Fantezii Erotice

Nici nu şti când a început căutarea. A început probabil odată ce mintea începea
să se trezească, odată ce au apărut primele neliniști interioare, odată cu întrebarea
"De ce? * "Cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptam? *... Ce este
fericirea? *, "Ce este dragostea? *, "Există D-zeu? *, *Unde şi ce este dreptatea?
”.. La început, dacă eşti un căutator adevarat, te zbaţi în marea aceea de gânduri
şi sentimente, speriat de volumul, de imensitatea interioară, şi, cu prețul oricărui
sacrificiu, cu prețul oricărei jigniri, cu prețul oricărei atingeri din partea celorlalţi,
porneşti cu înfrigurare la drum, în speranța, căci doar speranță e, de a găsi
răspunsurile pe care le cauţi. Se aud din decor voci disprețuitoare: "Cine te crezi? *,
"Cărarea pe care mergi e vană. *, 'Nimeni şi nimic nui va lămuri problemele
astea! *.. Dar, am ştiut mai bine. Am ştiut că nu poți spune că nu înţelegi, atâta
timp căt nici macar nu ai încercat, chiar dacă toate vânturile îi bat impotriva, când
există furtuni, şi nici măcar nu reuşeşti să-i ghidezi corabia pe marea proprilor
nelinişti

Cautam instinctiv starile de luciditate, de conştiinţă, stârile când nu eşti fascinat de
nimic şi poți diseca la rece problemele, şi atunci mă sforțam să înțeleg ce se
întâmplă, utilizând logica şi despicând frul în patru.

Am crezut că dragostea e singurul lucru ce contează, ia început, apoi am fost
forțat s4 recunosc că nu era aşa. MA întrebam ce e: un sentiment. Cum şi de ce?.
şi mi-am răspuns atunci: * E măriişul obsesiei cu gelozia, într-un sufet virgin şi
predispus la exagerare. *. Dar, era frumos să te chinui: "Demonul nu s-a chinuit
destul! *.. Mai târziu, am înțeles sadomasochismul şi josnicia sentimentului astfel
perceput, când cu acea mândrie sau mai bine zis, ignoranță adolescentina, alegeai
să te chinui cu gândul şi imaginea țintei afecţiuni tale în inimă, mândru, mai ales că
te chinuiai, că nimeni nu părea să înțeleagă acel sentiment aparent sublim, dar mai
josnic ca josnicia.. Nu, un mânunchi de ură, pasiune, resentimente şi adulter nu
poate fi dragoste, ci doar iluzia unei minţi prea chinuite şi obosite ca să mai vadă
bine. Nu am iubit niciodată cu adevărat. M-am înjosit, chinuit, dar de iubit nu, căci
acea pasiune era doar egoismul meu pur şi rafinat... E un joc al minţii care te ține
prizonier ca într-o închisoare. Dragostea ar trebui să fie calma, dulce, să şimi că te
completezi cu celălalt într-o contopire sublimă. Când există compatibiitate în cei
cinci centri ai maşinii umane: intelectual, emoțional, motor, instinctiv şi sexual:
însoţită de o compatibiltate de temperament ce ține probabil tot de centrul
emoţional.

Apoi dreptatea... Unde mai e dreptatea când * Totul e relativ, iar singurul lucru
absolut este chiar relativitatea. *. Mi-am zis că justiție absolută nu poate exista, căci
oare cine are dreptul să te judece, şi pe cine ai avea tu dreptul să judeci? Suntem
animale, animale ce greşesc adesea, animale pline de defecte şi vicii animale ce
nu reuşesc să se controleze şi, mai ales, nu rezistă tentaţiei.

Fericirea.. e ondulatorie ca funcția "sinus"... Fiecare clipe de extaz, se plătesc cu
durere, fiecare urcare, e. însoțită de o coborăre: o lege a pendulului. "Cu cât urci
mai sus, cu atăt cazi mai jos!

Cine suntem?.. De unde venim?... Astea sunt nişte aspecte la care ar putea
răspunde evoluționismul: maimue. Maimuţe mai evoluate, care gândesc şi simt
mai bine, ce au luat naştere în urma unor procese de adaptare la mediu, pomind
de Ia cele mai simple organisme şi ajungând ia cele mai complicate, dr această
chestiune antropologică rămâne în obscuritate atâta vreme căt evoluţionisti nu vor
de monstra niciodată evoluţia speciilor. Selecţia naturala, adică supraviețuirea celui
mai puternic, este clar că există, dar prin intermediul acesteia nu s-a creat niciodată
vreo specie nouă. Scheletul omului este total diferit în construcția sa de scheletul
maimuţei. Oamenii nu sunt maimuțe şi nici macar nu pot proveni din ele!

Cu ate awinte, suntem o specie total diferită ale carei origini se pierd în întuneric
şi lumină, în dualitatea ce însoțeste umanitatea în mod constant, în luciditate şi
iuzie, în Dumnezeire şi tenebre. i simţim şi prezența necuratului, în viciu şi tentaţie,
în fantezie, instinctiv şi metafizic, dar exista. Se spune că necuratul personifică cele
şapte pacate capitale: Mânie, Lăcomie, Destrâu, invidie, Orgoliu, Lene şi
Gurmandism. Aceste vic, atât de inrâdacinate în om, il menţin într-o stare de vis
continuu, iar bietul orb orbecăie, trăind zi după zi aceleaşi emoţi, aceleaşi
recurențe, urcând şi coborând mereu între o fericire iluzorie şi decepția cea mai
cruntă.

E o gmecherie psihologică. Omul este o marionetă, iar Luciter păpuşarul care
regizează scenele din viață. Auto-observăndu-ne, vom constata că în interiorul
nostra există o mulipiicitate psihologică, o sumă de euri, starea noastră
pshihologică interioară se. schimbă în mod constant. Acum vreau să manânc ceva
spune Eul, acum aş face o plimbare, spune alt Eu, acum aş iubi acea persoană, iar
mâine nu mi-ar mai plăcea.

Dumnezeu e perceput ca un fel de batrân habotnic, cvasisenii, care aruncă cu
fulgerele sale asupra furnicarului uman. Se spune că et i pedepseşte atunci când
cedează tentaţiei, dar poate că s-au pedepsit singuri atunci când s-au alungat pe ei
înşişi din Paradisul pe care 11 facuse Batrânul. Vinovaţi: Adam şi Eva. Ispiti de
Diavol, au muşcat din mâr. Mărul era Tentaţia. Vroiau mai multă splendoare, deşi
aveau şi nici măcar nu conştientizau, dar şi-au tăiat singuri craca de sub picioare.
De atunci, istoria se repetă: cedând tentaţiei, te afunzi de fapt în abisul propriilor
iuzii. De atunci, omul are iluzia că face, dar în realitate nu el o face. Odata cu
muşcatul din măr, umanitatea aceea splendidă şi pură ce alerga prin eden a cazut
şi, la ora actuală, starea ei este evidenta: haos, anarhie, tenebre.

Mai mistic: "Omenirea este o prostituată, iar numarul ei este 666. *.

Deci, aviz amatorilor de fantezii! Poate că nu există nimic mai periculos şi mai
tenebros ca visul, nimic care să ingenuncheze şi mai mult o umanitate deja
ingelată.

Şi cum trăim într-o lume de îngelaţi, care poate fi rezultatul?! Anarhia totală. E
deja un furnicar pervers, unde nu mai exista alte principii decât poleiala propriei
persoane şi înşelatul aproapelui, deci nu e o aberaţie să vezi acest Tum Babei
nrăbusindu-sat