Trandafir alb
nu te-am cautat, dar te-am gasit...
pentu mine esti soare, speranta, caldura, intuneric, dorinta, pacat, alinare,
zbucium.
ai aparut in viata mea fara sa te cer, fara sa te caut, fara sa te doresc... ai aparut
resc asa cum dimineata apare soarele pe cer.
eram trista, pierduta si fara speranta... cu ochii aproape inchisi de durere.
am zarit un fir de humina în intunericul dens... am simtit o dara de aer proaspat în
mirosul de cadavre din jurul meu... am simtit ceva placut desi trupul, mintea si
simturile imi erau amortte si obosite de atata suferinta.
cu greu am ridicat capul, am deschis ochii si am reusit sa te privesc... erai asa cum
te-am visat intotdeauna, asa cum te-am dorit.. fe priveam si nu-mi venea sa cred
ca ai venit, ca sunt in fata fa, ca te pot zari, că te pot atinge, ca-ti pot zambi! si am
zambit, desi fata imi era inclestata de durere. iar sufletul meu trist s-a deschis ca
un trandafir alb atunci cand mi-ai zambit si tu.
era ca intr-un vis
te-as fi privit asa O viata.
aerul dintre noi parea sa nu se miste, fiecare particula se oprise în loc ca la un
moment solemn.
apoi trupurile noastre s-au izbit, regasindu-se intr-o imbratisare nebunesca,
pofticioasa si flamanda... iti simteam bratele puternice în juru-mi si nu puteam sa
cred ca esti, in sfarsit, langa mine... ma pierdeam sub saiutarile tale fierbinti, sub
mangaierie tale apasate, sub privirea ta patrunzatoare, sub greutatea trupului tau.
traiam o realitate frumoasa ca un vis... eram fericita să te am langa mine, sa te stiu
aproape de sufietui meu... si te doream cu disperare in mine, pe mine, sub mine,
tanda mine nentru totdeauna