Fantezii Erotice

Aveam un prieten la mii de Km distanta. Se intampla sa ne intalnim rareori si
sa depanam cu acele ocazii amintirile din adolescenta si lungile noastre
calatorii, ambii fiind loviti de acelasi microb al umblatului "aiurea".

Impatimiti cum eram de visare, uitam deseori ca timpul trece si noi nu mai
eram chiar asa, precum ne simteam; treceam usor vorba catre cele mai putin
pamartene, ma fascina felul lui de a povesti si el fa randul sau era placut
impresionat de setea mea de cunoastere si de dorinta de experimentare. Ma
considera un medium foarte bun:

Intr-o zi am aflat de pasiunea lui pentru scris, dar nu orice fel de literatura
asa cum aveam sa descopar curand. Scria despre visurile sale despre care
sustinea ca pot deveni realitate. Avand la randu-tmi o inclinatie catre mistic
-am luat in seama intrafat incat am trait intr-o zi o experienta care m-a
marcat chiar fizic detinitiv.

Mi s-a intamplat sa-l visez. Se facea ca intrasem intr-o fantezie a lui
nescrisa, nemarturisita cuiva inca, eram personajul lui. Un barbat destul de
tanar, daca undeva 35-40 de ani inseamna inca tinerele, privindu-se in
oglinda intr-o zi nu s-a mai recunoscut, pe el-barbatul. Suna ciudat, nu? Si
(olusi imaginea din oglinda nu era a lui. Parea o plasmuire, un fel de
"facatura": nici barbat, nici femeie.

S-a speriat pentru că intelegea ireversibilitatea unei transformari ce avea sa
vina.

Orice despartire este dureroasa si orice apropiere este pe masura despartirii
anterioare.

Nu stia exact cum o va face dar trebuia infaptuita cu toate consecintele ei

Fusese odata sfatuit sa priveasca atent in oglinda si sa incerce sa afle de
care parte se aţla si cum simiea deja ca in trupul sau, în mintea sa, exista o
femeie, s-a hofarat sa afle unde este el si unde acea "ea".

Si asta pentru ca pe de-o parte ii placea sa conduca jocul, asemeni unui
barbat, care impune in mod subtil, dar jocul poate fi conchis si de o femeie cel
putin Ia fel de subtil.

A simtit un imbold acut, chiar ceva de neoprit incat ii era teama sa nu-l piarda
in oceanul senzatiilor. S-a imbracat rapid asa cum o face de obicei, ca orice
barbat mai putin preocupat de infatisare si a plecat de acasa

Mergea fara o tinta anume dar stia ca exista o cale aleasa deja pentru el si
nu-si facea probleme. Dar ramanea folusi teama confundata cu emotia sau
ambele intr-un amestec viclean, as zice. La un moment dat a intalnit o vitrina
superba pe Calea Victoriei; era un magazin foarte elegant, numai cu lucruri
scumpe si a "hotarat" sa intre. în vitrina foarte larga a magazinului erau
manechine vii: cateva femei tinere, extrem de atragatoare, superb imbracate
si Ochii i-au cazut pe rand pe trupurile lor minunate scaldate de o lumina alba.
Le mangaia cu privirea si fascinat, incurcat in propriile porniri inferioare a
uitat unde se afla.

Treptat totul in jur parea ca imbraca forme noi, ca timpul se scurge prin
gearnul vitrinelor puternic luminate ce parea un filtru intre lumea de afara si
cea in care tocmai patrunsese. Erau superbe asa impreuna, acolo. Isi dorea
feribil sa le atinga dar nu avea curajul. Nu se cadea acest gest cu atat mai
mult cu cat se petrecea o schimbare.

Atunci gandul i-a alunecat catre scopul venirii lui acolo. incepea sa inteleaga
ce se va intampla. Avea in minte un fetish mai vechi, acela al metamorfozei
unui future.

Ce este fetistrul? Daca vei cauta prin dictionare cu siguranta nu vei gasi o
definitie satisfacatoare. Este un cuvant compus nascocit probabil de o minte
visatoare si nu de un literat atent si scortos si rezuma extrem de sintetic o
intreaga armonie, un stil de viata sau nebunie, dorinte ascunse (dar care nu
par a admite trairi atat de nonconformiste) placeri intense, toate de cele mai
multe ori ascunse privirilor. Secrete bine tinute. Daca vei intra pe net cautand
acest cuvant vei gasi o lume decadenta dar nt o lume reprezentativa, si asta
pentru ca putini oameni au inteles adevaratul sens.

Se plimba printre raioanele cu haine de dama. A inceput sa le incerce pe
rand, nu se grabea. Le atingea usor cu varfurile degetelor sale lungi. Le
mangaia caulandu-le formele ce puteau fi doar baruite. incerca un limbaj cu
ele. Simtea in nari mirosul de nou st il inspira adanc.

Adeseori in liceu i se intampla ca fetele sa rada de el, ca este prea feminin si
prea retras. Era un barbat poate nu frumos dar intradevar cam prea firav. |
se admirau mult mainile cu degete prea fine pentru un barbat. Era intrebat
adesea daca este pianist si le raspundea incurcat ca da pentru a ru crea si
mai multa ironie in jurul sau. O data chiar a intrat in acel joc sia strigat
parca: imi plac clapele albe, cele negre le ating rar, cu ochi inchisi dar le
iubesc si pe ele, in felul meu.

-Ce fel de haine doriti, domnule, se auzi o voce?

-Aaa, ma uitam si eu, pentru solie, poate iau ceva.

-Va ajut?

-Nu, nu este nevoie, inca. Privesc, multumesc mult.

-Poate era bine sa veniti cu sotia.

-Multumesc.

Simiea asta ca pe un ritual, pentru e! totul devenea necesitate si nu mai era
cale de intors. Era interesat sa simta ca o femeie; imbracatul si dezbracatul
deveneau ceva absolut necesar, cum spuneam titualic. Nu era un simplu
exercitiu mental.

La un moment dati s-a parut necesar sa faca un gest ciudat pentru un barbat,
firesc pentru o femeie: cauta cu privirea un loc retras, sigur, intim, pentru a
putea proba. Nu era vorba de rusine ci de necesitatea intimitații pur feminine.
Mai ales ca acele lucruri le facea in cuseta singur(a), in fata oglinzii - o
interfata cu celalalt eu.

A mers tiofarat(a) la raionul de lenjerie pentru femei si a ales cele mai
interesante lucruri dintre ele, astfel o pereche de chilotei albi cu odantela
foarte fina, discreta.

j-a scos incet de pe suportul de plastic si ia intins usor cu degetele vrand
parca sa intrezareasca prin ei ceva, sa le aprecieze mangaierea ce va urma.
Dantela alba de pe margine s-a intins usor pastrandu-si parțial modelul
superb transformandu-se într-unul nou cu alte forme geometrice. "Da, il aleg,
isi spuse in gand, imi plac". A mers mai departe cautand o pereche de dresuri
Erau de foate felurile. Culori si nuate ale lor, lungitni, masuri diferite, texturi
variate. Aluneca cu privirea incet pe toate nestiinci ce sa aleaga. Nu avea inca
in minte ce va deveni si cum o va face. Experimenta inca o imagine potrivita.
Se juca mangaind mostrele expuse pe suporti de platic ce imitau perfect
picioare subțiri. Cauta si aici acel limbaj necesar. Si incet i! afla.

Brusc s-a intunecat pentru ca isi aducea aminte de copilarie, de bataile
crunte primite acasa. Obismuia sa se ascunda apoi in sulragerie, in spatele
perdelei si prin tesatura maieului sau chilotilor sa-si atinga urmele lasate de
curea. Percepea cu buricul degetului linii fine extrem de dureroase. Ajunsese
sa nege valoarea adevarului stiind ca orice greseala ar fi recunoscut
pedeapsa venea oricum. Cocheta deja cu idea de a avea taine si una dintre
ele era tocmai aceasta de a mangaia acele urme ale nesupunerii sale.

Dupa o lunga deliberare impreuna cu vanzatoarea care era teribil de
nedumerita de gusturile sale a hotarat sa ia o pereche de dresuri cu o nuanta
fistic foarte palida, imperceptibil parca atunci cand era intins pe mana.
Vanzatoarea ii privea ironic si el stia asta
Avea in minte o imagine: scoicile moarte pe nisipul marii. Nisip de culoare
gri-fistic. În fata marea, sus cerul. în lateral o plaja pustie, nesfarsita la
stanga si la dreapta, ce se pierdea la randul ei in mare, ca o dilutie. în spate
delia Dunarii ce incepea cu nesfarsite coline de nisip. Cand si cand o salcie
contorsionata sau un plop. ierburi uscate si taioase daca le atingea. Era
exilul sau de o iarna si nai bine.

Ajunsese acolo importiva vointei, impotriva a tot ceea ce se putea omeneste
face. O iarna crunta, fara zapada, vantul care umplea totul de frig si fire de
nisip. Cruste de gheata care se spargeau cu zgomo! cand le calcai
Purta haine straine de sufletul sau, niciodata calduroase, niciodata comode.
Dar avea o taina. Se imprietenise! neasteptat cu un cal. Orasean fiind era
prima sa experienta alaturi de un asa animal si firesc se comporta diferit cu
ei. Obisruia sa fure zilnic de la bucatarie 2-3 paini negre, rotunde pe cale le
rupea si i le dadea pe furis. Animalul astfel capatase un narav si refuza
curand pe foata lumea chiar si pe cei desemnati sa aiba grija de el. Se
legase o prietenie adevarata si asta devenise pentru tanar un refugiu fata de
violenta cotidiana. Dar intr-o zi un contabil a hotarat ca animalul trebuia
'casat" desi era tanar si sanatos. Hartiile si inscrisurile deveneau mai
importante decat viata insasi. Atunci comandantul, vanator - braconier in
timpul liber, a venit cu o arma de vanatoare, un Brenner cu doua tevi, superba
unealta a tmortii. A dat ordin sa fie scos animalul din grajd, dar acesta parca
stiind ce il astepta nu a vrut sub nici o forma sa iasa. S-a auzit O voce
raulacioasa care l-a indicat pe prietenul animalului drept singurul care il
pulea determina sa iasa pe platoul de ciment din fata cazarmei. Stiind ce va
urma a mers cu tremurand cu o bucata de paine in mana. Avea sentimentul
radarii si nu-si putea inchipui ca asta va pulea fi iertata vreodata. Isi dorea
sa se intample ceva care sa-i spele acesta cadere in pacat - tradarea. Si s-a
intamplat, poate. Scos din grajd animalul privea nedumerit în jur. Era ca un
spectacol. Oameni cu manecile vestoanelor de postav verde suțlecate
asteptau ceva.

Comandantul i-a ordonat sa incarce arma si sa o faca
-Nu pot tovarasur, raportez, nu pol.

-Bine, o fac eu dar fe costa soldat, pastele matii
Si l-a impuscat pe animal in cap. Zgomotul produs de caderea animalului
masiv pe cimert i-a ramas bine intiparita. Copitele care alunecau si trupul
puternic care zbatea inutil pret de inca cateva minute. Nu zgomotul artei era
impresionant ci rasuflarea si aburi care ieseau din nari
Apoi a urmat pedeapsa. Au fost chemati toti si aliniati. Cu cureaua armei
desfacuta, I-a batut pana la sange sub privirile tuturor, unele nepasatoare,
altele ironice, dar nici una complice. Complice era doar privirea inghetata a
animalului ce incepuse sa fie deja transat in bucati mari de un bucatar si inca
cativa soldati doritori de a se pune bine cu comandantul.

-Sa mai indrazneasca cineva sa zica nu, dumnezeii matii de bucurestean,
credeai ca ru stiu ca-i dai paine de la popota?

Seara la spalator isi privea spatele acum precum ce! al unei hiene. Avea in
minte razbunarea si sentimentul vinovatiei care I-a urmarit mult timp.

-li impachetez, da, ii cumparati?

-Sigur doamna
L-a avertizat Chiar ca se pot rupe usor daca se foloseste o incaltaminte
neadecvata. A platit chiloeii si dresurile si a mers mai deparie.

Cautand o pereche de pantofi comozi avand in vedere lipsa totala a
experientei pe focuri inalte, asa cum ar fi simtit necesar. A gasit in cele din
urma magazinul.

Alegerea se anunta una dificila. Si aici a intalnit priviri ironice cu atat mai
muli cu cat a hotarat chiar sa incerce si a ales o pereche de pantofi negri.

In fata, degetele acoperite atat cat sa se mai poata distinge dar zona unde
incepeau ele, o imagine pe care el o urmarea des la femei apoi pantotul era
complet decupat pana la calcai, unde imbraca la loc piciorul. Se continua pe
glezna cu o curelusa foarte sublire trecuta pe deasupra gleznei si inchisa cu
o cataratna argintie fina

Tocurile mu prea inalte si comode completau piciorul si privind dintr-un unghi
bun puteai intui toate formele sale dar fara ca el sa fie în intregime dezvaluit.
Un amestec, daca vrei... de oferire, de daruire si ascundere a frumusetii de
a oferi dar a pastra parie esentiala a misterului. interiorul pantofutui din piele
foarte deschisa, crern la culoare, contribuia si el la contrasi.

Doar interiorul pantofului practic, doar ceea ce s-ar zari atunci cand
miscarea ar permite a se vedea ceva mai mult, daca privesti o femeie cand
merge - il fascinau de mult tcate astea. Obisruia des sa priveasca pe strada
femei mergand. Studia toate miscarile numai de la glezna in jos, cauta
imperfectiuni si ele extrem de valoroase pentru ca sunt unice.

Cand privesti la piciorul ei observi peniru cateva fractiuni de secunda partea
interioara a pantoului in general acoperita de acesta, o suprafata care se
confunda cu piciorul insusi. Dar prin ridicarea acestuia in timpul mersului se
dezvaluie ceva ce doar poli intui ceea ce te determina sa fe hranesti cu
detalii; depinde de arcuirea boltei ceea ce poli vedea

Ei, deci i s-a parut personajului nostru ca ar fi buna alegerea unui astfel de
pantof fa care sa poli privi detalii suficiente dar sa si fi nevoit pe altele sa le
intuiesti iar la aliele sa trebuiasca sa astepti miscarea potrivita. incitant, nu?
A platit si pantofii si a mers mai departe colindand raioanele si si-a ales un
sef de batiste de matase alba pe care era trecula cate ozi din saptamana
(huni, marţi miercuri, joi vineri sambata, duminica) într-unul din colturi sub
forma de filigram. Erau puse neimpaturite una peste alta, intr-o cutie superba,
neagra, din carton mat si cu linii pe margine fot negre dar lucioase. A
cumparat-o fara sa stea pe ganduri apoi a mers mai departe.

Transformarea ce o avea în minte trebuia sa fie totala; in interiorul luxosului
magazin se afla un salon de coafura. Resimtea asta ca pe celebrarea unui
act de iubire si cu dezinvoltura s-a asezat pe un scaun si a cerut sa fie
aranjat parul intr-un anume fe! cat mai aproape de o imagine pe care o avea
in minte.

Parul sau relativ, scurt pentru o femeie nu permitea prea multe experimente,
dar totusi stilistul care se ocupa de asta a realizat ceva ce ar merge si unei
femei dar si unui barbat chiar. Perciunii mai lungi putin, usor rasuciti inainte,
urechile lasate libere, in fine nu a avut prea multe de facut dar daca priveai
mai atent ai fi vazut deja diferenta,

Multumit(a) a plecat mai departe, trebuia sa gaseasca un parfum. A incercat
multe si a gasit unul, de seara de la Madame Rochas. De fapt o trusa mica cu
6 parfumuri puse in sticlule de diferite forme si ele la randul lor asezate intr-o
cutie fot neagra. Fiecare sticluta imita forma unui cristal de cuart.

Trebuia gasita O rochie, dar mai intai suierul si ceva sub viitoarea rochie
care sa n permita electrizarea materialului ori sa nu dezvaluie mai mult
decat era necesar, ci o cadere lina a sa.

Evident nu putea proba sutienul, a spus vanzatoarei ca e pentru prietena, o
surpriza. Aceasta I-a intrebat oarecum incurcata cat de tmari sunt sanii
prietenei, ce numar poarta. A incercat sa ii arate acesteia cu mainile facand
din palme o cupa, evident nefericita comparatie. Dar cum o poti face? Si-a
privit pret de o secunda atunci mainile si ceva ii aducea aminte, tot de
copilarie. in timp ce vazatoarea cauta printre sutele poate de sutienuri, el a
desfacut incet causurile palmelor si visa.

Era iar copil si primea peste palme lovituri cu o linie triunghiulara. Nu stiuse
ceva la scoala. Era un obicei devenit ritual, de ce nu, dar mu pentru el.
Mainile trebuiau intinse bine in fata cu palmele in sus si astepta cele 10
lovituri ce pareau 20, 30 uneori. Primea apoi acceptul sa se aseje in banca
sub privirile speriate ale colegilor care puteau pat; oricand Ia fel. isi aseza
mainile la spate (o regula severa) si le racea pe metalul fierbinte al bancii. i
zvacneau, ca acum, insa nu mai primise de data aceasta lovituri peste palme;
se distingea doar pe irelarul mainii stangi urma lasata de verigtheta purtata
aproape 20 de ani. Si de aici alte si alte amintiri
A ridicat privirea. Atunci vanzatoarea i-a insirat pe sticla mesei mai multe
piese: albe, negre, visinii... de diferite marimi. Ce deliciut Unele se inchideau
in spate dar el(eaj a ales unul care sa se deschida in fata si fara bretele deci
un sufien cu cupele mici si evident alb. Toate cu fel de fel de dantele.
Dumnezeule cate detalii poate avea sutienul!

isi aducea aminte de cineva care atunci cand seara se dezbraca, obisnuia
sa se intoarca cu spatele ca un gest de aparare ori de rusine mascata. O
retinere ultima in fata momentului dezvaluirii lor. A observat ca femeile acorda
o importanta diferita dezvaluirii trupului si unele au o 'pudicitate" ca sa zic
asa mai marcata in legatura, paradoxal, cu sanii comparativ cu alte parti ale
rupului. Ori Iuiței) in acel moment i se parea ca sanii sunt mai de aparat fata
de orice. Totusi Spuneam, a ales suienul care se desface în fata. | se parea
probabil ca a te dezvalui cand esti cu fata catre cel care te priveste induce o
ermolie teribila.

A platit si sutienul si mai departe, urmarit(a) de vanzatoare, care probabil
radea, caula din priviri locul cu rochii de seara. De ce ar îi facut-o? Ea nu
stia ca de fapt hainele nu unei fernei ii sunt cumparate ci unei imagini ce va
devenii realitate.

Fusese chiar asa de nehofarat(a)? Avea intiparita probabil nehotararea pe
chip intratat incat parea ca il alege pentru el nu pentru cineva? Cine poate sti?
Dar o biata vanzatoare mu putea pricepe extraordinara dorinta de
transformare si nu un Simplu fetish.

A hotarat sa nu se fardeze decat foarte discret atat cat sa ascunda urmele
barbatiei de pe fata care oricum incepusera sa se estompeze pe nesimtite.
Dar lucrurile aveau o ordine fireasca si ele trebuiau impliniie chiar daca ar fi
parut deja inutile. Fardul era oricum amanat pentru ultimul moment, acela al
desprinderii de realitatea trecuta. A cumparat trusa de machiaj si apoi a ales
un furou alb, foarte sublire abia simtit pe trup si o rochie de culoarea nisipului
a apusul soarelui

Si iar gandurile sale s-au dus catre exilul sau, acolo unde rasaritul soarelui
se putea usor confunda cu apusul.

Fusese desemnat sa mearga de doua ori pe saptamana Ia Tulcea cu vaporul
pentru aprovizionare. Drumul dura 6 ore si apoi inca 6-7 inapoi. Astiel ca
devenise extrem de placut trezitul cu cel putin 2 ore mai devreme pentru a
putea ajunge la timp la vapor. Erau doua zile de evadare din acel mic univers
extrem de violent. Doua zile fara bataie, fara umilinte de tot felul. Martea si
joia

Asa a cunoscut-o pe ea care nu era o frumusete angelica, dar dadea
impresia unei fragilitati absoluie si era de o naivitate dezarmanta. Toate
astea o faceau minunata. Se temea pentru ea - un sentiment nou pentru el.

Se vedeau la pranz, 30 de minule, pe faleza din Tulcea si irebuiau sa fie
rapizi, sa spuna repede totul. Nu se atingeau. li era rusine sa o faca desi
simtea ca fata si-o doreste. Incerca totusi sa stea mai aproape de ea dar fara
ca asta sa para evident pentru ca isi facea griji pentru orice gest. Era si timid
si nepriceput, deja maturizat excesiv de violente dar nu experimentat a iubi, a
i tandru, cum sa zic... un caine maidanez.

Era ceva mai presus de iubire, parea ceva atat de pur si incarcat de emotie
amestecata cu fearna si cu durere, cu neputinta Chiar.

Dar bucuria cea mai mare i-a fost produsa cand s-au vazut a doua oara.
Povestea era cam asa: o cunoscuse pe vapor intr-o dupa amiaza. Ea mergea
la bunici la Periprava, iar el la 1 Mai, deci mult mai departe. Statea afara pe
punte, era prin noiembrie sau chiar decembrie si privea valurile cum se
spargeau de prova navei. EI iesise sa fumeze si vazand-o a ascuns instinctiv
gara, cred ca tot de rusine si apoi a aruncat-o rapid. Era jenat de tinuta sa
cazona din postav prost si destul nespalafa. S-a apropiat si ea a ridicat
privirea parca a ruga, ii cerea sa o intrebe ceva, orice. Ea mu avea curajul sa
o faca. Si-a luat inima în dinti si a intrebat-o la ce priveste. S-a luminat
imediat. Au continuat un dialog banal dar nu prea mult pentru ca Periprava
era aproape de Tulcea fiind prima oprire a vaporului. La despartire si-au
spus ca se vor mai intalni. Cui convingere. Dar nu stabilisera nimic concret în
zapaceala lor. Ea stia doar ca el vine mariea si joia in port, iar el stia despre
sa ca uneori merge la Periprava. Nu a luat in seama asta Si cum viata acolo
era grea a uitat repede si dupa o saptamana parca sau doua s-a produs
minunea. Cand a ajuns la vapor ea il astepta senina, asezata pe un suport de
otel de care se legau paramele navelor, exact cum a promis. lar lui nu-i venea
sa creada. Era primul gest frumos si sincer adresat hui dupa mut timp. Se
bucura ca un calel si o mangaia cu ochii, i-a atins doar mana, fapt ce i-a
determinat o emotie neincercata pana atunci. Dar ceea ce il bucura nespus
era faptul ca nimeni nu stia de ei. Era taina lor, acolo în port. Ferita de orice
ironie.

Nu puteau merge nicaieri, timpul era prea scurt, 30 de minute fix de vorbe
mininate si priviri. Foarte rar atingeri, nici un sarut. Totul in jur era de prisos.
Suficienta era intalnirea lor si taina si descoperind cu timpul Ia ea frica pe
care o gustase si el deja cu prisosinta. Devenise o regula, martea si joia ea il
astepta in acelasi loc. Si cele 30 de mirude paria la plecarea vaporului

intamplarea a facut ca dupa 4-5 luni sa primeasca ordin sa plece neavand
imp sa o anunte. Atunci a realizat ca de fapt nu avea nici macar un feleton ori
o adresa, doar prerumele ei. Si asta a recunoscut-o ca pe o pedeapsa mai
rea decat curelele armei pe corp sau linia triunghiulara pe palme. Cu toate
incercarile ulterioare nu a mai reusit sa dea de ea. A ramas doar emotia.
Cate zile de marti si cate zile de joi i! va fi asteplat pe faleza acea faptura?
Rochia trebuia probata si sansa era ca in acel moment nu era nimeni prin
preajma. Era dintr-un material destul de bogat, cu umerii acoperiti si maneci
lungi, cu croiala specifica in dreptul sanilor anticipat mici si cu un model
placut pe piept si pe mansete la care erau cusuti cate trei nasturi imbracati în
acelasi material. Lunga pana dupa genunchi putin, in miscare lasa insa sa se
vada genunchii si jos cu un model gen dantela mai inchis la culoare. Pe
solduri avea o croiala care avantaja persoanele cu un bazin mai putin lat,
deci se potrivea. interesant e ca daca pui o rochie pe un barbat constati ca
are soldurile mai late decat o femeie. Alifei nu
A intrat intr-o cabina, a tras perdeaua si s-a dezbracat complet, lasand totul
pe jos. Se privea in oglinda si nici de data asta nu reusea sa se recunoasca.
Paiea un trup de barbat si o imagine suprapusa a unei fermei. Sau invers? Nu
mai conta. Era momentul in care o pasare incepe sa se ridice in vazduh, acel
moment in care orice ezitare poate fi fatala putand duce la un zbor frant.

Isi privea barbatia ca pe un lucru nefiresc asezat acolo stiind ca totul va
deveni doar amirtire si emotie. A scos toafe hainele din ambalaje. A folosit
mai intai o combinatie a celor 6 parfumuri din cutie, asa cum l-a invatat
cineva, o data de mul, cate un parfum pentru o anumita parte a trupului. S-a
fardat discret folosinci putin pudra, un creion de buze pentru contur si un altul
pentru nuanta de baza apoi ochii extrem de discret si genele, a pensat
sprancenele cu un dispozitiv foarte ingenios asemanator lamei de ras,
dandu-le un contur ce sugera zborul. A pus la gat un lantisor de argint foarte
fin de care atarna o frunza cu mici diamante abia vizibile ce sugerau roua. A
pus sutieru, dificil lucru deoarece nu statea prea bine, apoi chilofii
A avut doua surprize aici pe de o parte faptul ca ii intrau intre fese si era o
senzatie foarte ciudata neincercata pana atunci, de parca cineva statea cu
mana acolo si apoi in fata unde evident nu puteau acoperi totul. A pus apoi
dresurile. S-a asezat pe scaun, nu putea altfel si i-a tras pe rand sus.
Senzatia. era cu totul noua parand o incorsetare teribila. Chiar a avut o
retinere ja ai pune in final dar nu se pulea fara ei, trebuia sa se obismuiasca.
Ardea de nerabdare sa incerce pantofii dar a pus mai infai furoul si deja
imaginea din oglinda incepea sa se moditice evident. Cele doua imagini
persistau suprapuse dar ea devenea evidenta acum.

S-a asezat din nou pentru a incalta pantoii, avea mari emolii si a realizat ca
si asezarea pe scaun nu mai este ca inainte. Miscarea trebuie sa fie mai lenta
putin si mai ampla si usor laterala. Isi privea coapsele, le tinea cu stangacie
desfacute si instinctiv le-a apropiat si a intins mana dupa pantotii din cutie.
Le-a desfacut beretele pe rand cu o placere intensa. Tinea picioarele usor
incrucisate din glezne avand usor mai in fata pe stangul, erau lucruri pe care
acum le descoperea. A pus pantotii pe rand, primu fiind dreptul. Le-a inchis
cataramele pe glezne si s-a ridical cu multa stangacie. incepea zborul. Nu
stia cum va fi. A remarcat imediat diferenta de inaltime, parea mult mai sus
dar si mult mai vulnerabil(a). Deja simtea in gat o moditicare inexplicabila, o
stransoare, parca un colier îi inconjura gatul sufocand-o. Emolia.

Nu mai gandea deja in fermenii cunoscuti, simiea ca merge pe un drum fara
intoarcere. A intins mana dupa rochie, a desfacut-o la spate, avea cativa
nasturi si a tras-o repede pe cap. Acum miscarile multe la numar pentru a O
imbraca nu i-au dat ragazul sa mai perceapa emotia dar in momentul in care
s-a vazut imbracata a avut sa tipe, nu mai avea aer. Nu mai era el ci ea. Ea
singura. Cu mare usurinta a inchis nasturii de ja spate, unul cate unul si a
aranjat-o astfel incat sa stea bine mai ales ca sutienul parea in continuare un
rebel. A strans totul, hainele vechi pe care le-a pus in ambalajele celor noi

Si-a privit inca o' data chipul de aproape in oglinda, doar extrem de mici
detalii mai aminteau de ace! barbat.

-Hai curaj, iesi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cu un nod in gat a tras perdeaua. Lumina magazinului a inundat cuseta. A
pasit cu reticenta si privirea i-a cazut pe locul unde se afla o vanzatoare mai
devreme. Era acolo. S-a indreptat calm catre ea, i-a zambit si cu o voce cam
renurata i-a spus ca o cumpara

Vanzatoarea era nedumerita, pentru ca mu fusese martora la nimic de la
inceput, nu a inteles dar mai apoi s-a apucat sa faca bonul de casa fericita ca
vinde in sfarsit ceva foarte scump. Nu a nai intrebat daca ramane cu ea sau
o vrea Ia loc in ambalaj, clienta parea hotarata sa ramana cu ea.

Femeia a platit rochia si a cautat discret un cos de gunoi si a gasit untul. A
lasat acolo toate lucrurile cu care venise pastrand doar ceea ce era strict
necesar. A mai cumparat apoi o poseta-plic cu o curea fina ce putea fi agatata
pe umar la nevoie. A zabovit mult si a ales impreuna cu vanzatoarea ceva cu
un modei ce ilustra valuri.
in momentul în care a vrut sa plateasca cu cardul a avut o mare surpriza,
atat pe card cat si pe actele de identitate figura acum o femeie, dar nu i se
mai parea nimic anormal, parea o revenire. Atentia ii era distrasa de
miscarile facute cu noii pantofi. Observa cu placere ca merge din ce in ce mai
usor cu acestia si simtea o transmitere a vibratiilor in solduri
Simtea pe pielea talpilor atingerea pantofului si interpunerea fina a ciorapului
Parca nu mai relimlea acea incorsetare a dresurilor. Sutienul nu mai parea
strain nici el si isi simtea pieptul.

Inainte de a parasi magazinul, s-a oprit privind putin cu tearma in urma parca
dorind sa se asigurea ca nimeni nu o urmareste, nici macar o amintire.

Si si-a adus aminte de fetele din vitrina care prezentau moda platite sa stea
acolo mai mult nemiscate, dar Ia trecerea urtui pieton pe trotuar sa se miste
brusc pentru ai atrage acestuia atentia. Din interiorul magazinului s-a
apropiai de una dintre ele si i-a facut semn ca vrea sa o intrebe ceva
-Pot proba sacoul tau?

-Sigur.

-Si pot sta putin in locul tau in vitrina?

-Da, va rog. Va place jocul nostru?

-Da, teribil
-OK atunci eu ma duc putin sa fumez o tigara cat stati cs. in locul meu
-Hai fugi
S-a asezat in vitrina in locul fetei. Intr-o clipa de neatentie a celorlalte fete
din vitrina femeia a disparut. Nimeni nu a mai vazut-o de atunci si nimeni
mu-si poate explica cum putea pleca de acolo fara sa fie vazuta pe camerele
video ale magazinului

S-au facut tot felul de presupuneri, cum ca acea miscare brusca pe care
manechinele trebuiau s-o faca pentru a atrage atentia trecatorilor a declansat
o metamorfoza. Un trecator vazand-o s-a indragostit de ea si i-a intins mana
prin vitrina. Si au plecat, nimeni nu stie unde, nimeni nu stie de ce.

Daca cineva ar fi privit mai atent ar fi vazut in vitrina, sprijinit de un suport de
metal lucios, intre manusile fine de dantela neagra, o miniatura... in care se
vedea ca sugerat in umbrele unei voalete, un chip delicat de femeie, cu ochi
mari, visatori si privire adanca asemenea unui lac linistit dar ce ascunde
strafunduri insondabile.

Celor care sunt poate nemultumiti de timpul ales pentru ei. Gelor carora le
este Usor sa viseze si celor care cred ca visele not dloveni realitate