Fantezii Erotice

Am mai crescut, am vazut ce inseamna puterea, ce inseamna sa am un barbat
sub puterea mea, cum pot sa ajung la asta... si imi place sa zbor, sa nu ma las
prinsa, sa gasesc alte flacari, ce nu mai au acea ardoare de nestins... Dar e un
demon mic ce ma impinge spre flacara, vreau sa vad pana unde ajung cu
propriile-mi forte, imi place zbaterea asta nebuna, de necontrolat. Ajung si eu sa
ma pierd, dupa ce am pierdut pe el. L-am facut sa alunece in hidosenie, chiar
gasesc o salisfactie surda atunci cand vad cum ma loveste urat, stind ca eu l-am
impins acolo, ca l-am facut sa iasa din stapanirea de sine atat de caracteristica lui
Si daca el loveste, invat si eu cum sa loveasc si mai dur, sa ating toate acele colturi
intime, deschise acurm, pe care daca nu le-as vedea nu as avea cum sa ajung atat
de departe în el. E zbatere si durere, dar e si o obsesie: ingenuncherea lui.

lar cand aceasta se petrece, cand el se recunoaste invins, pierdut pentru
stapanirea lui de sine, inchid ochii si imi inabus strigatul de victorie... Caci ce poate
i altiei decat o tupta tot acest incredibil scandal starnit de curiozitatea mea? Si ce
multumire mai mare decat atunci cand vad cum aluneca el catre mine doar cu un
cuvant rostit la momentul potrivit?

E ca o chemare a dragostei, ca atunci cand cel indragostit se grabeste sa vina la
ea, la draga lui a iubita lui... dar aici nu este dragoste, nu e nimic frumos, totul e o
nclestare de forte, de minti. si cuvantul aluneca departe, trece si prin obsesiile
altora, si el ma crede nebuna, departe de tot ce e omenesc si normal (normal din
punctul celorlalti de vedere, intrucat normalitatea se reflecta doar în noi, in
standardele noastre)... si eu rad, rad nestapanit, intrucat chiar acolo vroiam sa
ajunga el... e o victorie si asta, sa-l induc in eroare... ar rade si el daca ar vedea cat
de banal e totul... si ce-as mai rade eu in momentul în care l-as vedea pe el,
despuiat de toata forma exterioara, plocon la picioarele. mele lungi si stranse in
ycra.

Acum radem amandoi, dar e un ras greu, cu implicatii adanci, intrucat nici unul
dintre noi nu se iasa biruit. E o lupta frumoasa, acum tu nu mai lovesti, te lasi lovit,
zambesti chiar... ai invatat si tu de la mine zambetul acela ascuns, monstruos... si
tipatul de tniumi al carni, stai si asteapli sa tasneasca din adancuri tenebroase,
asteapti de mult timp, dar nu apare momentul oportun. Tu ai "hotarat" ca nu vrei
acel moment, dar eu stiu altel... nici eu nu- vreau, intrucat as ramane fara obiect
de studiu... si parca, totusi, contrar aparentelor si tuturor hotararilor, ar fi un
eveniment notabii felul în care ne-am atinge noi doi... si cine ar iesi triumfator din
aceasta inclestare de forte fizice... asta daca tu nu esti atat de josnic încat sa ma
supui cu o palma rasunatoare, sau sa ma lege de un obiect dur astfel incat eu sa
nu mai am libertate de miscare.

Dar, chiar daca s-ar intampla asta, tot mi-ar ramane mintea, mi-ar ramane
gandurile... si shicanarea plina de sarcasm din ochii mei... care observa si
pastreaza totul indaratui lor, studiind fiecare miscare, fiecare alunecare de muschi,
fiecare grimasa, asteptand posedarea inversa... cea a creierului, care intotdeauna
primeaza, chiar si momentele funebre ale carnii ce se lasa în extaz... Asa s-ar
intampla, tu m-ai avea fizic toata, intreaga, fara sa-mi pastrez nici o taina, în timp ce
cu as patrunde spre cele mai adanci si mai ascunse tenebre ale tale.

Si ad rade în hohote