In carne si oase
Pe unii ii inspira muzele, pe mine... gripa aviara!
Se apropie Craciunul si n-am cumparat porc. Conduc cativa zeci de Km in
afara orasului, pe o sosea care urca pe poalele Sub Carpatilor de Curbura.
Targurile sunt interzise din pricina pestei porcine, la fel si comercializarea carnii
in macelari. Dupa zeci de zile de proteste si incercari de boicotare, producatorii
au fost redusi la facere, de catre Guvern, cu despagubiri derizorii Zvonurile
sunt contradictorii si unele dintre ele contrazic teoria pestei si avanseaza
ipoteza unei infoxicari informationale, în scopul distrugerii marilor producatori
ocali. Eu unul nu cred nici asta, pentru ca au fost interzise si importurile. Peste
lot misuna caravane de la Pollia Sanitara, insotite de camioane miltare. Am
cativa vecini care v-or manca totusi callabos; asa ca impins la spate de
nevasta-mea, sunt in drum catre furnizorul lor secret. Satul pare desprins din
fiimele catastrofice, pentru ca se aud impuscaturi si pluteste un fum negru,
mirosind a petrol si friptura. Ultele misuna de soldati carand cocosati, saci cl
cadavre rozali. Ma interesez discret, la cine mai pot gasi un porc. Sunt injurat
ca la usa cortului si ma aleg cu un stop de pe spate spart. Dupa ce-i var untui
copil o bancnoa in mana, ma aleg cu o informatie valoroasa. Pustiul zice ca pe
drumul dintre vii, în luminisul unui crang, locuieste o nebuna, care "se iubeste cu
porcii".
Drumul eate mai lung decat baruiam eu, iar vie urca din ce in ce mai abrupt
spre liziera crangului. La fiecare col, mi se pare ca O sa ajung, dar urmeaza O
noua panta, ce-mi dezvaluie sirurile nesfarsite de spalieri si luciul stins al
sarmelor dinire ei. Toctmai cand cumpaneam in minte ideea de a renunta; dupa
ultimul cot, zaresc drumul afundandu-se in padure. Dupa cateva sute de metri
incep sa (na intreb, de ce este numita crang. Copacii sunt nodurosi si batrani si
oricat as incerca, nu pot ghici carei specii apartin. Ma bucur ca un copil, cani
descoper depasind inaltimea celorlati copaci, un stejar urias.
Recunosc ca, speriat putin de aspectul crangului, ma asteptam ca in luminisul
cu pricina, sa dau de o coliba cocotata pe un picior urias de gaina. Bastmul se
iopeste. instant, cand i-mi parchez Fetita, in fata unui gard de sarma, ce
proiejeaza o vila cocheta si doua containere tip TIR. Atrasa de zgomotul
motorului, din casa apare o femeie intre doua varste. Cand deschide poarta
manevrand ceva la o consola de pe stalp, pricep de ce se temea pustiul de ea
Are pleoapa inferioara a ochiului drept, aproape distrusa de o arsura urata,
care i se intinde pana aproape de gura. Globul ocular care lacrimeaza intruna
este monstruos expus vederii. inainte de accidentul asta, a fost insa, o femeie
frumoasa, judecand dupa ce i-a mai ramas.
“Buna zită, te-ai ratacit? Sau vrei sa cumperi un porc?
-Varianta doi; zic eu si intind dreapia catre ea
Inainte de a ma prabusi in spasme, apuc sa-i vad in palma de cauciuc a
manusi, ceva ca o moneda rupta in doua. Noapfea din creierul meu nu se
risipeste nici dupa ce-mi revin si deschid ochi. Stau intins pe spate pe o podea
rece ca gheata si trupul gol ma doare, ca si cum as avea febra musculara
generalizata. Pipai in jurul meu pana dau de niste grati fine dar rezistente. O
cusca; nenorocita aia chioara, ma bagat intr-o cusca! De furie incep sa urtu si
url continuu, pana se aprinde lumina. Sunt capliv_ intr-o cusca, care ocupa
aproape o treime din interiorul unuia din containere. Restul este ocupat de doua
mese placate cu faianta, pline de ustensile de macelarie. Doamna Giclop intra
pe usa si ma intreb daca aceasta este prea jos pozitionata, sau femeia este
cea prea inalta.
Incep sa proferez amenintari cu procese, daune morale, printre care presar si
niste trimiteri la originie materne, asezonate cu cruci si morminte. Abia la urma îi
cer sa ma elibereze.
-Potoleste-te, face ea; trebuia sa ma conving, ca mu esti de ia poliie. l-mi
intinde hainele printre grati ferindu-si privirea, de parca ar deranja-o goliciunea
mea. în timp ce ma chinui sa ma imbrac, descuie usa custii si se retrage
strategic, catre iesire.
-Dai dovada de o ospitalitate, mai mult decat dubioasa; zic eu eu, strangand
din purnni
-O sa primesti porcul la jumatate din pret si crede-ma ca au ajuns destul de
scumpit
Asta ma linisteste imediat, pentru ca desi n-o recunosc niciodata, sunt al
dracului de zgarci.
-Hai sa-ţi alegi marta!
O urmez in spatele casei unde ma asteapta o priveliste de zile mari. Opt porci
stau aliniati cu raturie inspre noi, intr-un farc mai curat decat o pardoseala de
spital. Apare si al noua-lea porc, cu un zgorot de mecanism eleciric, pe o usa,
din ceva ce ru poli nici in gluma, numi colet de porc. Cladirea seamana cu un
garaj scund din cauza usilor automate si a geamurilor situate sub acoperis.
Langa fiecare dintre cele cinci usi, este pozitionat un buton rosu, cat un capac
de borcan.
-Ei ce zici, care-ti place?
-Asculta cucoana, oi fi eu orasean, dar astia nu-s porci!
Se schimba vizibi /a fata si se blbaie:
-Dar ce-ţi se pare tie, ca sant?
- Pai sunt toli vieri, exclam eu indignat.
-Ti se pare îie, sunt si cativa castrat hai inauntru sa prindem unul!
Pune mana pe o îja metalica de care atama ceva ca o lanterna si toti porcii
incep sa guie fugind catre usi. Cativa apasa disperati butonele rosii, dar usile
raman inchise.
-Liniste face porcareasa si orice miscare inceteaza. Porcii astia, sunt dresati,
cu siguranta.
Intram in tarc si toata populatia suina se strange intr-un colt, cu ochii a tija din
mania ei
-Cu asa ceva m-ai electrocutat?! Esti iresponsabila; mu stii ca ma puteai
omora?!
“Aiurea, nu-i periculos; te paralizeaza cateva zeci de secunde!
-Tot nu vad nici unul castrat: zic eu si ma aplec, ca sa vad mai bine.
-Baieti, ora mesei! Vocea ii suna sardtonic, sau îmi se pare mie?
Ma rasucesc sa vad roaca, dar ru apuc sa ma ridic pentru ca un ratma
inhata de mana dreapta. Aud cum i-mi trosnesc falangele si urtu cad botulul se
retrage, cu tot cu patru degete. Policarul ramas, tremura inrosit de sangele
suralelor si in incercarea de-al salva macar pe el, i-mi strang mana ranita la
piept. O lovitura ma arunca pe spate si incep sa ma tarasc inapoi, paria ajung
ipit de zid. infig ciotul ranit intr-un ochi cu gene albe si reusesc performanta de
al sparge. Cu stanga caut ceva ce poate fi folosit drept arma, dar nu gasesc
nimic. Dau cu picioaretele în fot ce-mi intra in raza de actiune, dar sunt insfacat
de amandoua simultan. Cei doi porci care-mi strivesc tibie, o iau in directii
anțagonice cracanandu-ma intr-un spagat oribi. inainte de a-mi pocni
articulatile femurale, ma arde o durere în vinire si ma scap pe mine, cand porcul
care m-a muscat, se retrage storcind intre falci, ceea ce are un barbat mai de
pret. Nu mai simi nimic, aud doar cum sfasie carnea de pe mine si vad inca un
bot care taraste pe ciment, afarnand de tendoane, o mana cu verigheta. Se
prabuseste cerul peste mine; si n-am vazut în viata mea un cer afat de rosu.
Ma trezesc in intuneric si prima senzatie, este cea de foame. Miroase puternic
a balegar de porc dar asta ru-tmi provoaca scarba. Un gemulet mic, arunca o
lumina chioara si ma indrept instinctiv spre ea. O usa fara clanta se deschide,
cand imping cu capul in ea. Gafaiorbit de lumina zilei si gladele salivare mi-o
iau razna, cand simt miros de carne cruda. Gramada de porci cletaie, guita si
se infrupta din ceva, ce vreau si eu cu disperare. Trag, imping, musc si ajung în
centrul garamezii dar inca nu pot manca. Cu culia toracica sfasiata si cu
intestinele imprastiate ca de o petarda aruncata intr-un bol de macaroane,
corpul uman abureste inca. Ajung la cap si inainte de a-i dezveli cu o singura
muscatura, un ranjet rosu cu luciri metalice, surprind ceva, ce ma ingheata
pentru cateva clipe. Ochi sunt larg deschisi si din ei izvoraste cunoasterea.
Acum pot manca Inisti; ceea ce era cu cateva secunde inainte, spiritul urtui om,
se afla acum în mine. Amalgamul de sentimente, cunostinte si amintiri pot sa
mai astepte restructurarea: eu am nevoie de proteine, grasimi si zaharuri
Oricurn, lui nui mai folosesc la nimic.
Siesta ne este tulburata de Stapana, care ia ce a mai ramas din fostul meu
corp si il baga intrun sac de plastic negru. Este puternica si fiecare dintre noi
stie, ca din camea ei nu ne putem infrupta, pentru ca moartea ei, inseamna
moartea tuturor. Somnul ru-mi aduce linistea; visez neintrerupt, fara sa-mi
amintesc ce anume. La trezire intreaga memorie este restabilta si o vreme gem
incetisor, la amintirea unor placeri si dureri, pe care le-am simtit cu alt corp.
Avalansa de sentimente se prabuseste navalnic în mintea mea si cand reusesc
sa le reprim, nu-mi ramane decat ura; ura animalica, combinata cu cea a unui
om care vrea razbunare.
-Jan...Jan, iesi afara!
Asta sunt eu. Ma grabesc catre usa cotetului si ma izbesc de alt porc, care a
pornit in acelas timp cu mine. Ne chinuim cateva clipe, pana sa realizatn ca nu
avem loc amandoi sa iesim pe usa, asa ca-i cedez intaietatea.
Stapana sta cu vergeau in mana stanga si cu o agenda in dreapata.
-Am zis Jean, mi se adreseaza mie, desi celalalt a iest primul la apel. Rahat,
ar am inregistrat o sinucidere! Se uita la agenda si o baga in buzunar.
-Urmatima amandoi! inchide _tarcul în urma noastra si nici unul, nu se
gandeste vre-o clipa sa o ia la fuga
Stam amandoi în cusca din container si celalalt ma amusina curios pe la dos.
Nu stiu a ce-i miros eu lui, dar mie-mi miroase sigur a... porctAre o ureche
ferteniția si un ochi scurs; seamana cu Stapana.
Baieti, am o mare dilema morala; nu pot lasa doua corpuri cu amintiiie
aceleiasi persoane. Clonare este interzisa prin lege; rade ea!
Eu simt cum i-mi scrasnesc dinti, de pofta de ai pe beregata. Celalat sigur
simte Ia fel, pentru ca se infige cu colti în gratii
-Ei, ru sunteti chiar clone si cu fiecare clipa care trece, va individualizat tot mai
mult ca personalitate! Totusi, nu-mi vine sa va las pe amandoi n viata, pentru ca
Jan este singurul de pana acum care sa plat atat de mult, pana sa fie
asimilat. Am crezut chiar ca o sa-l pierderm.
Cu un gest de scamator, scoate o teava de PVC din care-i arunca
(oavarasulii meu, 0 sageata in greban. în cateva secunde, acesta se intinde pe
o parte, sufland greu. Cand inlra cupa el, ma reped la ea, fara sa tin cont de
dispozitivul electric, dar mu reusesc sa o inhat. Se retarge incetisor dupa ce ma
paralizat, tarand corpul cekuilat, cu o forta demna de un halterofi. |-mi revin
putin si-mi inhat tizul, de un picior din spate. Ne luptam cateva secunde pentru
corpul inert si ea invinge, spre surpriza mea. Usa se tranteste indoincu-se usor
la coltul de jos, blocata de o copita descaliata. Asta este un demon, nu o femeie,
ma gandesc eu, ingrozi de rezultatul lupiei. Amandoi avem peste 150 de
kilograme, iar ea cu greu depaseste 80.
-De tine ma ocup tnai tarziu, imi zice si agata corpul inert intr-un ham,
suspendat de un troliu. Il aseaza expert pe masa de faianta si pune mana pe un
topor. Sunetul de os zdrobi este insotit de un guiat agonic si Stapina se trezeste
ct coada toporului in gura. Un nou spasm al muribundului, ii insira ochiul
sanatos pe toata fata. Fa darama zbiariand o gramada de unelete de pe
cealaffa masa, bajbaind cu mana dupa usa. O deschide si cu fata plina de
sange, se precipiia afara, lasand-o deschisa. Purtat de sperante, ma
napuslesc la usa custii si trag de coful indoit, fara sa-mi pese ca-mi sfaram
dintii. Nu ma opresc pana nu reusesc sa-mi strecor capul afara, prin
deschizatura totusi prea strarmta. les guitand, tarand dupa mine suvite de sorici
insangerafe. Sunt liber in curtea larga si din tarc se aude larma celorlalli care
cred ca se agita din cauza evadarii mele. Ma strecor pe dupa o garamada de
canistre goale si doar cand le simt mirosul inteleg ce se petrece. Nebuna
echipata cu un vermorei, i-mi stropeste fartatii cu benzina. Urla demential
cuvinte fara nici un inteles, insotita de un cor care ar face sa treaca Ia dieta
vegetariana, pe orice om inzestrat cu sufet. Cand dispare in spatele cofetului,
musc cu colii toate canistrele pline si o rup la fuga spre masina. Ma opresc la
auzul unei explozii, care-mi sparge timpanele impreuna cu geamurile vilei. Alerg
disperat pana la poarta inchisa si ma opresc ca lovit de baros. n dreptul ei, cu
vermorelul in spate si cu tja electrica in mana, sta Stapana, ca un duți iesit din
lampa. Este plina de ura, dar din pacate pentru ea, e plina si de benzina; asa
ca atunci cand ma electrocuteaza din nou, o face pentru uliima data. Se
contorsioneaza in flacari, incercand sa treaca de poatia si ramane agatata in
sarma gardului, pariolind panoul electric. Sigurantele pocnesc ca niste floricele
de porumb gigantice si poarta se deschide singura, tarand cadavrul care arde
ca O torta. Înainte sa plec, mai privesc odata limbile de foc, care ling spatele
viei. Sper sa arda de tot; sa nu ramana nici o urma a mintii nebune, care a
incercat sa dea un nou sens buladei feministe: toti barbatii sunt niste porci. Eu
nui Sicur suntt