Fantezii Erotice

Bezna, bezna, bezna. Si totusi luna este plasata în mijlocul cerului senin negru.

In acesta zi se va intampla ceva cu tolui special. Aceasta seara este minunata si
plina de mistere... nici o minte de om nu si-ar putea imagina ce se intampla aiki si,
ma gandesc, daca totusi cinveva ar vedea ce se intampla în acest loc cred ca si-ar
pierde mintile... dar nimeni nu are cum sa vada... nimeni, absolut nimeni

La al doisprezecelea ceas din noapte sunetele inceteaza... fosnetul frunzelor nu se
mai aude... liniste totala si bezna... O ceata, de un verde mort, se asterne pe
nesimtite cam pana la inaltimea de jumatate de metru.

Curenti calzi din toate directiie îsi fac apariia, dezmierdand frunzele umede si
calde ale falnicilor arbori urmati de un fosnet ritmic.

Pe rand incep sa se auda si greierii apoi paserile noptii si fosnetul, acum puternic,
al frunzelor... Un cantec uimitor care ar putea trimite pe oricine, instantaneu, intr-o
stare euforica se desluseste din amalgamui de sunete.

In extazul care a urmat crengile a sase copaci inalti incep sa se miste gratios, lent
in ritmul cantecului.

Din umbrele copacilor, din intensa pacla se iveste maiestuos si clatinandu-se, o
unga (cam vreo opt metri) si plapanda pula.

Crengile copacilor incep sa danseze în jurul ei, alinand-o si incet, incet ridicand-o,
ocrotind-o cu frunzele umede pline de pasiune.

Pula, parca vraja, incepe sa se indrepte miscandu-se dupa ritmul crengitor.
Pacla se aduna si formeaza un fei de spirala în jurul puli

Purtata de gratiosul balet savarsit de crengi, pula incepe sa se miste atletic,
indoindu-se, curbandu-se si chiar rasucindu-se.

Cantecul, aparent trist, se transforma intr-o galagie puternica, urmata de dublarea
lungimii puli

Brusc, se face iar liniste si pula se crispeaza. Apoi, incet, fara miscari bruste, pula
si indoaie partea superioarasi, parca fiand copacii se intinde spre ei,
schimonosindu-se.

Acestia cu crengile o imping, dar nu ca sa o raneasca, ci doar sa o departeze.
Aceasta, clatinandu-se, se lasa pe spate... Fu ridicata, neintarziat, de pacla verde,
care o ocrotea si, zvacnind, incepe (pula) un fel de dans straniu, ca un ritual pe o
muzica inexistenta.

Crengile, acum rigide o ridica si o trantesc violent la pamant.

Pula scotand niste sunete ciudate care aduceau a chitcaieli, se micsoreaza pana
ajunge la doua zeci de centimetri lungime si se taraste asemeni unui vierme intr-o
scorbura.

Copacii se ofilesc si ceata dispare... Padurea canta... Razele lunii invaluiesc,
țreptat tulpinile copacilor.

Linistea se instaureaza iar, apoi totul revine ia normal.

AVIZ AMATORILOR: NU CAUTATI PRIN PADURE O PULA CARE DANSEAZA
“A tar: Putza care beleste adevarul în fata.