Fantezii Erotice

Fiecare casa e bantuita. Unele case sunt bantuite de duhuri bune. Nu toate casele
sunt bantuite de fantome rele. Cele mai putine supravietuiesc în spatii mici. Intr-un
bloc de locuinte, de exemplu, nicio fantoma nu ar putea supravietui mai mult de
160 de luni. Depinde de vecini, de varsta, de zgomotele pe care le fac.

Fantomelor ie place linistea, nu neaparat profunda, ci constanta, pentru ca o
fantoma risca sa-si piarda importanta daca nu i se acorda aceasta. De aceea
fantomele prefera casele parasite sau cele în care nu locuiesc oamenii timp
indelungat. Acolo pot sa se desfasoare, sa-si manifeste frustrarile si vaietele.

Cu toate ca uneori trec limita aceasta, iar daca durerea e prea mare, trec de
zidurile locuintelor, de limitele orasului chiar, ajung pana ia cativa Hilometri buni sau
uneori, in cazuri rare, depasesc granitele unei tari

Mergeam cu masina, intr-o dupa amiaza de toamna, spre casa. Strabatusem
aproape jumatate din distanta cand, de odata, am început sa ma gandesc ia o
matusa de-a mea, si la un unchi, dar mai ales la matusa. Amandoi murisera de 6-7
respectiv 2 ani si eu ma grabearm, impreuna cu sotia si cei doi copii ai mei, sa urc
dealul care facea trecerea dintre oras si zona relativ lina care urma dupa aceea.
Am, depasit aproape culmea pantei cand motorul a inceput sa dea semne de
oboseala, nu mai tragea. Schimb rapid într-a doua, accelerez, dar degeaba, murea
pe masura ce urcam, pana cand am simtit ca accelerez în gol. Am oprit imediat,
am tras pe dreapta. Am stat cateva minute, în care cei din masina au inceput sa se
agite, apoi am iesi. Afara incepea sa se insereze, eram intr-un fel de refugiu cu
pietris pe jos. Am deschis capota, a inceput sa iasa fum.

Am stat un minut apoi am inceput sa gandesc. Se insera, nu aveam unde sa
tragem peste noapte. Singurul loc, cel mai apropiat, era ia vreo 50 de hm, la
locuinta unchiului si matusei decedate.

Era oarecum lugubru, ultima date cand fusesem acolo am avut niste trairi
inexplicabile, ajunsesem ia niste simri aproape de groaza, nu doar eu, ci toti care
am fost atunci in casa. Eram aproape de criza, puteam sa ne fi omorat unui pe
altul, cu mainile goale si nu ne explicam nici pana in ziua de azi de ce. Parca în aer
fusese un miros duiceag imbatator, apoi am inceput sa ne acuzam de niste fapte
pe. care nu le-am facut nici unui dintre noi, apoi, doi dintre cei din casa se
ridicasera, cu priviri fixe, si ca intr-un ritual mistic, se aruncasera în genunchi si
incepusera sa bolboroseasca niste cuvinte de nespus, cu mainile incrucisate pe
piept, cu ochii dati peste cap, de 1i se vedea albul ochilor. în prima faza ne-a venit
sa radem de situatie, apoi, treptat, ne-a cuprins un sentiment straniu, care nu se
poate denumi altfel decat groaza.

Practic, yoyi am fost cuprinsi de nebunia groazei intr-o anumita ordine, în ordinea
sfabiciunii mintii. Eram tot mai agitati, fratele imi parea un monstru, mama era cu
chip de diavol iesit din strafundurile pamantului, cei batrani erau parca rupti dintr-o
descriere danteasca, aveau colti in oc de dinti sile putea respiratia, parca vroiau
sa ne traga în mormant dupa ei

O atmosfera apasatoare, nu era lumina, nu patrundea nicio raza de soare, iar
noaptea a coborat brusc, si a cuprins cu fenebrele ei toti pereti casei. Ne simteam
imresurati de ceva apasator si foarte foarte periculos.

Toate fantomele sunt razbunatoare. Toli cei care bantuie vor sa se razbune. Cu
siguranta ati avut unul sau mai multe decese în famiie. Cu cat a fost mai apropiat
decedatul, cu atat ati simti mai adanc moarte lui. Dar, nu a disparut imediat dupa
inmormantare, asa cum ar trebui sa o faca. Unii da, dar ali, in schim, au persistat
zile în sir, ani chiar uneori, i v-au marcat viata, uneori funest. alteori chiar groaznic.
Cu siguranta unii sunteti inca sub puterea malefiaca a mortilor. Si nu stiti cum sa
scapati. Ei, raspunsul e simplu. Nu veti scapa niciodata, decat atunci cand mortii
vor vrea sa va ase în pace.

E o poveste scurta, pe care o pot detalia, dar amanuntele va vor umple de groaza
Atunci ne-am intors din drum si ne-am indreptat spre casa unchiului meu. A fost
un om bun, un om muncitor, gospodar si harnic. A luptat in ai doilea razboi si s-a
acoperit de medali, pe care ie aliniam de mic, pe marginea patului si ma uitam la
ele, si ii intrebam ce reprezinta fiecare. Avea unele mari, somptuoase, unele 2
sau 3 erau cu vultur, iar una avea un vei de zvastisca. Atunci am afat ca unchiul,
alaturi de toata Armata Romana, luptase impotriva Bestiei Sovietice, în prima faza.
Conducea un Jeep german daca se poate spune asa, cand a intrat pentru prima
data, avea 19 ani, pe teritoriul salbatic al Rusiei.. Adica trecuse frontiera Moldovei
de azi, teritoriu romanesc, populat cu romani de-ai nosti, frati si surori la propriu si
a figurat. Dincolo incepea Salbaticia, impotriva caeia a iupatat, apoi s-au întors
armele, asa cum ati invatat ia “Istorie” si unchiul a inceput sa lupte impotriva fostilor
aliati (exact ca in "Triburi) si s-a ales exact cu ce o sa va alegeti si voi
Am ajuns ca dusi pe aer cu rabla care culmea, atunci cand am inceput sa viram
spre casa, mergea, torcea, parca prinsese viteza, cand a recunoscut drumul spre
casa unchiului
Am intrat în curte, era parca maturata si aleea. Nu praf inauntru, parca fusese
maturata si aspirata de 15 minute. Mirosea a proaspat, a ceva mancare gatita
proaspat. Ne-am despachetat bagajele si ne-am pus în aceleasi paturi in care am
stat de atatea ori cand traiu unchiul cu matusa. Eram obosii, dar foarte calimi si
inistii, mai ales copii care in rest fusesera ca niste dracusori tot drumu. Stateam în
camera in care am dormit de obicei cand veneam la unchiul meu. La un moment
dat, copilul cel mic a inceput sa se agite. Dadea din maini si din picioare apoi a
cascat ochii enorm, ca m-am uitat si eu în locul in care se holba, si am ramas
perplex. Copilul se uita fix intr-un loc de pe tavan, apoi a inceput sa rada si sa faca
semne ci mana. Era noapte, intuneric si m-am uitat si eu din nou. PArca se
distingea o pata, cu doua puncte, cu un fei de gura zambitoare. Sus era podul si
atat, si totusi copilul meu a inceput sa faca semne cu mana, apoi, a scurt imp, a
adormit mai linistit cum nu adormise niciodata