A fi sau a nu fi ceea ce simti...
...pentru voi...cei care aveti doua vieti: una in exterior si alta in suflet...
Timpul alearga nebuneste pe langa mine si cu mine. E ca un tren rapid ce nu
opreste decat în cateva gari. Nu stiu unde ar trebui sa cobor si pe cine sa las sa
ntre în compartiment... timpul alearga nebuneste si suntem deja in prag de
Craciun... parca saptamana trecuta am fost la mare. parca ieri stateam ci
picioarele în nisip si cu capul in stele. Doar crestele albe ale valurilor se vedeau si
de la mine catre luna pornea o punte argintie care parca ma imbia sa pasesc si sa
urc.
n valoarea nebuneasca de zi cu zi ma opresc uneori si ma uit în jur. E ca si cum
in acel moment te-ai trezi din vis... Mi se pare ca am totul dăr mimic nu-mi
apartine... totul este doar un vis. în acest vis plang, rad, traiesc dar mai presus de
toate stiu ca visez si atunci totul n jur îsi pierde conturul. se estompeaza, nimic nu
mai are forma ci doar esenta... privind doar esenta, inteleg altel ceea ce e în jur.
ceea ce este in mine. Imi caut rostul privind inlauntrui meu, in sullet. Nu imi caut
rostul privind catre alte fine. Sufletul meu stie sa-mi raspunda si intrebandu-i nu ma
simt. folosita sau dispretuita sau poate ranita. Si ma regasesc afland ca nu
cautam atte finte. Doar pe mine ma cautam în ceilalti si in toate, risipindu-ma. Nu
sunt umbra altei fiinte caci (umina nu Doate fi umbra.