Metamorfoza
Metamorfoza sau despre ce lasam in urma indiferent de consecinte
Era o seara rece de toamna cu picuri mari de apa lovind in ferestrele enorme. Era
prea frig în camera si Ella se ascunse printre paturile putoase de pe pat. i visa. li
visa noapte sau zi, îl visa cu ochii deschisi si-n somn ii simtea atingerea. L-a vazut
intamplator, intr-o seara cand a zabovit mai mult pe uitele targusorului. Luna mare,
rotunda si galbena i-a luminat pentru o clipa chipul si fata a putut vedea trasaturile
bine definite: ochii mari de un albastru ceresc care nu lasau sa se citeasca nimic
din sufletul sau, parul negru, usor grizonat, buzele trandafiri si..reci. Chipul i era
alb, alb ca marmura cea mai pura si ochii lui o cercetau. Zambi usor cand citi pe
chipul i spaima si zambetul paru sa aiba ceva cald
- Nu va speriati, domnisoara. Cum se face ca cineva de vita nobila umbla singura
pe uite ia ora asta din noapte?
Nu putuse sa-l raspunda. Glasul lui o fascinase. Era ca un cantec stravechi, era
intrebarea ce nu avea nevoie de raspunsuri, era dominarea... dominarea lui peste
ea, era dominarea vanatorului peste vanat, a fiarei peste ciuta nevinovata. l-a oferit
bratul si a condus-o catre conac. Nu mai slia ce au vorbit, nu auzea decat vocea lui
si zgomotul pasilor pe piatra. i-a sarutat mana la despartire si degetele lui lungi,
aibe si reci au infiorat-o. l-a zambit si a disparut in noaptea neagra.
Apoi la visat, l-a visat noapte de noapte si de multe ori dimineata se trezea cu
geamul deschis, desi ar fi putut sa jure ca seara ii fereca in balamalele de alama. li
simtea mana mangaindu-l chipul, buzele ce-l dezmierdau ochii, obraji, buzele si
gatul. Se trezea intotdeauna dimineata la primele raze ale soarelui, ravasita,
nfrigurata, confuza, simtindu-l parfumul pe pielea ei
Au trecut luni si dorul de el, de glasul ui, de mirosul lui pe care nu-i stia decat din
vis au macinat-o. A iesi seara de seara pe aceeasi alee pe care s-au vazut prima
data sperand sa-l intalneasca. în tacerea noaplii nu se auzeau decat pasii ei,
nimeni în fata, nimeni sa-l ofere bratul, nimeni in spate si totusi... totusi... totusi
cerul era mai albastru in unele locuri.
Si acum era la fel, acelasi dor mistuitor de el...cine era nu stia nimeni. Nimeni n-a
putut sa-l spuna cine este strainui cu chip de marmura. S-a imbracat incet, si-a pus
blana de hermina pe umeri, manusile din catifea verde inchis, botinele si iesi sa
infrunte picaturile reci, lacrimi ale cerului. Nu se vedea mare lucru în fata ochilor,
lotul era mohorat, rece, trist si negru ca si sufletul ei. Nu spera sa- intalneasca si
era prima plimbare în care nu si-a propus asta. Nu voia decat sa-si linisteasca
simturile, sa-si inghete sufietui si dorintele, sa spele pacatele si sa ascunda durerea
n negura noptii
- incotro, îu inger? Nu, nu te intoarce...ma stii M-ai visat de atatea ori, m-ai simtit
de atatea ori, m-ai mangaiat de atatea ori..a stii... De ce estiiar singura, tu
inger? Pe cine cauti? Eu am vrut sa fug, să fug de fine si n-am putut. Am ramas
intuit în acest tinut pentru tine. Am vecheat fiecare pas al tau, il stiu fiecare
lacrima, fiecare suspin, am fost în urma ta de fiecare data, tu inger muritor. E ultima
mea seara aici... vino cu mine... Doar vino, te rog!
Caţifeaua verde a rochiei se lipise de corp, o tragea si aerul i intra cu diicultate
n plamani. Venise! In sfarsit venise, era langa ea si da, fusese tot timpul...se
intoarse usor, cu obraji purpurii si i privi în ochi. Deslusi ceva necunoscut si fiori de
gheata o strabatura din crestet si pana -n talpi. Era real, frumos, inimaginabii de
frumos, rece si dur ca marmura si plangea... lacrima rosiatica ii strabatu iata.
- Vreau sa fiu ca tine, vreau sa fiu a ta, vreau sa nu te mai caut noapte de noapte,
vreau ca visele sa fie realitate, vreau sa te simt langa mine si buzele tale sa-mi
dezmierde pielea, vreau sa ma trezesc imbatata de mirosul tau, vreau..te vreau pe
ine.
- Tu copii frumos, tu inger muritor, tu stii ce-mi ceri? Tu stii ce sunt eu? Si mana lui
i cuprinse palmele, îi mangaie degetele fine care tremurau sub atingerea sa si a
ploi, îi lua fata în palme si-si lpi fruntea de fruntea ei. Ii putea auzi respiratia, ii
putea auzi bataile inimii si putea simti foamea ce incepea sa-l mistuie iar. Vino.
vino cu mine! Vino sa-ti arat lumea mea si abia apoi sa-mi spui daca ma vrei, daca
vrei sa vi cu mine, sa fica mine!
O infasura în mantia lui purpurie aparand-o de ploaie si de fig. i putea simti
caldura corpului si mirosul pieii, ii putea vedea fiecare celula a pieli ei, fiecare fir de
par, fiecare respiratie era cantec pentru urechile lui
Sanii ei se striveau dureros aproape de pieptul lui rece, bratele iui o sustineau
ferm, isi ingropa capul in umarul lui si pamantul ii fugi de sub picioare. Se trezi
intr-un tarziu intr-un loc necunoscut. Tot ce putea vedea era o padure si ruinele
unui castel. Nici o lumina nu ardea, nici un sunet nu se auzea. Totul era rece si
neclintit, asemeni barbatului de langa ea. întinse mana sieli-o cuprinse usor, o
rase pe un drum de piatra ce abia acum i observa si se adancira în negura padurii,
pe langa zidurile groase ale fostului castel. Intrara printre ruine, printr-o crepatura a
zidului în sala mare, cea care odinioara gazduise serate, ascunsese perechi si
asistase ia legarea casatorilor de convenienta, dupa moda vremii Trecura prin
tunele, strabatura holuri si odai si la un moment dat mainile lui atinsera peretii acum
scorojfi, impinsera cateva pietre care lasara ia vedere un inel enorm. Trase de el
asemeni unei jucarii desi dimensiunile enorme nu lasau sa se inteleaga decat ca
puterea unui om obisnuit nu l-ar fi putut dinti din loc. Perete se misca lasand la
vedere o usa metalica pe care o impinse desi parea imposibil. Camera în care
patrunsera era tivita cu catifea rosie, peretii erau aurii, lumanarile palpaiau timid
aruncand umbre stranii pe pereti. Totul era de un lux nemaintainit. Pocalurile de
argint erau inlocuite de pahare de cristal ce se odihneau pe o masa din lermn de
abanos, candelabrul din centrul inceperii era poleit cu aur si în miloc erau doua
sicrie.
- Aici e casa mea, aici ma odihnesc, aici te visez in fiecare clipa, asta sunt eu
Print al intunericului, ma intrupt din sangele victimelor mele, imi trag experienta din
experienta lor, imi hranesc trupul si Spiritul cu ce imi ofera munlorii..aici vrei sa
ramai cu mine? Sunt batran...sunt atat de batran pentru tine si pentru mine si
pentru lumea asta. De unde ai aparut tu?
- Te vreau, te iubesc si te voiiubi. Nu-mi pasa de forma pe care o ai, nu vreau
decat sa te pot avea ianga mine, chiar daca asta inseamna sa fiu ca tine... lasa-ma
sa raman... Te-am visat, te stiu, te vreau si nu, nu vreau viata fara tine. Nu-mi
amintesc nimic din ce-am vorbit cu tine in vis dr stiu ca astept noaptea ca pe un
dar. Nu ma mai bucura nici albastrul cerului, nici ciripitul pasareielor, nici verdele
erbii pe care calcam. Aleg ce esti tu, cum esti tu, renunt la tot pentru ca universal
si-a schimbat dimensiunea, culoarea, mirosul, forma...universul meu esti tul
- Copii frumos si inocent, dar tu nu stii ca n-au fostvise? Oare tu nu stii ca în
fiecare noapte am fost langa tine? în visele tale ma puteai accepta asa cum sunt, in
visele tale am fost în fiecare noapte, in visele mele ai fost in fiecare zi.
O imbratisa tandru si incerca sa-l opreasca tremurul necontrolat al trupului. Vibra
sub atingerea lui, ochii ui se pierdusera în negrul de smoala al ochilor ei, mainile îi
cautau tremurand caldura trupului pe care il gasi asa cum i stia din fiecare noapte:
alb, pur, innocent, freged si care i-a primi pe el in cele mai nebanuite colturi
Rochia zacea la picioarele lor de mult si el nu se mai satura privind-o, sarutand-o. li
dezmierda ochii, buzele, linia fina a gatului pe care depuse sarutari usoare. Mainile
o cautau, trupul o acoperea si patul &i la fel de negru ca si noaptea se stranse între
degetele lui subtiri, ascultator. Ella se lasa moale pe umarul iui cu un oftat usor si
se lasa dusa de dulceata buzelor lui. Doua sabii, doua pumnale ii strabatura carnea
frageda si | se oferi barbatului pe care nu! cunostea rational dar pe care sufletul il
adora. în timp ce sangele ! se scurgea usor in el, valuri de caldura o cuprinsera,
inchise ochii si se lasa dusa in dansul pagan in care era initiata. Mainile lui o
susfinura pentru a cata oara in acea seara si stia ca nu | se poate intampla nimic
rau, ca EL, ei va deveni universul ei si ca acum nimic nu-l va mai putea desparti.
Caldura _ii parasi treptat fiecare fibra si o raceala de gheata incepu sa puna
stapanire pe ea. Vedea campia verde din fata conacului si soarele enorm, mare pe
cer cum o incalzea, îi auzi pe frații si surorile sale, glasul unei ciocanitori în fata
geamului, catelul care alerga vesel si nechezatul cailor din grajd si.
- Aici sunt iubire.... bea... bea din mine si ramai cu mine...asa cum ne-am promis,
noapte de noapte. Lasa totul în urma si ramai aici, afla raceala nemuriri si caldura
mea, pe care am crezut ca am pierdut-o... bea si traieste. .raeste cu mine, pentru
noi si dragostea noastra îi mireasa a noantii ti mireasa meat