Fantezii Erotice

TRUPUL TĂU

Flacara delicată a lumânării se zbate uşor în curenţii de aer nevăzuţi, desenând
umbre tremurătoare pe trupul tău. Întinşi peste cearceafuri răcoroase, ascultăm
"Anotimpurile" lui Vivaldi. Acum e “Vara”, cu acordurile ei molatice de câmpuri
calde unduind în vânt.

Degetele mele ii mângăie fața, leneş, parcă citind inscripţii scrise în Braille.
Uneori, întorc mâna şi te simt cu dosul palmei, alterând astfel brutal percepția pielii
ale. Caldura naşte 'mici perle de rouă pe gâtui tau, unde buzele mele dansează în
atingeri aproape imateriale. Granița dintre păr şi iumină.

Gura mea cu buze flâmânde alunecă de-a lungul gătului, peste venele în care
sângele fi trepideaza agitat, coborând apoi leneşă, cu opriri, pe arcuşul claviculei,
pe umărul răcoros şi în sfârşi, strivind petalele roze ale sânilor, înfiorate de-acum
într-o corola.

Anticipaţie.

Ca un val de iavă topită parțial într-o forma umană, mă scurg încet peste trupul
tau. Cu gesturi râbdatoare, cânt pe claviatura sufetului şi dezgrop cu muchia
dinţior senzaţii smulgându-ți gemete uşoare printre buzele uşor întredeschise.

Timpul tace. Lumânarea şi-a anihilat bustul, coborându-şi flacăra pâna a talie.

Ma imbăt cu parfumul pieli tale, pe care de ani i învăţ şi pe care îl voi recunoaşte
şi în următoarea reincarnare.

Mişcarea materiei topite continuă... acum îi învălui talia, rotunjimea feselor, şi mă
as ademenit de destăinuirea tainică a genunchilor ce se despart perceptibi.

Undeva departe, Vivaldi işi acordează vioara pentru anotimpul rece, încercând să
reducă fierbințeala catifelată a coapselor.

Mă apropii tiptii de faldurile. încinse ale dorinţei tale, poftă nimalică deghizată în
gingâşia carnii. Premoniţia unei erupții iminente încinge sângele spre clocot.

Buzele mele te hipnotizează în nemişcare. inima ți se zbate, lovind gratiile
pieptului cu batăi alerte de toba pe o galeră grăbită. Din când în când, sânii ţi se
ridică în geamatul unei respiraţii ce caută oxigen vital, nealterând însă tangajul
pelvian care mă întâmpină cu amplitudini mereu crescânde.

fi inhalez aroma şi ma metamorfozez în animalul primordial. Buzele caligratiază
hierogiite minuscule prin care te descriu pe tine ca pe ultima femeie rămasă pe
planetă. Uneori, schimb direcţia scrisului sau chiar forma literelor, inventând
mesaje noi, sorbind roua caldă şi dulce de pe petale răstrânte.

Trăiesc plăcerea care te transfigurează şi, laş, uneori as firul subțire cu care ai
legat orgasmul să se rupă. Oftatul t4u îl goneşte, umbră speriată pe apa unui râu
de munte. Î ademenesc din nou, căci el vine, vine, vine şi se prâbuşeşte în sfârşit,
violent precum un imens bloc de gheață din carnea aisbergului, trimițând valuri
imense, spasme circulare până în atomii periferici din sistemul solar al cărui nume
e trup de femeie.

Miracolul simțurilor.

Valurile îşi pierd amplitudinea, patima ostoită se linişteşte şi, dupa o vreme, te
ridici greu spre realitate, potrivindu-i sufietul în inima care cerşeşte odihna.

Incet, cu ochii închişi, cauţi, pipăind cu gura, buzele care te-au dezmierdat şi-i
potriveşti trupul în malul de carne al corpului meu, mal din care ai fost smulsă
cândva, odată cu o bucată de suflet. E întregul spre care tânjeşti cu deznădejde.

Flacara îşi ia rămas bun de la piciorul topit al lumânării într-un fior de fum ce
desenează arabescuri albe în aerul încins de dragoste.

Adlormi usor în bratele mele