Cand nu mai ai speranta
Ca sa intelegi ce ce simte un suflet confuz si deopotriva singuratic...
Ai simtit vreodata ca te ineci fara apa? Asa ma simt eu zi de zi. Simt cum tristetea
ma-nconjoara, iar rautatea si dezamagirea ma ineaca. Singuratatea, ah
singuratatea imi taie rasuflarea, iar dezamagirea si tristetea imi taie orice elan!
Ce caut eu, nu am sa gasesc nicodata iar find ca stiu ma face sa fiu pe zi ce trece
tot mai trista si mai retrasa. Uneori desi sunt inconjurata de o mulime de oameni
ma simt singura, atat de singura, si as vrea sa plang dar lacrimile nu vin. As vrea
sa strig sa stie toata lumea ca nu vreau sa fiu singura, dar nu pot. Pe cine ar
interesa ca sunt singura?!!
Nu mi-ar mai simtii nimeni lipsa daca n-as mai fi! Asi rece pentru totdeauna iar
viermii m-ar manca, nu ar mai ramane nimic din mine; mustele ar putea sta linistite
sa umble pe cadavrul meu. lar o multime de oameni pe care nu-i cunosc vor venii
sa-mi vada cadavrul, parintii si fratii m-ar plange, poate.
Ce imagine funebra, iar eu sa fiu rece sa nu le pot raspunde, sa vad cum trupul
meu terestru e inghitit de pamant si sa stiu ca nu tnai pot iesii de acolo niciodata.
Toti ma vor uita de parca nu am existat niciodata, oricum nu as lasa nimic in urma
mea, nici famile, nici sot, nici copii, nirnic, poate nici prieteni, absolut nimic
Am în suflet O durere, o scarba, nici nu stiu cum sa descriu sentimentul acesta ce
mi inrobeste inima. Viata asta plina de rautate, prostie si invidie ma face sa regret
ca traiesc in aceasta lume. Sentimenele mele sunt extrem de confuze, am o
neliniste interioara care nu-mi da pace, ma simt scarbita de rautatea si egoismul ce
ma inconjoara, viata asta e perfida si nu stiu daca mai pot face fata atator rautati
Si eu sunt rea si simt ca pe zi ce trece ma fac din ce n ce mai rea si mai egoista,
incep sa ma schimb in rau, tunde sunt ceea ce am fost"!? Am ajuns asa de rea
incat ma mir cum de nu cade cerul peste mine, si simt ca nu e bine sa fiu ceea ce
sunt acum. Am sa ajung pe fundul iadului daca continui asa, nimeni nu ma mai
poate salva. Sunt atat de singura si nu am cui sa-i spun ce ma doare, ceilalti cred
ca sunt o persoana desteapta dar nu e asa, sunt mai proasta decat ei, numai lauda
e de mine. Sunt atat de dezorientata incat nici nu stiu ce sa fac nici macar cu viata
mea dar cu a lor. Sunt asa de ciudata. Nu ma desconsider si da, sunt constienta de
ceea ce fac de aceea poate ca sunt mai pacatoasa decat ei pt ca ei macar nu stiu
atatea, ei fac ce fac din prostie sau din nestinta pe cand eu fac ce fac din
ignoranta.
Nimeni nu ma-ntelege, uneori nu ma inteleg nici eu. Am iubit si am suferit dar, cine
n-a iubit si n-a suferit? Nu sunt singura dar stiu ca sunt asa trista incat nimeni nu
poate sa ma faca sa zmbesc cu adevarat, sufletul meu e distrus. Caut iubirea
adevarata dar nu stiu cum e, doar din ce am auzit: cum este nu stiu dar eu o caut.
E posibil sa o fi intalnit si sa nu o fi recunoscut, cine stie? Cert e ca eu caut ceea ce
nimeni nu-mi poate da, caut imposibilul si am sa-l caut pana nu voi mai avea
putere.
As da orice sa pot sa iubesc din nou fara sa-mi fie teama, dar simt cum o
prapastie se iveste în fata mea, cad în acest abis al ignorantei, al nestii... Nu pot
sa fac nimic, simt cum se scurge viata din mine, nu mai am puterea si nici vointa sa
unt. Ma simi slaita de puteri nui mai nat face absolut nimic! Nimict