Fantezii Erotice

Eram la volanul noii masini. Tocmai o cumparasem, si imi pusesem o piesa d
muzica eletronica in timp ce goneam pe strazile Bucurestiului. Eram atat d
bucuros ca in sfarsit, ii voi putea arata sotiei noua achizitie pe care o planuiser
impreuna de atat de mult timp,

In sfarsit stransesem destui bani sa cumparam o masina... si inca ce masina
Pana in acel moment nu avusesem in mana decat volanul unei Dacii jerpelite, |
care pot sa spun ca tinusem foarte mult. Era masina care ne purtase in atat de
multe vacante.

De data asta insa, motorul noii masini nu se mai auzea si reactiona la comenz
parca inainte de a le gandi... evident... exagerez... dar imi placea sentimeni
de putere pe care mi-l oferea.

Sotia ma astepta cu baiatul la Brasov. lesisem din oras, cand dealer-ul m-a
anuntat ca masina sosise in tara. Asa ca imi lasasem sotia si copilul la
Brasov, si m-am intors sa-mi iau... jucaria

Nu a duratmult pana cand sa ajing în autostrada si sa incep sa accelerez.
Nu eram un fan al vitezei, insa aproape ca simteam cum imi curge adrenalina
in timp ce kilometrajul urca... incepusem deja sa fac slalom printre celelalte
masini. Cand am atins 150himVora m-am uitat mirat pe bord... nu-mi venea sa
cred ca nu sitnteam nimic... parca de abia ma miscam.

Am lasat geamul in jos, si am scos o mana afara. Vantul mi se scurgea
printre degete suierand. Am inceput sa accelerez un pic mai mult, pentru a
vedea daca simt diferenta de viteza în felul cum vantul imi mangaia degetele.
Era atat de placut.

La un moment dat, sensul meu incepuse sa se aglomereze datorita unui
autobuz care era in fata. Asa ca am redus viteza asteptand sa pot avea din
nou liber in fata desfraului mintal pe care il simteam atunci cand acceleram.
Asta insa nu avea sa se intample prea curand caci coada nu dadea semne
sa scape de autobuzul din fata
De aceea, am inceput sa pandesc cand sa depasesc. La urma urmei aveam
o masina nou nouta, care putea atinge 100km sub 6 secunde. Cand in fata am
vazut, la coborarea urii deal, ca sensul opus era complet liber, m-am gandit
ca asta este momentul. Am trecut pe celalalt sens, si am apasat piciorul pe
acceleratie uitandu-ma la masinile care stateau ispasite la coada.

Cand am ajuns in fata, in dreptul autobuzului, am redus un pic viteza insa nu
am trecut in fata, penru ca doream sa ma uit la autobuzul care blocase
circulatia atator masini din spate. Era plin cu soldati care se uitau pe geam la
frumusetea de masina care mergea paralel cu ei... cu ind... Exact asa cum
ma uitam eu cand eram in locul lor cu ani buni ini urma. Ce viata... Cerseam
dupa o tigara de dupa gardul cazarimii
AS fi vrut sa dau geatmul jos si sa le arunc macar cateva tigari... Aratau atat
de pricajiti, de nespalati si de obositi. La un moment dat untul dintre ei incerca
sa-mi spuna ceva... imi tot facea semne... Ma gandeam ca probabil ar fi vrut
sa-mi ceara o țigara... M-am uitat mai atent la el, si de abia atunci am
observat ca facea sermrie disperate cu degetul indicand sa ma ut... in fata.

Am intors capul insa era prea tarziu... O lumina puternica m-a lovit
orbindu-tma... dupa care... liniste.

Dupa o lunga perioada in care parca adormisem, am inceput sa-mi aud
numele strigat. Era insa un strigat ciudat... ca si cum cineva imi rostea
numele insa trada o anumita disperare în glas.

Ma fot intrebam ce se intamplase, si de ce nu mai audi motorul masinii. Am
deschis ochii si nu am vazul decat un cer albastru care avea pe alocuri
norisori albi intocmai ca o urma de frisca... Nu vedeam nici o pasare
zburatoare, nimic care sa intineze acest cer... Parca nici soarele nu era
vizibil din unghiul in care stateam eu.

Am intors capul pentru a vedea unde tma aflu si am ramas uimit... eram pe
iarba... O iarba inalta de imi ajungea la ureche... De abia acum observasem
mirosul de verde care ma inconjura. Totul era atat de placut... si imi dadea o
stare de bine... Parca imi simteam suletul imbatat de placere trupeasca.

"Si masina? Unde este masina? * m-am intrebat ingrozit... Mi-am dat seama
ca luat de val datorita mediului in care ma aflam, uitasem complet de lucruri
mult mai importante.

M-am uitat în jur cautand sa-mi vad masina. Dar nu vedeam mai nimic.

M-am ridicata ars, caci ma cuprinsese deja sentimentul de teama

n jurul meu insa... ru vedeam nici o masina,

Eram undeva pe un camp, iar la mica distanta de mine era o multime de
oameni stransa... M-am uilat la ei, si de abia atunci mi-am dat seama ca din
acea parte imi auzisem numele strigat.

La mare distanta, dupa un gard, am vazut pe strada, Dacia noastra veche.
Eram nedumerit... Unde eram?

Am inceput sa alerg spre multimea de oameni. incercam sa inteleg, inainte
de a ajunge, ce vorbeau. Deja imi auzisem numele strigat de inca doua ori,
insa nu intelegeam cine si de ce ma striga... Am inceput sa alerg insa parca
mu ma miscam destul de repede... Dadeam din picioare asa cum era normal,
insa parca pluteam si nu alergam.

Pana Ia urma am ajuns in dreptul lor, si am ramas uimit.

Erau cu tolii adunati in dreptul unei... gropi... Un sicriu fusese lasat in
groapa cu niste sfori ajutatoare... M-am uitat Ia toli acei oameni si de abia in
acel moment realizam... Toti erau imbracati in negru. Toti plangeau. Toti imi
erau cunoscuti. Tofi aveau privirile pierdute in pamant.

Eram la propria mea inmormantare.

Acest gand m-a lovit atat de naprasnic incat m-am lasat usor pe vine. imi
simteam inima cum batea cu putere. În mijlocul tuturor, statea sotia tinand de
mana baietelul nostru de 4 ani. Sotia mea se uita în pamant, plangand
Baielelul meu era foarte serios, uitandu-se la ceilalti oameni din jurul lui
Probabil nu intelegea ce se intampla.

Inima incepuse sa-ti tremure caci toli cei din fata mea, imi erau cunoscuti

- OPRITI-VA! am strigat din rasputere.

Nu mai puteam. Doream sa se opreasca totul. Doream sa ma trezesc din
acest vis blesternat. Probabil ca adormisem la volanul masinii si aveam acest
cosmar nenorocit.

- OPRITI-VA! am strigat a doua oara sperand ca voi fi auzit macar de unul
dintre cei adunati in jurul gropii

Nici unul insa nu parea sa dea semne ca ma aude in vreun fel. Baiatul meu
insa, se uita fa mire. imi zambea. M-am dus langa el cat am putut de repede
bucuros de faptul ca fotusi cineva imi vedea mizera existenta.

- Dragule, mu fii suparat, ca toate astea sunt doar un vis... i-am spus cat mai
duios incercand sa-i alung supararea pe care o avea pe fata,

Nu mi-a raspuns insa. Parca nu ma auzea. A ridicat insa mana, ca si cum ar
fi vrut sa imi atinga obrazul. Am inchis ochii asteptand sa ii simi manuta calda
pe obrazul meu care era foarte rece. Am stat pret de cateva secunde în
asteptarea atingerii insa... nu am simtit nimic.

Cand am deschis ochii baietelul meu lacrima... incerca sa ma atinga insa
mania lui trecea prin mine ca si cum as fi fost... transparent.

Un sentiment de groaza si disperare a dat buzna in mintea mea,

- NU SE POATE!!! am urlat cu o imensa durere in sutlei.

- NU SE POATEII! urlam cat puteam de tare incercand sa ma fac auzit
macar de unul dintre cei din jur.

Toti insa, erau reci. Unii plangeau, altii se uitau doar in pamant parca
asteptand sa se termine totul mai repede... Totul fiind... inmormantarea mea

M-am asezat in fund, pe iarba verde din jurul gropii asteptand ca toata
ceremonia sa se termine.

Plangeam in hohole, ba chiar incercam sa ma pisc ca si cum as fi vrut sa ma
rezesc din cosmarul asta blestemat. Eu insa simteam durerea... pentru mine
nu eram transparent.

Ma uitam la cei din jur, care incepusera deja sa lase florile pe care le
adusesera cu ei. Le puneau incet in jurul cavoului care fusese deja acoperit.
Probabil ca trupul meu zacea undeva in interiorul acestuia. Cei care
depusesera huchetele de flori, treceau prin fata sotiei si ii spuneau ceva.
Dupa ce au terminat cu tolii S-au indepartat de groapa, spre gardul unde
vazusem insiruite masinile. Atunci am realizat ca siiam acest cimtir... era cel
unde fusesera ingropati bunicii mei... Era cimitirul in care, mai in gluma mai
in serios, imi rugasem sotia sa ma ingroape.

In urma convoiului care se indeparta o persoana de sex feminin inca mai
intorcea capul, plin de lacrimi... avea ochii si obrajii rosii de atata plans.
era mama.

Durerea diin suletul meu era atat de mare incat aproape ca numai puteam sa
scot nici un sunet.

Plangeam cu lacrimi mari, care imi acopereau uneori ochii, incetosancdu-mi
privirea

- Daneee... unde te-ai dus Daneee.

M-am intors ingrozit de tipatul indurerat al sotiei mele... Era in genunchi si
plangea in hohole. Avea mana tremuranda pe lespedea pusa peste cavou
inelul de casatorie inca ii statea la fel de frumos pe deget.

M-am aruncat asupra ei, incercand sa o iau in brate, sa o linistesc. Insa
mainile mele treceau prin corpul ei fara sa simt nici macar o adiere de vant.

Eram atat de neputincios in fata durerii propriei familii

In cele din urma, sprijinindu-se pe cavoul de piatra care statea de neclintit,
s-a ridicat, a luat baiatul de mara si a inceput sa se indeparteze.

In momentul cand am vazut-o ca a facut primii pasi, mi-am dat seama ca nu
o voi putea vedea... ca va pleca pentru totdeauna.

Am alergat in fata ei si am inceput sa tip ca un nebun, incercand sa o fac sa
auda ca eu sunt de fapt acolo, ca nu am patit nimic, ca nu am murit si ca
vreau sa ma vada... dar in zadar... caci paria la urma au trecut prin mine ca
si cum... nu as fi existat.

M-am oprit... si urmarintu-i cum se indepartau, am observat ochii baietelului
care ma priveau

- Mama... dar fata nu vine cu noi? si-a intrebat mama cu o dezinvoltura care
rada faptul ca e! nu intelegea deloc ceea ce se intampla.

- Ba da dragul meu... tatal tau o sa fie tot timpul langa noi... ii spuse mama in
imp ce, tinandu-l in brate, se indeparta de mormant cu fiecare pas.

Neputincios, m-am asezat pe propriul meu cavou, uitandu-ma cum ei
plecau... Cuprins de singurate am inceput sa plang, din nou, ca un copil uitat
de lume... în cele din urma inconjurat de o lumina puernica am sirmtit ca
pentru mine se planuise un alt drum.

Siasa mi-amurmat drumul intr-o alta lume.