Fantezii Erotice

Si... de ce nu fusesem ACOLO timp de atatea saptamani?

Sunetul a peste o suta de ventilatoare îi macina creierul. De buna seama ai si tu
un computer acasa, si cateodata ti se pare ca îi sfredeleste canale prin creier cu
fasaitul lui monoton. Imagineaza-ti o suta de asemenea dispozitive diabolice într-o
camera ceva mai mare ca un sicriu prezidential

iti macina nervii cu lentoarea descompunerii unui cadavru, iti transforma gandurile
intr-un valmasag pestrit indescriptibil..<* Senzatia de baza este metamorfoza
creierului tau in pateu de ficat. Si tot timpul cele 20 de monitoare clipesc violent si ti
injunghie ochii inrosii cu strafulgerari de imagini... Time-Coduri se desfasoara
fantasmagoric, numarand secunde. NUMERI secunde obsesiv, caci aceasta este
munca ta. instinctiv stii cat dureaza un minut chiar si cu ochii inchisi, chiar si în
somn, chiar si cand faci dragoste, sila fiecare eveniment din viata ta esti tentat sa
urii în minte 5... 4... 3... 2... 1... ZERO!

Singura. data cand limpul sta pe loc, este cand te afi in bratele ei... Atunci
secundele dezgustatoare paralizeaza si dispar ca un fum imprastiat de brize.

Munca altora miroase a rahat si a gunoi, ori poate a vanite si aluat proaspat... a
roze sau a hoit

Munca ta pute a aparatura veche gemand non stop de cativa ani. A cablaj incins si
a plastic ars. Praful static se depune peste tot, iar cand iesi din tura degetele îi
sunt moi si prafoase. Ochii ustura de parca tot nisipul Saharei si-a gasit sanctuar
sub pleoapele tale calcinate. Si mai sunt si radiatile electromagnetice care le
arunca orice aparat. Cele de putere mare, arunca proportional mai multe radiatii
Nu ie vezi, slava cerului nu le palpezi si nici nu iti ofenseaza olfactivul. Dar ie
PERCEP! aglomerandu-se nebune in camera mica, ricosand din peretii anţifonati
si sfasiind drum prin corpul tau ca niste proiectile minuscule, tocandu-ti muschii si
ransformandu-te incet dar sigur intr-un eunuc
Am auzit ca in State se voteaza castrarea chimica a violatorilor n serie. Nu se
foloseste bisturiu, ci se injecteaza substante care te fac impotent.

Sincer prefer ca metoda de automutilare rituala, castrarea electromagnetica. Incet
dar sigur.

Si TOTUSI, pana la urma, atatea saptamani, de ce nu am fost acolo, la locul meu,
unde trebuia sa fiu, langa persoana cea mai importanta?

Cand iesi din tura pleznesti senzorul magnetic cu Securi-Cardul, din reflex.

E un fel de a-i zice institutiei un "te fut” scurt, silentios.

Usile masive de metal se deschid, te vomita si apoi inevitabil se închid în urma ta
cu un clantanit metalic impunator. Ochiul rece al unei camere de luat vederi te
studiaza, si un alt nefericit se holbeaza la tine prin intermediul monitoarelor. Esti
debitat de pe tabelul unde ai fost mazgait cand ai sosit

Prima chestie care te frapeaza si te face sa te ratacesti pentru o secunda este
lipsa zumzetului continuu al celor o suta de ventilatoare. La fiecare iesire din tura
intelegi ca tacerea este poate unui din cele mai pretioase lucruri de pe pamant, si
un acelasi timp unul din cele mai subestimate.

Apoi observi ca desi ai petrecut zece ore intr-o camera minuscula, (slava domnului
ca nu sunt claustrofob... ci mai degraba claustrofi), ingramadita de aparatura, fara
geamuri, cu aerul conditionat zapacindu-ti creierii, cu monitoarele si neoanele
violandu-ti cu salbaticie retina, cu ventiatoarele uruind în minte... cat tu ai fost
acolo, Timpul, in obscenitatea lui colosala a curs fara tine. La momentul incarcerarii
n camarula electromagnetica, era lumina, acum e intuneric. Si nici macar nu mai e
aceeasi zi

Deci notiuni precum Marti, ori 16, ori Septembrie nu mai au nici cea mai mica
insemnatate pentru tine. In curand pana si 2007 va deveni o vaga notiune stearsa.

Hmmm... dar asta nu raspunde la intrebare... de ce?

Sfasiat undeva intre insuficienta zihica a banilor, da, acea suma de rusine pe care
o primesti la sfarsit de juna în schimbul sclaviei perpetue.

Sfasiat de insuficienta banilor, zicearm, insetat de liniste, ajungi acasa macinat
total... Ti-ai petrecut toata ziua ignorand sentimente, urand la colegi, injurand
infiorator, descriind perversiuni inimaginabil de spurcate, si in general calcand pe
cadavre (metaforic) pentru a-ti asigura locul tau în lantul trofic al institutiei

Te striveste nemilos un feeling general compus din impresia ca esti inconjurat de
imbecii, si NUMAI tu esti relativ in stare sa îi indeplinesti atribuțiie, in vreme ce
ceilalti nu fac decat sa iti atarne greutati de plumb de picioare. Si esti constient ca
fiecare din colegii tai gandeste exact la fel.

Ochii te ard, cepul iti vajaie, urechile piuie, degetele dor, crispate ca niste gheare
(cick click click si iar CLICK! ), stomacul e un nodtensionat de nervi si foame,
nasul e dureros de uscat de la aerul condiionat si gatul ustura de ia certurile
permanente.

Dar sti... asta a fost partea usoara a zilei
Acum urmeaza discuții lungi, urmeaza lipsa banilor, care isi lasa amprenta asupra
a, chiar daca cel de langa tine mimeaza indiferenia... Stii ca sub piele ard dorinte
ce nu pot fi materializate din lipsa de finante futute.

Acum urmeaza gi, “urmeaza maruntisuri si ingrijorari cotidiene si frustrari
nedescris. Pentru ca, spre diferenta de continutul unui Hard-Disk de la servici ce
se ofera privirii imediat, mintea si sufletul celui de langa tine trebuiesc întuite. Si e o
munca ttanica. Niciodata nu poti stii ce se afla acolo, si daca i faci bine treaba.

Si aici ti dai raspunsul... De ce nu ai fost acolo, ca de obicei?

Ba ai fost. Si in interiorul tau STII (chiar daca nu poli demonstra) ca niciodata nu ai
iubit-o mai putin

Doar ca nu reusesti mereu sa dezbraci haina de bestie impasibila pe care o porti
a servici din motive de supravietuire. Doar ca nu mereu poli sa treci zambind peste
neputinta paraltica de a oleri tot ce ai dori sa oferi

Doar ca... exista zile cand norii se aduna, cand atmosfera apasa si cand grijile
sunt prea multe. ii vezi de ale tale, taind morcovi ori spaland vase, facand curat
sau mergand ia piata, PARAND în regula, cand de fapt in interiorul tau îi uni
disperarea de cateva zile... si tot ce ai vrea este sate prabusesti in pat, sa tragi
patura peste cap, si in intunericul cald ca un uter, sa futi un plans inabusit în perna.

Dar nu poti asta. Nu poli sa fii epava nervoasa cand cei care au nevoie de tine,
care depind de tine te privesc.

Si atunci mimezi inditerenta, acesta find sentimentul cel mai usor de imitat.

Si practic esti acolo... dar nu esti.

Stiu, nu e bine. Dar pana cand nu te descarci nervos intr-un moment de rara
intimitate asa 0 sa fie