Fantezii Erotice

Traia o data, pe varful unui munte foarte inalt, un calugar sihastru, iar Ia poalele
muntelui un sat de tarani munteni, care-si duceau traiul de pe azi pe maine; nu
erau nici saraci lipiti, dar nici cine stie ce pricopsiti

O vaca cu lapte, cateva gaini, o gradina pentru legume, ma rog, cam asta se
putea gasi în curtea fiecaruia dintre ei

Si pentru ca erau doar vreo 50 de suflete, se cunosteau unul pe altul pana la al
patrulea neam, ba chiar si mai bine.

lar cand se intampla vreo cununie, ori vreun botez, mai intotdeauna careva din
famila miilor, ori tatal noului nascut, urcau sus pe munte pentru a cere
binecuvantarea calugarul

Acuma, ori ca era calugarul daruit cu har de la Dumnezeu, ori credinta satenilor în
ei era asa mare, dar Chiar si atunci cand vreo nenorocire se abatea asupra lor,
unul dintre ei iua drumul muntelui, în speranta ca omul sfant îi va scapa de necaz,

Si. intr-adevar, intamplare sau nu, lucrurile se schimbau in bine mai mereu,
facandu-i pe tarani sa-l priveasca cu mare respect si piosenie, de parca era
Dumnezeu insusi

Si intotdeauna cand intrau în pestera unde traia, stateau smeriti cu ochii în
pamant, neindraznind sa-si ridice privirea spre el. lar cand acesta le vorbea, dupa
ce-si spuneau ruga, ascultau cu luare-aminte binecuvantarea lui, se inchinau si
jeseau tacuti. De vazut nu-l vazuse nimeni, caci în grota aceea era intuneric de
sa-fi bagi degetele in ochi, iar calugarul nu iesea de fel pe-afara... sau poate ca
iesea, dar nu-l vazuse inca nimeni.

intr-una din zile însa, fata iui Tataru, cel mai instarit om din sat, urma sa se marite.
Si, dupa cum era obiceiul, tatai miresei lua drumul muntelui, spre salasul
calugarului.

Si se gandea Tataru: de ce sa nu-l rog eu pe calugar sa-mi fe oaspete? La urma
urmei si oamenii astia trebuie sa manance, sa bea, ca orisicare... si apoi, i fi eu în
stare sa-i cinstesc pe un om ca el, care se multumeste cu ceva radacini si o gura
de apa... daca nu vrea, nu vrea, da' daca vine, ei, cine-o sa mai fie ca Tataru în
sat... o sa-si scoata toti palaria în fata meat

Asa se face ca, dupa ce- ruga pe calugar sa binecuvanteze casatoria copiilor sai,
i pofti sa-i fe oaspete de onoare,
iar calugarul, spre marea sa uimire, accepta, spunanduii ca a treia zi, cand avea
sa fie nunta, O să vina ia e! negresit

Asa se si intampla sipe ia pranzisor, cand toti credeau ca nu mai vine calugarul,
se trezira cu ef; un om destui de batran, dar înca zdravan, daca a reusit sa coboare
singur muntele, ajutat doar de un toiag pe care îl tinea in mana.

Cand intra se facu o iniste de puteai auzi musca bazaind, asa de uiiniti erau
oameni, sa-l vada in carne si oase pe cel despre care toli auzisera, dar nu-l vazuse
inca nimeni... iar Tataru se repezi sa-l pofteasca în capul mesei, sa se incline în fata
ui si sa-i multumeasca pentru cinstea pe care i-o face.

Calugarul însa binecuvanta toata adunarea, multumi pentru onoarea ce i se face,
si preiera un loc în rand cu ceilalti meseni, ca un om oarecare.

Greu se porni din nou nunta, pentru ca mai tot si masurau cu grija cwwintele, sa
nu care cumva sa-l supere pe sfintia sa cu cine stie ce vorbe deplasate, cum se
intampla, de obicei, la asemenea ocazii... si toli aruncau priviri furise spre locul
unde se afla calugarul.

Timpul trecu insa, si ajutati de cateva pahare de palinca, oamenii isi venira în fire
si incepura sa vorbeasca verzi si uscate, ca ia nunta, de... si, incet, încet. aproape
ca uitara de noul venit care nici e! nu parea interesat de bartele lor... bea si manca
n rand cu ceielt; la o vreme însa, femeia lui Botezatu, prinzand ceva curaj, îl
intreba daca nu € greu, singur, pe vartul acela unde nu creste mai nimic... ce
mananca? ce bea? Cum trece iernile cumpite, cand nu poli iesi afara din cauza
gerului, sau vifornitei?

Calugarul zambi binevoitor, si ii spuse ca, pentru el, credinta in Dumnezeu i tine
oc si de mancare si de bautura, si i ofera adapost, incat nui e greu catusi de putin.

Da: io stiam ca voi n-aveti voie sa mancati, mai cu seama came, zise Mitica al
padurarului, cu fata imbujorata, sigur nu de Ia fig, caci era luna lui cuptor.

-Daca mancarea si bautura este binecuvantata de Dumnezeu, oricine poate
manca si bea din ea, doar sa manance si sa bea cu masura.

-Cum adica.. cu masura?? uite, si eu am masura... facu Miica, aratand spre
ceilalti paharul din care bea si stamind veselia generala.

-Adica, explica calugarul, atat cat are nevoie ca sa traiasca, sa nu se imbete sau
sa faca risipa.

Cuvintele astea nu prea le venira ia socoteala multora, care se ranjeau la el,
multumiti ca, uite, si asta e tot un om, ca noi, nu cine stie ce zmeu care sta cocotat
pe munte si face miracole. E chiar mai rau ca preotul satului, care se ferea sa bea
palinca o data cu ei... e drept ca multi il vazusera masurand ulita, dar numai seara,
cand se intampla sa mai greseasca si poaria, caci langa casa lui statea o vaduva,
Maria, care lasa uneori poarta descuiata, poate ca uita s-o incuie, cine stie...2?

- Parinte, i se adresa acum Ileana lui Bucur Turbatu, o femeie plina si zdravana,
care se tinea cu Ion al lui Pavel, fierarur, desi erau casatorit si unul, si altul, sa stii
ca nu faci bine ce faci. Noi te credeam alfel. facu ea, cu subanteles, în
acceptiunea tacita a celorlalti

Nu-i lasara sa raspunda, caci Stefan al lui Carpanus, ce! mai aprig Macau din sat,
se repezi la e! aproape uriand, ca e omu dracului, necum omul lui Dumnezeu, si ca
aduce raul asupra lor. Toli dadura din cap, inciwvintand. Acum î inconjurasera, iar
leana, cu mainile în sold, cu capul aplecat inainte, pesemne ca sa se vada ca ea
nu glumeste, se rasti la et:

-Spune, ma, ce cauti tu aici, impieitatule? Asta! vara am pierdut un vitel pa
munte... doua zile I-am tot cautat. Si nu era departe de vizuina ta.

-Da, da, nteveni Gheorghe ciobanu, si io vreo trei oi, am zis ca le-o mancat lupu,
da! n-am dat da nici o urma.

-Sa spuna tot ce-a furat, striga Irina Mat, o fata batrana, ca la 43 de ani,
invatatoarea satului, care se ducea în fiecare Duminica a biserica si tinea toate
posturile, si care pretindea ca ea e virgina si, cu siguranta, va ajunge în imparatia
cerurilor... ma rog, ce e drept avea numai prietene, nimeni nu vazuse picior de
barbat trecandu-i pragul.

-Da, da, sa spuna... il ridicara de la masa, pe sus. Tataru, care pana atunci
statuse mai la o parte, se repezi si el, si, facandu-si loc, ii arse calugarului doua
paime:

-halal om sfant, n-am ce zice! Sa pleci din curtea mea chiar acum! Puteti face ce
vreti cu ei, dar Scoateti-i afara! le mai spuse el oamenilor furiosi si pusi pe fapte
mari, care-i tarau deja afara din curtea cea mare a lui Tataru

-Hai ma, sa vedem, fa acum o minune, daca poti, sa vedem si noi cat esti de
sfant, ii provoca Mitu barbosur. i zicea asa pentru ca fusese si el calugar, undeva
prin Hunedoara, nimeni nu stia sigur, der ii alungasera de acolo pentru ca il
prinsesera în chila altui frate, si nu citeau cartea Sfanta, nici nu recitau versete.
oricum, se facuse calugar pentru a scapa de mana lunga a legii... dar asta fusese
de mult.

-Face pa dracu, mai bine sa- aranjam noi, sa se invete minte sa mai ture vitele
oamenilor... asa, asa... sii trasera mai aproape de un nuc din fata casei lui Tataru,
cu gand sa-l lege ori poate sa-l spanzure, caci unul striga sa-i aduca o funie mai
lunga.

-Vazand ce au de gand, fata lui Jugaru, Alina, striga ingrozita ca omul asta nu le-a
facut nici un rau si ca, daca nu sa-I lase în pace, macar Sa nu-i omoare... n-o auzea
nimeni, in vacarmul general. O auzi pana la urma Gheorghe si i trase una peste
ochi, apoi îi spuse, dand din deget, ca sa-i fie clar: -tu fato, sa taci dan gura in
pastele matii ca tu nu sti ce zici! Semeni cu pacostea aia da mata, pa cand iraia.

Dar nu stiu cum se facu caii scapara din ochi o clipa, iar calugarul parca intra în
pamant; cand se intoarsera cu funia, ia-l pe calugar de unde nu e.

-Cautatii, grijania masii, de ce l-ati lasat ma sa scape?

-Uite-l, striga careva, a luat-o spre munte, hai sa punem mana pe eit!

Pornira mai mult, dar nu dadura peste el in intuneric, caci era deja noapte, iar
calugarul se dovedise a fi mai iute de picior.

Totusi, sase barbati nu se lasara si urcara mai departe, sa puna mana pe
naparca.

Trecu o zi, iar cei sase oameni nu se intorsesera. Cei din vale incepusera sa se
ingrijoreze cand, spre seara, sosi Bucur Turbatu, intra în casa fara sa spuna nimic,
se aseza la masă si ceru ferneii lui de mancare.

Aceasta i! privi mirata, ii puse de-ale gurii, de, ce gasi a indemana, asteptand.
Nimic, insa.

-Ei? Il iscodi ea. L-ati prins?? Ce-ati facut?

Dar Bucur tacea. în cateva ore, unul cate unul, se ivira si ceilalti cinci, dar nici
acestia nu erau mai vorbareti. Parca cineva ii lovise în moalele capului, si acum nu
stiau ce e cu ei. Si oricat au incercat ceillti sateni, în saptamanile care au urmat sa
afle ce s-a intamplat cu ei, n-au reusit.

-Cum a fost ma acolo?

-L-ati vazut? L-ati prins? AI?

-Hmenmm... raspundea cel intrebat, si privea în go.

Asa ca nimeni nu a afat ce s-a intamplat pana ja urma cu calugarul. Sau, macar
ce s-a intamplat cu cei 6 barbati în putere, care, atunci cand au plecat dupa el erau
oameni întregi la minte si ia trup, iar de cand s-au întors sunt doar niste umbre care
nu scot nici un cuvant.

O vreme, cei care urcau pe munte ocoleau grota calugarului. Apoi, o viitura
cumplita matura în calea ei cateva case, printre care si pe cea a lui Tataru, iar
acesta, speriat. se sfatui cu ceilalti oameni, ca adica ce-ar fi de facut?

Se hotarara ca unul sa mearga la calugar, sa-i ceara iertare, si sa il roage sa
abata de ia ei blestemul ce se abatuse. Unul care n-a fost a nunta fetei lui Tataru

Zis si facut, omul trimis ntra cam cu frica in grota, si striga Ia inceput ragusit, apoi
ot mai tare, dupa sfintia sa.

Nuri raspunse nimeni. Cauta în toate ungherele, dar nu gasi pe nimeni. Calugarul
nu mai era acolo.