Dulce durere
ce poate aduce o banala seara de primavara
Am obosit. Nu am chef nici sa scriu daramite sa gandesc. Afara e o seara placuta
de primavara timpurie. Se vede juna pe cerul instelat. Nu-mi place... asa ca decid
sa merg la o plimbare. Stiut E noapte afara, e racoare, se pot inatampla multe, si
cu decid sa merg ia plimbare in parc. E ciudat, ma asteptam ia multe lucruri dar nu
a ceea ce urma sa se intample. Am intrat în parc, am început sa inaintez pe aleea
luminata de cateva lampi asezate ici colo. Dupa cateva minute ajung langa cararea
care duce pe deal. E întuneric bezna, si cu toate ca ezit, cunosc drumul, nu ma
ablin si ma aventurez în neant. Cu ajutorul telefonului reusesc sa urc si sa ma
afund tot mai tare în padure. Sunt inconjurata de brazi si de un pamant uscat de
atatea zile de soare. Aud un zgomot. Sunt picurii de ploaie. O ploaie bine venita,
atat pentru pamant cat si pentru mine. Simt picurii de ploaie pe tata mea. E atat de
bine... ma elibeaza de toate gandurile nasoale pe care le am adunate de peste zi.
Aici nu mai trebuie sa gandesc. Ma las dusa de vant si de putinele ganduri pe care
e mai am.
Ajung intr-un final in poienita dealului de unde se vede orasul. Este luminata de
una pe jumatate plina. Este o seara extraordinara si ma simt plina de energie. Aud
din nou un zgomot. Ma intorc sii vad... un barbat, un tanar mai bine zis pe ia vreo
28-29 ani, inalt cat un munte, brunet cu ochi negrii patrunzatori, cu un pic de barba
si un corp pe care orice femeie ar dori sa-l aiba în patul ei
Se apropie de mine hotarat pana cand se opreste în fata mea. Incerc sa ma dau
un pas inapoi dar ma prinde de mana. Se uita adanc în ochii mei iar fata lui nu
schiteaza nici o expresie. As fi incercat sa ma impotrivesc daca as îi putut sa ma
misc. Dar nu pot. Stau muta în fata acestui om privindu-l în ochi. Nu ma pot
impotrivi. E ca si cum as sta în fata unei figuri de ceara, o imagine fara expresie,
fara ganduri, fara... viata. E mult prea impresionant si intens momentul pentru a te
impotrivi
Fara explicatii fara a-mi da nici cel mai mic indiciu despre ceea ce doreste sa
faca, se intoarce si ma trage dupa el. Urcam pe deal. Nici un moment nu s-a oprit
pentru a se intoace la mine sa vada dk sunt bine, dk doresc sa merg mai departe,
sa citeasca pur si simplu expresia de pe fata mea... a continuat sa urce tarandu-ma
dupa el.
Ajungem intr-un final la o casuta ascunsa adanc în inima dealului. Si cu toate ca
ma asteptam la ceva neobisnuit ceea ce am gasit in aceea camera m-a lovit mai
tare ca un tren. Era mobilata si aranjata exact asa cum visasem eu ca ini voi
mobila casa mea în momentul in care ovoi avea. Culoarea peretilor de un rosu
sangeriu, canapeaua clasica maro, covorul cu imprimeu de frunze tomnatice, patul
mare din lemn cu acel stii apartinand anilor 1700 de a carui plafon atarna un sir de
voaluri de matase rosie si alba... tot... exact asa cum imi imaginam... Stau în usa
casutei formate dintr-o singura camera uimita de ceea ce vad. în tot acest timp în
care eu analizez ceea ce mi se asterne sub ochi, strainul misuna prin camera
astenad anumite lucruri in anumite poziti parca trecand prin fazele unui ritual... ma
intorc... privesc în jur... neant... mi-e frica sa ies, mi-e frica sa intru... sunt
compromise.
Ma intorc spre camera si ma uit la barbatul pe care acum i am din nou în fata
mea. Cine este? De ce nu-mi vorbeste? De unde stie ce-mi doresc? Nu am
dezvaluit nimanui gandurile mele... incerc sa ile citesc pe ale lui. Nu pot trece de
bariera ochilor. Dandu-si seama de incercarea mea, pe fata lui aparare o prima
expresie: o incruntare. Cu o niscare scunta ma prinde de incheietura si ma azvarie
pe pat. Se apropie de pat. Sunt cuprinsa de îrica, în ochii ui citesc fure, ma dau
inapoi iar e! se opreste... si trage un scaun, se aseaza in fata patului si sta... Ma uit
surprinsa la el. Fara nici o miscare, si cu aceeasi expresie muta de la inceput, ma
dezbraca din privii. Imi dau seama insa ca hainele mele dispar incet dale jos in
mod ciudat de mainile mele. Sunt cuprinsa de o vraja, nu pot controla ceea ce se
intampla.
incep sa-mi plimb mainile incet pe corp lucru care, sub actiunea constanta a fricii
asupra constientului meu rational, incepe sa-mi dea fiori. Nu pot sa inteleg. EI
controleaza tot ce fac. Fiecare miscare, fiecare atingere. Ajung incet la pizda mea,
ma umezesc instantaneu, siroaie curg pe sanii mei, ma intaresc, ma intregest
incet ma masturbez in fata lu, cand el de fapt conduce tot. ET imi misca mana, el
mareste intensitatea, viteza si modalitatea. i privesc si incremenesc. Cum poate un
barbat sa nu schiteze nici un zambet. nici o privire care sa tradeze ce se intampla
n capsorul lui ca efect al privelistii pe care o are în fata. Cum poate acest barbat sa
controleze ceea ce se intampla fara sa miste un deget sau sau macar o
spranceana.... Ajung rapid in pragul orgasmului. Dar ma opreste. Pe moment am
crezut ca am scapat, dar m-am inselat.
S-a ridicat si hainele de pe el s-au prefacut în nisip dus de vant. Cand s-a urcat pe
pat am simtit cum vremea se schimba. Vantul a inceput sa bata puternic azvariind
n toate partile voalurile de matase. Se apropie hotarat spre mine uitandu-se in
ochii mei, privirea iui isi reia acea sclipire furioasa. Incremenesc de îrica. Nu ma
atinge, nu ma saruta, nu ma alinta. Se reazama cu mainile pe genunchii mei si isi
impinge cu putere organul in mine. Nu se mai uita la mine, nu-i pasa ceea ce sit.
Nu-mi crutza sentimentele, ma domina cu nepasare.
Si Doamne bine e.
Va îi sia cantinuară daca nu am plictisit nana acum.