Fantezii Erotice

Fantezie Prea mult timp a trecut de cand tot aman sa scriu aceste cateva randuri,

poate pentru ca nu e o poveste, cu oameni inventati, sau adevarati, sau obisnuit,
ci pentru ca e povestea fiecaruia, si care se potriveste bine aproape oricui

E povestea noastra, cei care ne trezim in fiecare zi, la aceeasi ora, bem o catea,
si mergem apoi, la aceeasi Slujba, pe care mai toli o uram, sau o detestam.
Pentru ca suntem prost platiti, sau poate pentru ca avem sefi pe care ii consideram
fampili ori poate pentru ca ne-am saturat, pur si simplu de ea. Dar ne e prea greu,
sau consideram ca e prea tarziu sa cautam alla... si daca am gasi alta, poate ca ar
i mai rau... asa ca ne complacem mereu, si anii trec incet. unui dupa altu, si ne
rezim ca avem copii, iar copii cresc repede, si ne dam seama ca nu mai suntem
ineri.. Ca anii au trecut prea repede, nedrept de repede... Și suntem o piesa în
angrenajul ciudat care misca lumea inainte, O simpla roti, aproape
nesermnificativa, intr-o masinarie rece si nemioasa, un carusel care se invarte
ametitor, zi dupa zi

Si uitam, din pacate, cine suntem cu adevarat, si traim doar ca sa muncim, pentru
a plati nenumaratele taxe si impozite, si pentru a ne satisface micile placeri ale
noastre sau ale farmililor noastre.

-Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? iata o intrebare la care a raspuns fiecare
dintre noi o data.

-Astronaut!... asa raspundem eu pe atunci... la fei ca jumatate dintre colegii mei.
Dar oare caţi dintre noi au ajuns cu adevarat a stele? dintre noi, sigur nici unul.
dar dintre voi?

Cai dintre noi pot spune: -eu, intr-adevar, am ajuns ceea ce am visat! Cali oare?

Unul dintre paradoxurie tehnologiei este acesta: daca am ajuns atat de departe
fata de, sa spunem, acum 300 de ani, cum se face ca muncim mai mult decat
atunci? De ce suntem mai stresati, mai reci, mai egoisti pe zi ce trece?

Stiu bine ce-mi veti raspunde: -fiecare se lupta pentru el, ne nastem singuri si
murim singuri

Si aveti dreptate.

Dar oare nu am trecut cealalta parte? Nu cumva ne transformam, pe zi ce trece in
robot, legati cu lanturi nevazute intre noi, e drept, (sau mai degraba trist) chiar cu
acordul si vointa noastra?

Jar din visele voastre din adolescenta ce-a mai ramas? Le-ati uitat oare? Sau
zambiti uneori, cand va amintiti cum credeati ca, intr-o zi, veti putea schimba
lumea?

Cine suntem noi? Ce ne dorim? De unde venim? incotro mergem? Ce ne
asteapta in viitor?

Un prieten m-a invatat, candva, sa zbor. lar zborul este asemeni unui vis, in care
crezi ca poti face orice.i doresti.

lar visul meu e sa ajung, intr-o zi, ia stele... iar daca voi reusi, va promit ca am sa
ma intorc inapoi sa va iau pe toti cu mine. Pentru ca vreau sa va invat si pe voi sa
zburati. Chiar si pe cei carora le e frica. Pentru ca, pana la urma asta facem cu toti,
dle cand ne nastem invatam sa Zhuram nui asa?