ce se executa aici, intreb eu uirnit de cantitatea impresionata de funii?

-Niste destepti de la nu-s ce institut, au facut scufundari in lac si cica au
gasit ceva acolo. Smecheri din astia vad in fiecare an; ba gasesc crucea de
pe turla bisercii si dupa asta o pierd; ba Toiagul lui Dumnezeu, care-i
deobicei cate un bat putred.

Privesc agitatia celor care trec funiile pe dupa trolii. Rotile se invartesc doar
de cateva ori si se blocheaza scrasnind, în fluieraturile si exclamatile uimite
ale turistilor.

-Hai sa mergem Nicule; agitatia asta mi-a produs foame!

Pe drum mu reusesc sa-mi reprim curiozitatea
-De cat timp ai...relatia asta, cu preotul? Cum I-ai alintat, Nanu?! Rasul lui
ma descumpaneste.

-Relatie?! Ne futem cu cine vrem; doar cand nu prindem ceva prospatura, ne
consolam unul cu altul! EI se bucura de tineretea mea, eu de bariii lui!

Cine naiba m-o fi pus sa intreb?! Confesiunile imi urca tensiunea si ma trec
din nou senzatii de voma.

-In satul asta se fule, care cu cine apuca; cel mai grozav sezon de cordeala
este vara, cand vin turistii. Daca este sa O spunem pe cinstite, cred ca ni s-a
dus buhul, ca suntem un sat de perversi

JI Ias sa povesteasca, desi trece la amanunte care ma dezgusta. Ajungem la
preot acasa odata cu acesta. Mancarea a fost surprinzator de buna si vintul la
el. Ajunsi la catea si tigari, incep o discutie despre ceea ce vreau sa aflu

-Inferesanta tema de doctorat Marule, face Anania scarpinandu-si barbat
Da-mi voie sa-ti spun ca legenda asta, este un cacat cu stropit
-Parinte, la baza fecarei povesti, sta un sambure de adevar; transmiterea
orala adauga la fiecare reproducere cate ceva din tmitologia locala si din
imaginatia naratorului. Dupa parerea mea, aici avem de a face cu motivul
polopului, varianta regionala
-Pofop pe dracu! Dumnezu insusi a garantat, pecetluinci cu curcubeul, ca nu
va mai fi alt potop! Crezi ca-i pasa cine cu cine se fute; crezi ca-l intereseaza
daca tinem post ori suntem canibali? Aiurea, daca-i cladesti o biserica in
care sa i se mai inchine niste dobotoci, Dumnezeu este foarte multumit!

-Am impresia ca ala sceptic si patruns de materialismul dialectic, ar trebui
sa fiu eu parinte! Isus a spus: "bagati de seama, sa ru ajungeti preoti, inainte
de a fi crestini! *

-Asa, da-mi cu Biblia in cap profesore! Mi se rupe mie, de ce au scris unii
morți de 2000 de ani, despre ce cred ei, ca a zis Isus. Daca le predic babelor
basinoase fantezia asta, nu inseamna, ca trebuie sa si cred in ea

-Parinte am auzit mulle blasfemii la viata mea, dar nici una nu venea din
partea urui preot. Pentru ca si eu vreau mai mult decat vorbe, am venit aici sa
caut dovezi!

Conform legendei, dezgustat de pacatele capitale ale localnicilor, Dumnezeu
a dat insotitorului sau, un foaiag. Acesta I-a infipt in mijlocul satului, in fata
bsericii si a provocat pe cei care mu cred in Puterea Lui, sa-l smullga din
pamant. Incercarile n-au avut succes, decat dupa ce cei doi au parasil satul.
in acel moment, toiagul a fost smuls si din locul ala, apele au tasnit, pana au
inundat satul. Toata tragedia a fost completata de o furtuna ingrozitoare, care
a incheiat dezastrul. Toiagul ala de lemn, ar putea fi inca pe undeva si dupa
descriere, ar fi usor de recunoscut.

-Rahat cu apa de ploaie, superstitii si basme de speriat boracii. Batul ala il
poti cumpara cu duzina de Ia aia de vand suveniruri. Avem noi un tamplar in
sat, care zice ca a visat toiagul si de atunci fot face copii dupa el. Ramolitul
ala batran zice ca toate sunt Toaiagele lui Dumnezeu! într-o zi, daca ma
prinde machit, pun cainele pe el! Partaru' dracului; daca era mai tanar...ii
bagam eu toiagul in cur, pana se caca povesti!

Brusc, imi pierd interesul pentru discutie si declar ca vreau sa ma odihnesc
putin.

Reusesc sa-mi fac un dus in casa parohiala si apoi pornesc hotarat catre
primarie. Aflu repede unde locuieste tamplarul, dar m-l gasesc acasa
Locuinta umila a batranului ma umple de un fior ciudat. Ma simt ca prima
oara, cand am pasit alaturi de bunicul in biserica. Nu frica, ci respect si
admirație pentru cladirea fizica si pentru ceea ce simbolozeaza ea
-Asta-i casa Domnului, facuta de om, pentru om! Este cladita din lemn si
piatra, nu ca sa ne ingradeasca, ci ca sa ne adune. Adevarata Lui casa, este
pretutindeni, dar cel mai adesea in noi! inchid usa in urma mea, cu
sentimentul ca plec de acasa pentru toideauna

In mijlocul pietei, in aglomeratia vanatorilor de suveniruri, il gasesc pe
tamplar. intai dau sa plec, speriat de asemanarea mosneagului cu raposatul
meu bunic, dar apoi rad de slabiciunea mea si ma asez in farta tarabei

-As vrea sa-mi dai Toiagul Domnului!

Privirea batranului trece prin mine; ma face sa ma intorc, ca sa vad unde se
uita. De fapi, este orb

-Alege-l pe care vrei, dragul meu
-Eu1l vreau pe cel adevarat, pe cel pe care Dumnezeu la tinut in manat
-Uita-te in jurul tau; vezi Ceva care sa nu fi iesit din mana Lui!? imi arata
toiegele. Alege unul!
intind mana, sovaielnic si cand ating lemnul, palma lui se aseaza peste a
mea.

-Nu de alegeri trebuie sa te temi, ci de ceea ce inseamna ele. Uneletele nu
aleg; uneltele indeplinesc!

Strang batul Ia piept, cautand instinctiv portofelul. inainte sa-l gasesc, lumea
incepe sa ma impinga fara menajamente.

-Restul mu-mi mai trebuie; sa ie ia cine vrea! Mosneagul se ridica si dispare
în multime.

Incerc sa-l gasesc, dar ru-l mai vad nicaieri

Ma simt pustiit, ca si cum cineva a fugit din mine; simt nevoia sa-mi pun
capul in poala tmarnei si ea sa-mi spuna ca totul va fi bine. Ma trezesc in fata
bisericii, printre enoriasi si turisti. In aerul fierbinte al hotelor de tabla,
lumanarile se scorojesc mirosind a tamaie si ceara.

Plec capul, mai putin decat cugetul si intru, pasind ca pe vata. Ma opresc
sub turla si ridic fruntea, privind bolta pictata în fresca. Dreptul Judecator ma
priveste tinand cartea deschisa la un capitol fara varsta: inceputul si sfarsitul
les din biserica, fara sa scot un cuvant; adevaratele rugaciuni se spun în
gand.

n lumina soarelui, ridic toiagul spre cer si-l privesc.

-Ai de gand sa fe inchini a batul ala, sau speri sa faci o minune cu el? Dupa
ce am privit spre lumina, chipul preotului pare o gaura neagra tivita cu sange.

“Parinte, dovezile sunt pentru necredinciosi; asia-i adevaratul Toiag!

-Ai facut insolatie fiule; intra la umbra si arunca aracul ala nenorocit!

Lumea se aduna in jurul nostru, atrasa de tonul ridicat al discutiei
-Si daca nu-i doar o bucata de lemn; daca este ce! adevarat, cel care
dovedeste puterea Lui?!

Ridic Toiagul deasupra capului si cu o singura miscare il infig in pamant.
Tarana uscata si batatorita, abia de i-a ingiiit varful, pe o lungime de cativa
centimetri. au mana temator de pe maciulia curbata, dar batul ramane infipt
temeinic. Ridic privirea si o rotesc pe deasupra multimii

-Cine are nevoie de dovezi ale Puterii Lui, n-are decat sa incerce sa-l
srmulga!

Hoholele de ras, ma inconvoaie ca niste pumni in ficat; o iau la fuga,
acompaniat de fluieraturi si apostrofari, in care destusc cuvintele, betiv nebun
si circar. Nu privesc in urma; alerg cu sufletul amortit catre casa parohial
Arunc de-a valma lucrurile in rucsac si ies, fara sa mai inchid usa. Soarele
arde ucigator, pe cerul senin, pasarile canta ca si cum nimic nu s-ar fi
intamplat. in departare se rostogoleste ecoul surd al unui tunet. Ulitele sunt
aproape pustii iar putinii trecatori, nu ma baga in seama

Exact Ia iesire din sat, ma impiedic si-mi zdrelesc genunchiul. Dupa cativa
pasi schiopatati, gasesc aruncat in sant, un bat. Aproape ca ma ia frigul can
vad ca-i O replica a Toiagului. Apoi dau din umeri, o unealta este doar o
unealta, iar asta este un simplu bat, numai bun, pentru unul care schioapata.

Drumul secundar se intinde in fata mea, negru, nesfarsit, insotit doar pe-o
parte de plopi. Din urma ma ajunge o Dacie alba. Opreste in dreptul meu si
soferul imi face semn sa urc. Inainte sa deschid portiera, aruric o privire
inapoi, la norii de smoala, ce se bulucesc peste sat. Lumina este aproape
reala: soarele pare un proiector atintit catre scena unui viitor spectacol.

Soferul conduce cateva minute in liniste, dupa care cauta un subiect de
conversatie:

-Mare fevatura cu scamatoria aia in sat; daca n-ar trebui sa ajung urgent
undeva si mu auzeam ca se strica vremea, as fi ramas, sa vad daca se
prinde careva de smecherie!

-Despre ce vorbesti?

-Un nebun a infipt un bat in pamant, si acum toata lumea din sat se chinuie
sa-l smulga!

Distractia cea mai tare, este ca popa, dascalul, primarul si doi politai se
chinuie sa convinga multimea ca trebuie sa plateasca, ca sa-si incerce
puterile. Si-au luat la injuraturi si la flegme, de mai mare dragul. Am facut si
niste poze; ia uita-te!

Mana cu care fin camera digitala, imi tremura si la prima groapa o scap pe
jos. Stapanul o recupereaza si dupa ce buloneaza de cateva ori se infurie:

-Dom-le esti de groaza; ai reusit de mi-ai sters tot cardul de memorie!
-Iarta-ma, sincer ri-am vrut! ii platesc cardul, fara nici o problema.

-Lasa, nu-i nimic, lucrurile se pot inlocui, doar viata omului nu are prett

Ma cuprinde durerea; inima rni se chirceste în piept, rascolita de o gheara
-Te rog frumos, du-ma inapoi in sat; platesc oricat imi ceri!

-imi pare rau, nu se poate, astazi pana la ora 19, trebuie sa fiu la Nehoiut

Parca-mi toarna cineva plumb topit in creier. Scot agenda si ma uit la
introducerea proiectului lucrarii "Mitologia catastrofei semicontemporane”.
Lista locatiilor unde trebuie sa fac documentare este scurta si o stiu pe
dinafara. în timp ce o recitesc mi se impaienjenesc ochii: Bucuresti, Parcul
Tineretului, undeva in spatele fostului crematoriu; Comuna Balta Aba, judetul
Braila; Oras Nehoiu, judetul Buzau, asezarea de pe malul.

Intreb, tinand inca ochii inchisi
-Mergeti la Nehoiu, acolo unde este lacul ala?

-Da domnule, sunt hidrotehnist! Am lucrat cu mana mea, la barajul de
acumulare! Stiti ce-i asa de deosebi, la barajul ala?

Dau din cap a negatie.

-Este facut in intregime din pamant bataturit, fara nici un gram de ciment.
Orasul este de pomina. Locuitorii au aproape toti nume biblice si merge vorba
ca nu gasesti mai multe curve pe Km patrat, ca la Nehoiu; unii zic ca sunt asa
de curvari, ca sunt rude toti intre ei

Nu-l mai aud. Falagele mi se albesc, strangand toiagul, in timp ce ma rog:
_Gaboara Doamne pacea Ta peste novrednica unealta?!