Fantezii Erotice

Ploua neincetat de ieri. Ceva firesc pentru aceasta perioada, este sfarsit de
octombrie doar. Simt nevoia sa fumez. N-am mai facut-o de multi ani dar acum,
simtind în nari mirosul de tutun bun venit de undeva, ma cuprinde un fel de
nostalgie. pentru vremurile in care fugeam de la ore ca sa fumez prin colturi
ascunse de privire dascalilor.

Nu, nu ma reapuc acum de fumat. Am hotarat.

Traversez peronul garii in ambele sensuri în asteptarea trenului. Ma uit cum ploua
marunt si ma zgribulesc. Cred ca trebuia sa sa ma imbrac mai gros. Acolo poate fi
frig. Cand m-a cautat pe messenger imi spunea ca este soare, dar frig.

Am întrebat-o daca mai sunt îrunze in copacul din fata casei, un tei parca. A ras
neintelegand probabil pasiunea mea pentru botanica. Chiar ea imi povestea uneori
despre teiul ei din fata ferestrei si am crezut ca o astfel de conversatie ar placea.
Sunt un nostalgic. Am crescut o data cu "poezia muzicii tinere” si cenaclul Flacara.
Am trait vremurile in care mergeam la munte cu personalul de 7 si zece oferindu-i
nasului cu stangacie o hartie de 5 lei. Am trait acele minunate seri alaturi de colegii
de liceu la Piatra Arsa ori la Cabana Omu. Ce caut eu în iumea asta?

Privesc în gol spre un alt peron aducandu-mi aminte de minute, de ore, de timp,
de spatiu,
in sfarsit vine trenul, tras cu spatele, nu are multe vagoane. în primul vagon ia usa,
un barbat în uniforma, ars de soare, cu un steag galben in mana priveste plictisit
spre mine. !i flutura în sictir. "Oare ia ce foloseste fluturatui asta? * m-am intrebat
intotdeauna. 'E un ritual pagan? * Zambesc. Trenul se opreste lenes si sunt
invadat de un miros puternic de motorina, resturi de mancare si cauciuc ars. S-a
oprit în sfarsit
Caut grabit vagonui si urc nesigur intr-unul ce pare a fi mai curat.

Ma asez. Nu am bagaje. O geanta cu strictul necesar. Prefer sa o tin langa mine
chiar daca am mult de îners.
j-am promis ca ma duc la ea, asa oricum, doar pentru cateva ore. Mi-a fost frica sa
merg cu masina. E mult mai sigur trenul.

Privesc in gol pe fereastra cum totul se misca inapoi din ce in ce mai repede. Ma
fac comod. în compartiment mai este un tip care pare de treaba. Ne salutam, ne
zambim protocolar si atat.
in scurt timp incep sa motai. Nu dorm. Continui cateva ganduri din starea de
veghe catre o serni-visare. Trec de la unul la celalalt, aparent fara o legatura. Unde
merg eu acum? Uit parca unde ma duc. Ma duc la ea. Ma inistesc.

Visez? Cineva imi vorbeste. Nu stiu exact despre ce. Parca tipa la mine, ma
oveste peste obraz. Apoi se departeaza. Privesc la umbra lui si nu inteleg nimic.
Astrologii si alchimist din vechime s-au inselat!

Universul nu este infinit. spun noii savanti, oameni cu carte si cu principii
sanatoase, ca ei se data intruna de cand s-a nascut, dintr-o farama de
materie-antimaterie, un joc periculos. care a dus printr-o infiicosatoare explozie ia
lumina si materie, la viata si la moarte si respira astazi prin mii de galei, si isi
plange destinul de a se sfarsi cand va fi sa fie. Deci, nu este nici vesnic. A compara
sufietul. cu universul inseamna al condamna la efemer. Ori sufletul (spun preotii ali
oameni seriosi), vesnic. prin vointa divina (3i ea vesnica), poarta tot vesnic trairile
noastre prin universuri efemere, succesive ori paralele.

Privindu-ti ieri trupul goi am avut sentimentul acelei treceri dintr-un univers în altul
Am avut sentimentul unei autentice vesnic, o eterna frumusete pura. Un suflet
nobil într-un trup superb dar umiit de canoanele si prejudecatile noastre. imi
doream sa ajung langa tine sa te ating timid. Doream sa-ti simt mirosul pur de
femeie. Sarutandu-ti falpile, sa incerc sa-ti aduc ceva din finta mea. Te priveam
fascinat: sanii blanzi ca ochii tai mi imaginam în mainile mele scaldandu-se goi. Mi
e inchipuiam intinsa, cu picioarele jarg departate, lasate anume asa pentru a ma
primi vesnic. Te sarutam indelung in fiecare galaxie, iar tu tresareai la fiecare
atingere. Deschideai ochii uneori pentru a ma privi. Erai acea veste venita anume
pentru mine din alt univers efemer, din alt timp scurs spre nicaieri.

Erai tu. Femeia trista, femeia umilita, lovita, femeia fericita, femeia femeie, femeia
care nu cunoaste implinirea pentru că ei i se cere implinire. Femeia mama, femeia
ca, femeia singura, femeie rupta, sfasiata în mii de bucati si calcata în picioare.
Privindu-ti trupul gol, imens, pantecul plin si cutele facute de piele de trecerea
timpului, te vedeam insarcinata o data, cu temeri, cu fericire, plangand si razand,
cerand ajutor si oferind viata. Te vedeam nascand copii dupa copil. Mi te
nchipuiam nedormita, alaptand tarziu in noapte, dorind o clipa de liniste, stind ce
va urma. Mite inchipuiam plangand dupa o partida de sex, ducandu-te ia bucatarie
si privind în gol, aprinzandu-ti apoi o tigara. Mite inchipuim dimineata grabita sa
prinzi între catea, rimel si parturm, o clipa de ragaz, preocupata de felu în care arati
in ochii celorlalti, de felul în care mai poti sa arati n ochii tai
Mi te inchipuiam stand singura la Kilometri distanta de copi tai. Cautand pe
internet o raza de soare. Mite inchipuiam iarasi in bratele omului tau iubindu-l cu
speranta.

Mite inchipuiam asa cum esti o femeie adevarata.

Mi te inchipuiam privindu-te în oglinda, mangaindu-ti sanii si coapsele pline. Mi te
inchipuiam facand baie si aranjandu-te, pentru cine?

Site vedeam asa cum esti: o femeie superba. Tu.

N-as putea sa-ti vorbesc Ia telefon, iar cand ne vom intalni voi fi mut în fata ta.
Atunci, cuvintele nu-si vor mai avea sensul, si poate nici intahirea noastra n-ar mai
avea sens fizic, ci poate doar soapte incoerente, gesturi si atingeri, priviri furisate
printre gene, saruturi prelungi, nimic material dar totul... ai zice efemer. Nu, nimic
efemer, totul transmis de acum inainte din univers în univers, din galaxie in galaxie.
Si m-as intreba negasind un raspuns: cu sau fara tine, femeie. AI cui timp esti tu
femeie? Al universului meu ori
Aud iar voci. Cineva tipa in continuare ia mine. Incerc sa ma misc. Nu pot. Un
zgomot ca de centrala electrica ma face sa tresar. Din ce in ce mai puternic, apoi o
lumina si ea din ce in ce mai puternica. Ma sperii, incerc sa ma trezesc. Nu pol.
Dar visez? Caut un reper, ceva cunoscut de care să ma agat. Nu recunosc nimic.
Un gust metalic. Lumina ma cuprinde, ma traverseaza, este cald. Sentimentul de
teama acuta dispare treptat. Ce se intampla cu mine?

-Ati auzit de accidentul acela de ieri, cu trenul?

-Parca au zis ceva ia stiri. A murit cineva?

-Da, se pare ca da, un om.

-Bine ca n-a fost mai rau.

Uite vezi de asta nu mara eu cu trenul