Fantezii Erotice

Tacerea mă învăluia de o lungă perioadă de timp, o pierdusem pe ea... unica
alinare adusă sufletului meu zbuciumat, prins în tenebrele castelului meu, în
mlaştinile de gânduri în care mă adânceam de fiecare dată când citeam cărțile
pline de praf şi de incantaţii ciudate.

Păgeam pe dalele reci, printre blazoanele fioroase ale vechilor stapâni şi ma
loveam de singurătatea care striga din toate colțurile. întunecate. Chipul ei din
portretul imens de deasupra şemineului parcă mă urmarea, ochii albaştri erau
pretutindeni. Ajunsesem să îi urăsc însă nu aveam încă forța să acoper pictura.
Fptura ei străvezie mă bântuia şi acum, parcă încercând să mă atragă departe de
drumul nebuniei pe care păşisem cu sete, sorbindu-i aroma de sânge şi spaima
De ce? De ce trebuise să mă părăsească? Îmi jurase credință până la moarte şi
apoi se ofiise în flecare zi treptat de parcă ceva În ființa ei nu simțea împlinirea. Şi
apoi într-o zi imi şoptise să îi culeg tuberoze, cu braţul plin m-am Întorsc numai ca
să o găsesc pierdută pentru totdeauna, fără nici un cuvânt, fară un ultim sărut, fără
o şoaptă. O uram pentru asta, pe ea, ființa care mă înţelesese şi mă iubise.

Sătenii ma disprețuiau, îşi ascundeau ficele la trecerea mea, de parcă simțeau
monstrul ce zace în mine. Şoaptele lor îmi stârneau ura, ştiam că îşi imaginau că
eu o omorăsem, că o Ghinuiserm, că fâptura cea palidă din cripta plină de tuberoze
era doar una din victimele făcute de setea mea nebună. Mă vedeam deja în
postura de a fi considerat nemuritor, de diavol cu chip de om şi cu toate astea îmi
plăcea viaţa, îmi plăceau serile petrecute în castelul ascuns al vicontelui Alar,
singurele clipe în care vinul cel roşu, ca sângele de mistreţ, mă făcea să zâmbesc.
Erau clipele în care visam la copilele care ne serveau, oarecum speriate de cei doi
nebuni care aruncau cupele aproape goale stropind dalele cu dăre roşii

Începeam să îmi doresc compania unei femei, a unei ființe aproape pure şi
inocente, ştiam că nu mai puteam iubi, însă doream să sint carnea trupului ei,
plăcerea de a apăsa, a strânge, de a asculta țipetele de durere şi de a le apri apoi
cu un sărut apăsat. Încohea în mine ideea de a deveni cel pe care sătenii îl
descriau în şoaptele lor, de a gusta trupul plăpând al unei copile, de a simţi dorința
nebună de a îi provoca durere şi apoi de a o aduce pe culmea extazului, inând-o
prizonieră în acest ciclu plin de o senzualitate păgăna.

După o cupă de vin băută în plus gândul meu a părăsit buzele şi vicontele I-a
ascultat cu o poftă de care nul credeam în stare. Mi-a prins brațul şi mi-a zis:

- Prietene, de mult aşteptam clipa asta, îi pot oferi una din copilele de aici, unele
nu au fost încă iniţiate aşa că vei putea să devii cel ce doreşti.

O clipă de luciditate şi I-am refuzat, m-am ridicat şi am plecat grabit. Calul gonea
speriat, în depărtare se auzeau tunetele ce vesteau furtuna. Copacii şuierau în
bătaia vântului de toamnă, primii stropi atinseră capa prătuită apoi crupa calului
Puteam să mă întorc însă doream să alerg prin ploaie, să îmi spăl gândul nebun ce
nu se mai oprea. Un fulger şi o făptură albă ce se retrage speriată, calul ce se
ridică aproape aruncându-mă din şa şi stropii de ploaie care îmi udă părul şi îmi
dau un aer de călăreț fără cap.

Sar în laturi şi mă aplec asupra făpturii care ar vrea să țipe dar nu mai poate, de
frig, de spaimă. Un chip de copilă cu ochi albaştri care mă priveşte şi ridică brațele
să se apere. Impulsul de a o linişti e înlocuit brusc de amintirea ochilor albaştri pe
care fi uram şi o salt dintr-o mişcare în şaua murgului care mă urmase tăcut prin
stropii reci. O acoper cu capa mea şi pornesc în goană spre castelul ce începe să
îşi dezvăluie turnul cel alb din crângul de castani

Deschid poarta mare. de lemn masiv de stejar, pătrund în încăperea întunecată şi
as făptura plăpândă să lunece pe blana de urs care zace în fața şemineului. Focul
pălpâie de câteva ori şi apoi începe să joace în lumini calde prin încăpere, căldura
învăluie trupul ud care tremură uşor. O stare febrilă mă cuprinde, poftele încep să
îmi întunece mintea, ridic privirea şi tabloul cel mare mă priveşte parcă cu dispreț.
ma apropii şi arunc peste el o pânză albă, căutând să alung privirea de un albastru
senin care mă arde, să scap de ura pe care i-o port finței pictate.

Mă retrag spre imensa bibliotecă, mă aşez pe jițul uşor incontortabil şi încerc să
îmi las gândurile să se liniştească, mă lupt cu dorința de a avea făptura din camera
alturată, cu dorința de a o lăsa să plece şi totuşi plăcerea unui extaz izvorât din
ura singurătăţii mă copleşeşte... o vreau, o vreau a limita între extaz şi durere, o
combinaţie de chinuri perverse care să mă râcorească complet.

Revin în camera cufundată în jocul de lumini şi umbre al focului şi surprind silueta
fravă ridicând uşor un colț al pânzei. Cu o asprime în glas care nu prea mă
caracteriza îi spun:

- Cauţi ceva anume? Ai cerut permisiunea să vezi ce se ascunde acolo?

Tresare speriată şi încearcă să se ascundă în spatele mesei lungi din lemn de
abanos. O urmăresc, o prind de încheietura mâinii şi deodată rămân şocat... are
aceeaşi ochi de un albastru senin ca ai tabloului... o trag brutal şi o oblig să
privească pânza albă care lunecă, refuză pentru o clipă să ridice ochii, dar mâna
mea . îi cuprinde bărbia şi o forțează să privească în sus. Rămâne uimită la
asemănarea cu tabloul, încearcă să scape din strânsoarea mea şi să scâncească:

- Dă-mi drumul, lasa-mă să plec.

Mă pulneşte râsul:

- Să pleci? Unde? Pe aşa o vreme? Am pregătit o cameră specială pentru tine,
poate mâine dimineaţă vei pleca.

Îmi evită privirea cu teamă, o ridic şio trag după mine pe coridoarele învelite în
brocart vişiniu. Coborâm treptele reci spre temnița veche a castelului, dintr-una din
celule răzbate o lumină palidă. Se zbate, ar vrea să fugă, ar vrea să țipe dar ştie că
nu o aude nimeni, se lasă moale, lunecând pe pietrele reci. O ridic şi îi cuprind una
din glezne cu fierul unei câtuşe, o las aşa înlânțuită şi speriată şi mă pierd iar pe
coridoarele castelului, intru în prima cameră şi ridic o capă de hermelină albă,
singurul lux pe care ÎI voi oferi prizonierei mele.

Revin în celula plină de umbre şi o acoper în moliciunea caldă a blănii. O privesc
aşa speriată şi fini trec pofticios vârțul limbii peste buze. Mă aşez Ja masa scundă
continuând s-o privesc. Oare ce aş putea să îi fac? Cum să încep? Gânduri
perverse îmi dau târcoale... arunc o privire prin hruba încă slab luminată şi zăresc
vechea masă de tortură, mă ridic, verific legăturile de piele, încă rezistente şi planul
meu începe să prindă contur.

Îmi desprind victima din lanţul ei, îi arunc capa albă deoparte şi încep să îi rup
hainele de pe trup. Se zbate, încearcă să mâ lovească şi palma mea vine ca un
gest reflex, se opreşte, lacrimile încep să îi curgă pe obraji şi urma roşie arde
pielea. Se lasă moale în brațele mele şi o ridic aşa goală, ca pe o jertfă pură, o
întind pe masa culcată Ia orizontală, fi imobilzez încheieturile şi apoi o privesc
famând. E. în puterea mea acurm, pot face tot ceea ce doresc. Ridic o lumânare ce
zace. într-un opaiţ răsturnat şi o aprind, studiez trăsăturile fine, ma amuză faptul că
îşi ține ochii închişi de parcă ar încerca să îşi spună că nu e decât un vis urât.

Tremură, poate de frig, poate de spaima, apropii lumânarea de pielea ei catifelată
şi căldura o face să se mişte. Zâmbesc şi las să picure ceara. Țipă, se zbate, apoi
renunță, doar. încleştează dinţii la fiecare picătură ce o atinge aşa fierbinte. Prind
opaițul şi îl las să se balanseze picurând ceara pe trupul ei. Cu degetele reci ma
joc coborând pe buze, pe bărbie, pe găt... pielea se înfioară apoi tresare când din
nou picură fierbinte ceara pe ea. Mişc lumânarea cât să picure pe sânii cu sfârcuri
rozali. Scânceşte uşor încercând să reziste durerii. O privesc şi apoi imi apropii
buzele, rup ceara uscată deasupra şi gust fnuț şi tandru... observ cum se
relaxează deodată şi în clipa următoare picur dn nou ceară fierbinte... am
surprins-o şi buzele îi scapă un țipăt. Mă repede la ele şile sărut apăsat, aproape
muşcându-le. Îmi răspunde la sărut sperând că dulcele chin se va opri aici, însă
departe de mine acest gând.

- Este numai începutul, îi şoptesc apăsat a ureche.

Continui să îi tachinez trupul cu ceară fierbinte şi săruluri moi care să calmeze.
Cobor pe coapse, pe abdomen, o las să aştepie, să simtă şi brusc să țipe simțind
abile pişcate de flerbințeală, le privesc aşa roşii şi trec cu degetul peste ele, sunt
umede... mica domnişoară se pare că reactionează fără voia stăpănei

- Ți-am dat eu voie să te uzi, vei fi pedepsită pentru asta!

[i desfac legăturile şi o întorc pe burtă pe masă, Măresc unghiul şi acum e aproape
oblic poziționată. Sânii se strivesc de lemnul aspru, fundul rotund şi bombat iese în
evidență. O curea ce atârnă devine arma mea preferată şi loviturile curg, Întâi încet
nroşind fesele obraznice şi făcând-o să ipe în acelaşi ritm, apoi mai repede, mici
vinigoare umftându-se sub ploaia de lovituri. Mă opresc transpirat, arunc o cană de
apă rece peste roşul încins şi apăs, frământ cu măinile. O doare, însă frăgezimea
cărnii mă atrage, îmi face poftă. Îi sărut rânile, muşc cu buzele rotunjimea şi strecor
imba printre picioarele desfăcute, din nou umezeala cea dulce îmi arată că trupul
ei refuză să răspundă minţii Schimb cureaua cu biciul subţire folosit de grăjdari şi
plesnesc fără să mă uit, pe spate, fese, gambe. Mă opresc pentru o clipă cât să mă
joc cu capătul său pe Iabiie moi. î împing şi ele se destac primindu-l, îl misc de
câteva ori, apoi I scot şi îl apropii de buze:

- Gusta-te!

Nu prea ar vrea, însă o nouă lovitură peste fundul ranit o convinge repede.
Imaginea buzelor care se joacă pe coada învelită în piele îmi provoacă o erecţie
aproape instantaneu. Îi las mânerul între buze şi îmi eliberez penisul, se uită
speriată.

- Dacă îl muşti tot ceea ce ţi-am făcut până acum o să iţi pară o nimica toată pe
lânga pedepsele ce vor urma.

Încuviințează dând din cap şi mă lasă să îi strecor capul umflat în gură, împing cu
poftă, poziţia ei e incomoda, dar imi place faptul că plăcerea mea creşte. intru şi
es de căteva ori, apoi mă opresc. O desfac din legături şi o întorc din nou pe spate.
Se arcuieşte de durere Ia contactul pielii lovite cu scândura dură, însă nu apucă să
ipe pentu că legăturile strânse o imobiizează iar şi penisul meu o pătrunde din
nou în gura mică cu buze roşii, muşcate aproape până la sânge. Mă joc aşa
jasând-o să mă sugă, să lingă, să incerce să menţină un ritm pe care eu îl grăbesc
de fiecare dată provocând senzația de înec. Simt că în curând voi termina şi
accelerez ritmul, apoi mă opresc, o împing adânc, o țin aşa şi simt cum presiunea
acumulată se revarsă printre buzele ei care mă țin strâns.

- Înghite tot, fiecare picătură şi apoi curăță şi poate voi face pedepsele mai
suportabile.

Se chinuie să nu scape nimic din lichidul care aproape că o ineacă, îi dau lacrimile
insă face tot ceea ce îi spun, poate chiar cu speranța că o voi elibera, însă e mult
prea devreme, nebunia mea abia începuse.

Mă retrag şi o privesc aşa goală şi cu pielea rânită, măa plec şi arunc peste trupul
ei câteva câni de apă rece. Se zbate, ţipă şi palma mea coboară plesnindu-i
bucile... se opreşte instantaneu, însă loviturile mele continua sa cadă. Îmi place
cum se simte rotunimea cakiă şi durerea pe care ştiu ca i-o pravoc mă excită. Cu o
cârpă îi şterg trupul şi apoi decid că merită o clipă de relaxare. Din nişa unui perete
scot o sticluță cu un lichid verzui, mentolat. Stropii curg pe şira spinării în jos şi
mâinile mele masează cu poftă, închide ochii şi oftează uşor, se lasă pătrunsă de
aroma puternică şi îi place, pentru prima dată îi simt trupul cum îşi pierde din
încordare. Continui să imi plimb degetele pe spatele ei, să i ating fundul, coapsele,
gambele, să urc frământând labiile umede şi uşor umate.

O las aşa întinsă pe masă şi ies din încăperea cu iz de mucegai. Sorb cu poftă
cognacul ce luceşte în paharul lasat pe biroul din bibliotecă şi gândul meu se pierde
în torturile detaliate pe care i le pregăteşte victimei lăsate să spere. Aroma băuturii
mă. încălzeşte, gustul dulceag mă linişteşte şi face ca privirea să coboare pe
armura răstumnată din colțul camerei, mânerul sabiei, aşa gros şi rotund îmi
stârneşte imaginaţia... oare cum ar arăta cu el în fund?

Cu paharul încă în mână, smulg sabia din teacă şi o iau la fugă pe treptele ce duc
spre camera de tortură. Aroma de tuberoze mă loveşte din pin, de parcă acum
temniţa a devenit laborator de parumuri. Întru şi ea încă stă întinsă, încercând să
iși elibereze un picior din legătura de piele.

Mă apropii ca să mă poată privi şi înfig sabia în lemnul uşor putrezi, aproape de
obrazul ei. Tresare şi mă priveşte cu ură, speranța i dispare cu totul, flerul care se
clatină îi aduce frica pe chip, însă în clipa în care lama îi atinge obrazul este din
nou liberă, legăturile fuseseră desfăcute şi o ridicasem trăgând-o brusc de părul
bogat. O sărut apăsat şi apoi îi tor pe buzele încă întredeschise cognacul. O
încălzeşte dar o şi arde, ar vrea să îl scuipe afară însă mâna mea continuă să
loarne, apoi aruncă paharul care se sparge şi îi cuprinde maxilarul forțând-o să
înghită tot. Fără să îi dau drumul la pâr, o sărut iar, de data asta pe îndelete,
aroma băuturii se amestecă în săratul gust al picăturilor de sânge din buzele
muşcate. Mă simt asemeni unui prădător incitat a vânătoare de rana deschisă a
prăzii. O gust aşa slăbind strânsoarea, o sorb, îmi strecor limba până îmi răspunde
la sărut şi brațele cu încheieturi vineții cad peste umerii mei. Încă nu ştie dacă voi
deveni iar violent sau acum se termină totul, încearcă să privească sabia căzută, să
realizeze dacă va muri sau nu, Însă sărutul meu nu o poate face să fie lucidă.

Mă desprind de ea şi cu mâna încleştată de părul ei mă indrept spre sabie, ma
urmează fără să vrea, apoi o trag aşa după mine spre blana albă de hermelină ce
zace în mijlocul celulei.

Cu vârful sabiei găsesc o fisură între dalele de piatră şi o apăs până când intră pe
jumătate. Fiinţa plăpândă mă priveşte uimită cu capul uşrot plecat sub strânsoarea
impusă părului lung şi bogat.

- Acum vei deveni noul Arthur! Vorbele mele se lovesc rece de pereții temniței şi
ecoul face ca totul să sune şi mai lugubru.

O salt cu picioarele pe albul moale al capei, şi ma lipesc de ea, contactul cu trupul
ei îmi trezeşte amintii, însă doar pentru o clipă, pentru că apoi încheieturile
mâinilor îi sunt încătuşate iar şi o las să atârne aşa tremurând şi aproape să cadă.

Mă îndrept spre scripetele mascat de o dală albicioasă şi cu un scrâşnet care se
pierde Între cei 4 pereţi o văd ridicându-se treptat. Pluteşte în aer asemeni unei
lebede albe, consider că e suficient şi mă apropii de ea atingându-i pielea încă
mirosind mentolat. O uşoară mişcare de balans şi scâncetul de durere se aucie iar.
O opresc, şi cobor cu buzele pe abdomenul i, lunec sărutând, îmi trag un scaun şi
mă aşez sub ea. Asemeni spânzuraţilor o las să poată atinge doar cu vârfurile
pulpele mele, să poată să îşi ia durerea faptului că stă atârnată numai prin acest
contact foarte slab şi instabil

Pielea fină a coapselor ei îmi atinge obrazul, labile se desfac uşor în faţa buzelor
mele, presimte ce dulce chin o aşteaptă şi încearcă să găsească un punct de sprijin
cât mai bun pe picioarele mele.

O gust aşa suspendată şi picurii plăcerii ei sunt aromaţi asemeni celui mai bun
cognac, buzele mele ii savurează labiil, i le sărută, muşcă, ating. Limba mea o
pătrunde urcând şi coborând. O simt cum tremură, cum îi tremură genunchii, cum
simte că nu mai poate menţine echilibrul fragi! şi contactul cu sprijinul precar pe
care îi acordă picioarele mele. Cedează şi mişcarea de balans îi provocă o grimasă
de durere, o aduc înapoi în echilibru şi cuprinzându-i fesele o gust cu poftă.
Tremurul ei devine spasmodic, sunetele vocii ei incoerente şi simt că în curând
spasmul unui orgasm o va cuprinde. O sorb, o apăs cu vârtul limbii, o gust, o muşe
încet de carnea care pulsează susținând-o, sprijnind-o. Picăturile dulcege îmi
vestesc torentul de senzaţii care o încearcă şi imi accentuez mişcările, un țipat
sfârşit, un tremur scurt şi nectarul ce se prelinge pe buzele mele, e primul orgasm
simţit cu adevărat, prima ei desfătare după lungul şir de torturi.

O ias pentru o clipă să îşi revină sprijinită de mine, apoi mă ridic şi îi şoptesc:

- Mai ai o ultimă încercare, dacă o treci vei filieră!

Nu ştiu dacă mă ascultă sau dacă încuvințează, însă puţin îmi pasă. Mişcarea de
balans pe care i-o imprim o aduce deasupra sabiei înfipte între dalele de piatră.
Labile aproape ca ating mânerul rece, o simt cum Încearcă să împing aerul cu
picioarele. Ating sabia cu mâna şi râceala metalului îmi provoacă îrisoane, ma
întind după opaițul ce încă fumegă şi picur ceară caldă, o las aşa o clipă şi apoi îi
potrivesc metalul între labii, mă îndrept spre scripete şi o Ias să lunece puţin, apoi
revin să o împing în jos, să privesc cum se lasă pătrunsă aşa, apoi o cobor iar, o
ridic, iar o cobor mai mult. Mânerul începe să lucească de la umezeala ei dulce. O
as o clipă înfiptă aşa ca s&-i spun:

- Dacă vei reuşi să scoţi sabia dintre dalele de piatră în acest fel vei fi libera!

O privesc cum plânge, teama că nu va reuşi o sperie. Scripetele o coboară mai
mult cu un scârțăit ciudat, întregul mâner se ascunde. în pântecul ei feciorelnic.
Apoi cu o rotaţie bruscă a scripetelui o ridic, un geamat de plăcere amestecată cu
durere, sabia care se clatină şi sunetul ca al unei unde clipocite. Nu a reuşit, însă
ochii ei imploră să o mai las să încerce. O cobor iar, se lasă pătrunsă, i simt corpul
incordându-se, muşchii care încearcă să strângă metalul înăuntru. O ridic mai încet
şi treptat sabia se clatină, începe să se ridice, rămâne o clipă suspendată şi apoi
cade eliberată de geamătul stins, lovindu-se de pietre scânteind.

Mă apropii de făptura mea ce se zbate asemeni unui fluture prins în pânza unui
păianjen, îmi trec degetele peste labiile ude, le gust, apoi o sărut apăsat pe lobul
urechii

- Eşti libera!

h clipa următoare, cu un sunet sec lanțurile cad, izbindu-se de dalele de piatră
nefasonată şi trupul plăpând se prâbuşeste şi el peste capa de hermelină albă.
Contrastul puternic între trupul ce încă păstrează urmele nebuniei mele şi albul pur
ma fascinează, mă face să uit de mine pentru o clipă. Scâncetul ca de ogar vlaguit
după o lungă vânătoare îmi arată că încă este în viaţă şi paşii mei răsună sec
pornind spre uşa temniei. Întorc privirea o ultimă dată doar ca să mă lovesc de
albastrul ochilor ce încă au puterea să mă sfideze, arunc peste ea mantia roşie de
pe braț şi aroma suavă de tuberoze mă face s& izbucnesc în râs, un râs ce se
pierde în scârțăitul uşii ruginite, un râs al demonului ce se declară înfrânt.

"Look deep înto,

My eyes of blue.

And feel the sorrow and the pain

Your fairy lite is just an endless chain

Of love and hate and drans of misterv "