Fantezii Erotice

-Si eu te iubesc!... zise el si convorbirea se intrerup-se. Atunci a inceput totul.
Atunci isi gasi el linistea. linistea pierduta. Ce departe erau toate acestea. Acum
din nou singur. Singur.. doar el si marea. Au fost ani în care nu a contat nimic, în
care doar ea a contat. Ani de vis. A crezut ca a gasit raiul... dar pentru a doua oara
a pierdut-o. Acum detiniliv. Ochiiii erau seci... un timp a incercat sa se abrutizeze
cu alcool. A incercat sa iubeasca din nou, dar de fiecare data cand saruta alta
femeie în minte ii aparea spectrul i cadaveric. Si totusi plin de gingasie de adevar
si de liniste era acel chip. Acei ni petrecutzi impreuna -i imbatasera de fericirea
dragostei. Prima ia fost furata de umbra neagra din sufietui oamenilor, acum de
Dumnezeu. Privea tacut marea fumand tigara de la tigara. Vedea cu ochii mintzii
plimbarile facute cu ea, serile pline de liniste petrcute in mediocritatea saracii lor.
Nu isi mai amintea cum faceau amor cum se iubeau. li vedea doar chipul gingas
inistea sufletului ei. Hmm si ce curajoasa era ea. Isi amintea de sederilelor p o
banca în parc ca doi imbatrniti înainte de timp, de paharul de apa baut ia carciuma
din coltz, de serile petrecute în liniste cand doar ochii le vorbeau, de imbratisarile
pline de tandreize cu care se ocroleau de rautatea oamenilor. De grijie zice.
Dar acum toate acestea erau trecute... Mai aprinse o tzigara, se ridica de pe nisipul
umedunde cu un betzisor ii scrise numele, si pleca. Pleca spre ea spre iubita lor,
marea. Un tipat de iisita i sperie si se aseza din nou. O lacrima mare se rostogoli
pe orazui lui inca tanar dar tesut de riduri fine. Isi aminti de timpul primei lui iubiri,
de copilarie. Acelasi loc a, aceiasi liniste marina.. Nu putea sa faca asta. i
promisese iubitei lui ca nu o va face, ca va trai si ea va trai prin el, prin dragostea
ui. Dar crucea era prea grea. Privi din nou marea. Era frumoasa, zbuciumata,
dementa ca intodeauna. Nu putea intelege de ce poate iubi marea. De ce îl
fascineaza. Apoi îsi reaminti ca era marea lor. Ca se iubisera pe malul ei. Acolo se
regasisera, acolo sau imbratisat dupa cel din urma spasm al dragostei, acolo si-au
promis ca nimik nui va desparti. Se ridica în picioare, plin de uar, si uria, urla ca
oamenii cavernelor inaintea necunoscutuiui, urla ca fiarele. nu mai inizelegea p
cine uraste. Pe ea ca murise, pe dumnezeu ca o luase ori p el insusi ca traia?
Briceni ca nu poate trai fara aa si se lasa iubit de mare Pe al nu! planse nimeni