Cutia cu Surprize
De ce cateodata trec orele si zilele asa de incet si de ce, uneori, ziua trece aproape instantaneu
Era o dimineata de vara tarzie, usor racoroasa, apoi incet, incet, calduta spre
pranz, o dimineata care i! facea sa nu se ridice imediat din pat, asteptand inca o
cipa Si incercand sa-si aminteasca visele noptii. Avusese un vis, defapt un grup de
cateva vise, ca un seria! aparent fara legatura, care, acum isi dadea seama, totusi
se legau prin ceva, greu de definit. Isi dadea seama destul de clar acum, toate
franturile de vis erau legate prin acelasi sentiment pe care l-au sadit n mintea si
mai ales în sufletul lui. Era bine conturat sentimentul si pe masura ce isi amintea
cate un fragment din vis stia ca acel sentimernt devenea tot mai puternic, incat se
scutura. strabatut de un fior. Vedea asa de clar imagini n fata ochilor, clar conturate
si simti din nou: groaza. si facea simtita tot mai adanc prezenta, încat sari imediat
din pat si se duse la geam. Trase jaluzelele si privi în jos spre strada. Lumea
incepea sa forfoteasca, care incotro, nepasatori, abatuli, posaci, cu aceleasi
automatisne bine întiparite.
Se spala cu apa rece si deja se simtea mai bine. Lua micul dejun si intre timp
ierse apa pentru cafea. In memorie reveneau unele franturi din vise dar parca tot
mai slabe, pe masura ce soarele incepea sa-si faca simtita prezenta, amintirile
nopti se estompau si pareau tot mai sterse.
Ce fusese cel mai socant era prezenta simtita, atat de clar incat fusese paralizat.
De-a lungul timpului isi formase un reflex. Atunci cand visele incepeau se se
transforme în cosmar, prin autosugestie, reusea sa se trezeasca. în momentul in
care tensiunea devenea prea mare, sau groaza era de nesuportat, isi spunea
"acum o sa ma trezesc” sirepeta de doua trei ori aceasi fraza, iar in scurt timp se
trezea. Uneori visul continua, era un alt mecanism de protectie, dar el stia ca e
doar un vis, era ca un spectator, îl vedea pe celalat, adica tot el, dar i urmarea ca
pe un actor, mai mul, uneori reusea sa modeleze scenariul visului si sa-l intoarca
n favoarea 'sa. Era contoriabil, mai ales ca de multe ori induicea momentele de
groaza. Dar de data aceasta fusese diferit. Nu avusese nicio putere, nici sa
deschida ochii nici sa se apere, era complet paralizat, a fel cum ar fi fost în mijlocul
savanei, singur, cu un leu infometat, care putea sa apara de oriunde, în orice
moment