Iubire eterna

Luna a plans in noaptea aceea cand ne-au despartit unul de altul si ne-am jurat
pe-a soarelui lumina sa ne gasim si sa fim iaras: impreuna pentru eternitate.

De atunci, mi-e inima insangerata de plans si de durere, iar sufletul meu bland e
fara mangaiere, nimic nu-mi vindeca durerea decat iubirea ta, iar sufietul meu trist
va fi mereu asa... Te-am cautat de atunci in orice parte, în orice tinta efemera, în
acrima amara a dezamagiti... m-ai dat oare uitarii? Stau singura si suparata pe
banca veche si darapanata unde iubirea ne-am jurata-o si inca cred sa te gasesc.
Tristetea sufletu-mi cuprinde; pe fata-rmi palida si stearsa o lacrima, parca, ar vrea
sa cada dar vantul dulce ai linarii o ia si-o duce mai departe... in palma ta as vrea
sa se opreasca, dar lacrima e frageda si nu rezista prea departe. Un geamat slab a
neputinta din pieptul meu se naste iar... dar e prea slab ca sa ajunga a sutietelul
tau. Si cerul pare tot mai trist, natura este fara viata, vantul e lin der în acelas timp
durerea mea o ingheata.

Dar mi se pare ca de cand, te caut pe tine, te vad aievea peste tot, pe unde-ai
fost cu mine. Of, dorul rau ma chinuie, tu oare te gandesti la mine?... Ti-aduci
aminte, ca-n trecut cand timpul nu a existat si eternitatea parea ca ne-apartine, tu
ma iubeai si te iubeam si eu numai pe tine?!

Din cer acum rasare luna cea maiastra în splendoare ei si stelele rasar si ele, tu
unde asti iubitul meu?