Elogii aduse unui bar. (aberatii)
Sunt genul de om care scrie o fantezie pentru a mutila senzatiile celor din jurul lor. Cu simplul scop de a soca pe cineva, de a impresiona pozitiv, ori daca asta este imposibil, atunci de a impresiona negativ, la extrem. "Bad reaction is better than no reaction". Si pentru a demonstra pentru a mia oara ca realitatea e mai socanta decat imaginatia. Chestia asta de mai jos nu se incadreaza la categoria socant, si nefiind "specialitatea" mea... nu stiu sa o scriu. Va fi probabil o chestie banala, fara nimic spectaculos... E o simpla amintire care mi s-a intors in minte de curand, dupa ceva ani de zile. Pentru ca umbland aiurea pe internet am dat peste o melodie. ACEA melodie.
Haide sa va introduc un pic în atmosfera.
Undeva in fumicarul uman numit Bucuresti, exista odata un club intr-un subsol
umed si intunecat de bloc, o camera apasatoare cu cateva canapele de piele,
mese, un barulet, o bara pentru dans, mese, si toate astea ingramadite intr-un
spatiu de 5 pe 5 metri. Niciodata nu a atras cienti prin bauturile servite si atmosfera
de distractie. Era doar o pasiune a unui patron, si acoperire pentru cateva fete "de
consum”.
Si era locul unde ma prindeau multe dimineti tarzi, locul unde incercam sa imi
descalcesc. viata cu ajutorul nenumaratelor pahare. Le tmai tin si acum minte.
Pahare simple, murdare si atat de tocite incat marginile multelor ciobituri erau
rotunjite.
Am pierdut nenumarate nopti acolo, cu laptop-ul langa mine, navigand aiurea pe
internet pana cand iiterele tremurau si nu mai vedeam tastatura. Am stat tacut
mereu la aceeasi masa, si nimeni nu mi-a zis NICIODATA nimic. Am ramas acolo
si cand patronul dadea petreceri cu prietenii si cu damele lui si nimeni nu s-a legat
de mine. Pana ia urma, viata este o lunga si imensa cruciada in cautarea tolerantei,
nu? Si esti dispus sa închini lungi elogii oricui i ofera toleranta.
Craciun, Revelion, Paste... sarbatori cu semnificatii adanci, dar total neinteresante.
Oameni saraci, incercand din greu sa puna o masa delicioasa, sa impodobeasca
un pom cu nimicuri, sau sa o ia de la capat intr-un an nou. Chettuind pe cadouri,
sfind ca vor suferi anul viitor. Oameni bogati incercand sa isi arate banii, masini,
inele si excursii de vis
Astea sunt sarbatorile. Si pentru mine, gustul amar în fiecare zi
Va spun, nimic nu era mai bine decat o noapte de Craciun petrecuta în bar. cu
fumul în &er, cu laptop-ul langa mine, cu bautura. Suficient de multa incat sa ui ca
existi, sa uiti de problemele de ieri, greutatile de azi si truda de maine.
Iesind de acolo, de la subsol, în aerul rece al diminetii neintinate de trecatori,
neperverite de oamenii care mnerg la semici, ma simteam ca un Lazar iesit din
mormant. Cred ca Lazarus l-a intrebat pe Mantuitor 'de ce, Doamne, DE CE? de
ce mi-ai tulburat linistea facandu-ma sa pasesc iar pe acest pamant? * Desigur,
Biblia nu spune asta. Cum ar putea?
+** "Şi era bohhav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei
lar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnu şi -a şters picioarele cu părul
capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
Şi iubea lisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazar.
şi dupa aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-I trezesc.
Deci atunci lisus le-a spus lor pe fața: Lazar a murit.
Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afară!
Fuck you... fuck you, son of Godi. Poate nu vreau sa ies. Mai am mult de baut.
Incredibil cum pentru mine, un bar a insemnat "acasa" mai mult decat poate
insemna adresa din buletin. Poate pentru ca acolo, nimeni nu ma deranja si
problemele nu existau. Probabil pentru ca acolo era liniste în sufiet. Asa cum nu
este posibil sa ai acasa, ori la servici. Ştii foarte bine asta. Chiar si TU, fanaticule
cu farma perfecta, cu atmosfera familiala ideala, STII ce vreau sa iti zic. Sunt
momente cand îi vine sa fugi. Sa iei o camasa si o pereche de ciorapi, si sa te urci
n primul tren, indiferent unde ar merge. Dar nu poli face asta; pentru ca esti om. Ai
RESPONSABILITATI.
Nu a fost numai asta... în acelasi bar m-am întalnit cu Serban, dupa ce ne-am
intors de la munte.
Sa clarific. Am decis la un moment dat sa fug de lume. Ma saturasem de relati
sentimentale facute tzandari, ma saturasem de oameni baliocoritori cu atitudine de
i-am spus io ca asa o sa fie! *
Imi era mai ales greata de ceilali, care ma bateau pe umar, compatimitori si
simpatetii. Inainte Sa imi ceara bani, sau sa vrea sa le repar calculatorul.
Si m-am urcat în primul tren, fugind de oras si de oameni cunoscuti, fugind la
munte.
In tren jam intalnit pe Serban, la felde abatut ca si mine, cu privirea ratacita.
Ne-am imprietenit, am schimbat povesti, am trecut prin toate fazele unei depresii
impreuna... de Ia tristete la disperare sila furie, apoi la resemnare si a sperante în
mai bine, si n final, la haz de necaz si a nepasare.
Era o noapte fierbinte, sufocanta, si nu am mai putut sta în cort. M-am extras cu
miscari calculate de langa Serban care parea sa doarma adanc. Noaptea era asa
cum numai o noapte în vartul de munte poate fi. Cu multe steie clipind tacute,
crestate pe un cer pertect de obsidian întunecat. Mi-am plimbat mainile prin iarba
plina de roua, racorindu-ma si m-am scufundat în ganduri. Atat de multe vorbisem
n ultimele zile, atat de multe impartisem cu el, si fusesem bucuros sa gasesc pe
cineva care gandeste ca mine.
Eram ratacit si nu i-am simtit cand mi s-a alaturat, dar caldura corpului lui, lipit de
mine m-a adus la realitate. Nu stiam ce sa mai zic, parca tot ce fusese de zis se
terminase.
Nu imi explic nici acum ce s-a intamplat, stiu doar ca am închis ochii pierdut si in
cipa urmatoare ne sarutam pasional, asa cum nu ma sarutasem cu nimeni pana
atunci. Ne-am sarutat apasat, muscandu-ne de buze pana cand plamanii au
inceput sa ne arda si sa ceara cu disperare AER!
Apoi ne-am oprit speriati.
Mda. Amandoi eram baieti, destul de siguri pe sexualitatea noastra, si de altfel
foarte heterosexuali. Deci ce ne apucase?
Pentru prima data in viata am dat-o dracului de logica, si am lasat sufletul sa
gandeasca în locul nostru. Au fost cinci sau sase zile pe care daca le numesc
“minunate” fac o mare nedreptate. Nu stiu cum se spune *minunat” a superiativ,
dar asta a fost.
Am experimentat, am cautat si ne-am explorat sexualitatea, asa cum cu cateva
zile mai inainte ne expiorasem sufletele. Am simtit placere ALTFEL de cum
simisem pana atunci si pentru prima data în viata am invatat ce inseamna
“placerea de a oferi placere".
Cuvintele sunt sarace si proaste. Nu pot spune cum ma simteam cand i! vedeam
cum ofteaza si se incordeaza de placere cand buzele mele i dezmierdau, cand
gura mea îl primea in adancuri ei si moi. Si nu as sti sa pictez in vorbe ce
simteam cand exploda si se topea fierbinte pe limba mea.
Orice paradis are o finalitate. Revenind în Bucuresti am incercat sa continuam
relatia noastra insa ne-am lovit de prostia si de intoleranta celonalt.
De aceea, ram adus în singurul loc de pe lume unde nimeni nu ma judeca. L-am
adus pe Serban in barul meu preferat. Si, din nou, nimeni nu ne-a zis absolut nimic
Am petrecut multe nopti discutand si dezbatand, punand "iumea la cale”... si am
ras si ne-am distrat ascultand muzica, fumand prea mult si ametindu-ne cu bauturi
eftine. Si ce daca? Lumea era rea, era rece. La dracu, pe cine mint? Lumea era
de-a dreptul feroce si salbatica... pana în momentul in care se terminau obiigatile
de servici, venea seara si ne intalneam acolo, sa povestim.
Ultima noapte. A existat si Yultima noapte”... ca orice poveste, trebuia sa aiba
sfarsit. Ca orice vis frumos din care pana Ia urina, tot te trezesti
Discutasem la nestarsit despre imposibiitatea de a avea o relatie normala, despre
famili neintelegatoare, despre patroni intoleranti, si despre viata pe ascuns, despre
modul de a te feri de priviri. De multe ori ne promisesem unul celuilalt ca e "ultima
data” cand ne intalnim. Si de tot atatea ori plansesem infundat vorbind ia telefonul
mobil prin toalete, si implorand inca o intalnire. "ultima".
Ultima data a fost.in noaptea de Paste in doua mii... si ceva. Nu mai stiu anul. Ca
de obicei, era petrecerea patronului, si de data asta, culmea, ne-a primit calduros,
si ne-a oferit primul rand 'on the house”. Presupun ca devenisem 'de-ai casei”
pana la urma. Fetele lui au dansat, si s-au Ipit de noi, am glumit si am ras
impreuna, tinandu-le în brate si fumand din aceeasi tigare. Am povestit bancuri
porcoase si intamplari haioase... fetele au dansat la bara dezbracandu-se aproape
de tot, si apoi ne-au provocat sa dansam.
Hehe... eu mai dau din cur un pic, asa, un fe! de 10% desi nu imi place sa dansez,
ar Seban era ant-talent total. insa bausem ceva amandoi... cert este ca am
dansat, am facut si un pic de streaptease, fetele ne aplaudau, fiuierau si uriau... nu
cred ca vazuse baruletzul acela atata agitatie vreodata.
Melodia... va spuneam la inceputul textului de ACEA melodie de la care a inceput
totul. "Aventura & Don Omar - Elia y yo”. Nu se lipise de mine pana atunci nici o
melodie latino... dar asta a avut ceva. Ceva care a patruns în sufietul meu saturat
de Hard Rock si Death Metal si atins un punct sensibil.
intr-un final eram in toaleta, amandoi, razand ca niste nebuni, facand misto de
dansul nostru de curve ieftine... si m-am lipit de el, impingandui în perete,
sarutandu-] cu furie, cu mainile tremuratoare desfacandu-i camasa, pantalonii,
mangaindu-i cu mainile penisul în erectie.
"Hai ma, ce dracu asa, în buda? E atat de ieftin! * "Tocmai PENTRU ca e atat de
eftin. Pentru ca am dansat ca doua curve ieftine, aplaudati de niste curve ieftine si
de pestele lor"
Lumea s-a rastumat cand l-a simtit alunecand pe limba mea, catre stratunduriie
gurii famande si nu am mai simtit nimic in jurul meu pana cand gustul lui
duice-acrisor mi-a umplut gura.
Tin minte ca zambea fericit, dincolo de awinte si aprecieri, dar dupa ce si-a
recapatat suflul, m-a luat in brate si m-a impins în perete, soptindu-rmi în ureche.
"e randul meu' M-a iubit pasional, sarutandu-mi-o ca pe un lucru de pret, m-a iubit
incet si cu dragoste pana cand am terminat asa cum nu cred ca terminasem pana
atunci.
Dupa asta am petrecut toata noaptea glumind si discutand pana cand dimineata
gri a venit necrutzatoare si a trebuit sa plecam... în aerul rece, sub vantul faios
ne-am sarutat pentru ulima data, muscandu-ne buzele aproape cu ura, si am
plecat amandoi în directii opuse, fiecare, în drumul lui, cu o lacrima ucisa în coltul
ochiului, stiind ca atunci a fost intr-adevar “ultima” data.
Ce fac eu acum?
Bine. Poate mai bine decat am visat vreodata. Am o relatie cu o femeie minunata,
care merge bine, desi mai exista mici frictiuni, ca în orice relatie în care pui suflet.
Ce face Serban?
Nu stiu. De atunci nu ne-am mai vazut. Nu pot sa nu vars o lacrima gandindu-ma
a cel care a fost asemeni mine, fibra cu fibra si gand cu gand.
Daca ari frumos sa ne vedem?
Nu cred. Nu mai suntem tineri. A trecut ceva timp, eu sunt casatorit, cred ca si el,
era un baiat frumos, frumos, blond roscat, suplu, un pic goth, si sclipitor de
destept... nu vad de ce nu ar fi casatorit. Am o relatie stabila, unica, (si ela fel
presupun. i stiu prea bine ca sa nu fie asa) si r fi mare pacat sa le stricam.
Nu mai e cum a fost odata, să fim seriosi
Viata merge inainte. Si e de datoria noastra sa exdploatam ia maxim fiecare zi.
You Hnow... "make the best of.
Amin