Curcubeul
In fiecare bărbat sau femeie putem descoperi un spectru de culori. Totul depinde de puterea noastră introspectivă
EI îi iubea negrul nediluat
ai genelor
care-i mângâiau obrajii
Albul dinților
care se scufundau
nemilos în camea piersecii
iubea rogui tăcut
ai buzelor,
Şi gândurile
ia.
fi adora galbenul
de fioarea soarelui
care-i acompania
zâmbetul,
Şi-i putea imbraţişa
chiar verdele
nemulțumirii
Deseori suspina după
Albastrul de Voroneţ
al inspiraţiei
metarmortozată în scrisori.
Din când în când
suporta cu stoicism
critica maronie
cu care era învelit.
Dar ura gri-ul nehotarrii,
reflectat
din oglinda
pe care ea
o ținea, necruțătoare,
în mână.
Gri-ul care era culoarea
Mediului înconjurător.
Culoarea
Fără culoare
în care e!
uneori,
şi
mulţi atţii
numiti oameni,
!3i tavaleau cotidian,
existența.
Visând ia ea,
curcubeul permanent
din
“iata hui