ce minune ca esti... ce mirare ca sunt...
...am simtit cum se imbratiseaza sufletul meu cu sufletul tau...
Zi de zi ne ascundem in spatele job-ului mai interesant su mai neinteresant, ne
lasam purtati pe valurile vieti, uitam cine suntem si ne continuam rostogolirea ia
vale... pana într-o zi cand se intampla ceva care ne aminteste ca suntem cruci
drepte nu roti ce nu stiu incotro aluneca si unde se vor opri.
Traim intr-un continuu vitor asteptand tot timpul cate ceva. Viata noastra este un
amalgam de uzi, vise, asteptari. sa treaca sesiunea, sa termin facultatea... sa
gasesc un serviciu bun, sa ma casatoresc... sa vine un copi... sa se face mare.
Îraim în fecare clipa intr-un viitor ideatic si uitam de clipa prezenta. Alergam dupa
fericire si nu ne dam seama ca ea se afla în noi ca o scanteie trezita de un anumit
context din viata sau de o anumita persoana deosebita, speciala... Pentru ca
fericirea nu este adusa de lucrurile din afara noastra ci doar ajutata de acestea sa
asa la lumina.
Ne certam cu iluziie noatre, le iubim, je uram, le recreem continuu. Zi dezi
alergam spre niciunde, ne e! fica sa ne oprim si sa ne intrebam “încotro? ". Ne
agatam de oricine intra în viata noasra pentru ca ne e frica de singuratate, pentru
ca in final ajungem sa ne temem de suferinta... Apar momente în care ratiunea
comanda *nu” desi inima viseaza 'da”... si pentru astfel de momente deschidem
poarta visarii
Visam fa iubiri mari, visam la daruiri totale si desi atirmam sus si tare ca nu mai
credem în asemenea lucruri, in suflet continuam sa speram.
(fi multumesc pentru fiecare clipa in care ma inveti sa traiesc prezentul, pentru ca
mi-ai aratat bucuria din fiecare lucru marunt... pentru ca ma ajuti sa ma descopar
cu fiecare zi
“i multumesc ca mi-ai amintit cine SUNT (nu cine pretind ca as vrea sa fiu...)
“Aolaeas