Fantezii Erotice

Alison rataci drumul catre palatul patern. Se pierduse prin padurea mirifica, dar
deasa si necunoscula. Auzise multe despre padurea aceea. Tatal ei i spusese cat
de periculoasa era, în ciuda frumusetii ei nemaintalnite. Tocmai tatal fusese cel
care ii interzise sa intre in padure pana în ziua aceea. Putea sa dea peste orci
safbatice, peste vrajitoare rele care transformau pe oricine in orice creatura dorea
inima lor, peste troli furiosi sau gnomi acormi, sau peste... Ei. Ei bine, eif. Regii
neincoronati ai padurilor. Maestrii neintrecuti ai arcului, care manipulau arma cu
atata precizie cu care isi folosea sirena coada sau harpia aripa. Nici o semintie de
creaturi nu-si putea masura fortele cu ei. Toti fusesera ingenunchiati de creaturile
arcase sortite nemuriti. Nici o suflare muritoare sau nemuritoare nu mai indraznea
sa tulbure paradisul verde al elfior, lorzii padurii

Se inserase. Se lasase frigul. Sio data cu inserarea si frigul, coborase si mantia
de neliniste peste sufletul nevinovat al fecioarei. li era teama copilei li era teama
inocentei de ceea ce putea sa o astepte. Ascunse indaratul pletelor de culoarea
spicelor de grau, urechile ei captara un sunet nefinistitor, ca si cum cineva ar fi
calcat pe frunzele cazute. [i lua inima în dinti si intreba:

-Cine este acolo? Ai grija, sunt in-inarmata si p-periculoasa. S-ar putea sa te
ranesc. Un ras formidabil ii rani auzul:

-Femeie cu arma? Nu ma pacalesti cu amenintarile astea puerile. Cine a vazut o
femeie luptand, mmicuto? Eu sunt inarmat, scumpo. Sageata mea este indreptata
chiar spre pieptul tau. Dindaratul copacilor aparu gura unui barbat care-i tulbura
simturile tinerei printese. Masurand nu mai putin de 195 metri, de o frumusete
reala, miadios, palid, cu plete negre ca abanosu si lungi cat arcul seu, cu ochii de
culoarea hainelor-verzi, si o steluta desenata, asemeni unui stigmat, pe fruntea
naita si inteleapta. Maini sale mladioase pusera sageata inapoi in tolba si arcul a
spate.

-Nu am de ce sa ma tem de tine, preafiumoasa fica a oamenilor. Tu insa da.
Trebuie sa te pedepsesc pentru ca ti-ai pus gingasul piciorus pe meleagurile
noastre, ale Ocrofitorilor Naturii

-Pedeapsa? ingaima piedute copila. Ma vei ucide?

-Oooo, nu. Esti un om, nu o orca sau ciciop, dusmani de ai nostrii. Nu ucidem
oamenii decat daca suntem atacati de ei. Dar tu nu ne-ai atacat, ci doar ne-ai
invadat din necunostiinta. lar pentru necunostinta ta, îi vei primi pedeapsa.
Pedeapsa pe care o poate primi numai o tanara fecioara ca tine din partea mea, a
Comandantului Armiei Nobile a Padurii

-Ma vei sacrifica?

-Da, frumusete muritoare, raspunse eltul. Pe altarul placerilor trupesti

VA URMA