Fantezii Erotice

Ma trezeste o raza de lumina, care se joaca sacaitor pe pleoapele ochilor inchisi.
Ma retrag departe de ea, tarandu-ma peste niste denivelari, de o consistenta
suspecta. Raza se strecoara printr-un colt muradar de geam, acoperit cu ziare
ngalbenite de timp. Miroase a muced, a praf sia... sange. Ma pipai sa vad daca
sunt ranit, chiar daca nu ma doare nimic; apoi incerc sa cercetez locul, dar nu-mi
vad decat propria mana rdicata in dreptul ochilor, profiata pe lumină chioara a
geamului. Ma intreb unde sunt si unde ar trebui sa fiu, daca nu aici. Caut disperat
prin minte ceva care sa ma lamureasc cine sunt si ce trebuie sa fac.

Constatarea ca sunt viu nui suficienta, pentru ca undeva în ceata creierului
pandeste o amenintare sumbra. Amenintarea prinde contur in zgomotul mai multor
pasi, care trosnesc grinzile de deasupra, cernandu-mi praf si aschiiin cap. Ma
arasc într-un colt, ma acopar cu niste zdrente ude si incremenesc nemiscat. Pasii
coboara undeva, ia nivelul meu si în zgomot de lemn spart, lumina sfasie
intunericul, umplandu-ma de frica.

-Dumnezeuie mare, ce macel! Sergent, vezi daca mai este vreunul in viata!

-Aici domnule, se vad niste bocanci de sub...stai, nu misca; intoarce-te pe burta si
pune mainile pe ceata!

Nu inteleg cu cine vorbeste, decat dupa ce simt o izbitura in coaste. Ma supun
ordinului doar ca sa scap de lanterna si miscarea, i isterizeaza pe agresorul meul

-lisuse Cristoase, asta si-a jupuit pielea de pe el. chemati repede saivarea!

Pauza, liniste, întuneric...gomote difuze...iarasi pauza si... miscare! Aproape, în
dreapta, ceva pocneste usor dar distinct. Este mult prea aproape, ca sa nu
rectionez. inhat bratul cu fiola, inainte ca acul sa intre în ea. Cu cealalta mana
imping corpul slab, pana se dezechiibreaza. Tipatul speriat, ma atata, ma
mobiizeaza si sar in picioare cu o singura miscare. Cu ochii mijt, vad ca prin
ceata, dar suficient de bine, ca sa-i irang gatul fiintei, care-mi sfredeleste timpanul
cu strigatele ei

Zace dezarticulata, ca o papusa, cu ochii hoibati si cu o mana prinsa sub corp. Nu
asta ma sperie, ci iumina care inunda tot locul si care-mi raneste ochii. Apuc un
picior acoperit în dres de matase si din doua rasucii si o tractiune smulg intr-o
era de sange. Dau cu ein lampile cu vapori din tavan, sparg becul încatusat in
sticla si sarme, de pe peretele vecin patului. Tot nu este suficient de intuneric, asa
ca pornesc catre ultima sursa de lumina, dar ma opresc cand ma lamuresc ca este
geamul usii, protejat de o plasa metalica. Daca ii sparg, o sa fie si mai multa
umina. Ridic patul in picioare si îl potrivesc in dreptul usii. Acum este in sfarsit
destul de intuneric, ca sa ma sint oarecum în siguranta. Senzatia de, nu dureaza
decat o clipa.

Aud pasi, iarasi pasi! Asta inseamna ca vine cineva. Nu vreau pe nimeni langa
mine; trebuie sa ies de aici! Gearmul exterior da spre o zona cu mai putina lumina,
pe care o pot privi fara sa sufar, pentru ca este palida si indepartata. Zmulg din
beton gratile si le folosesc drept berbece, ia spartul ferestrei. Cioburie zangane pe
o tabla de dedesupt, iar eu le urmez imediat, pentru ca patul proptit în usa se
misca, iar zgomotele ma avertizeaza ca dincolo sunt mai multi

Caderea este mai rea dect anticipaserm; simt cum mi se disloca bazinul, cum mi
se fiang niste oase marunte, in labele ambelor picioare si cand ma pun în miscare
e aud zormaind ca niste arcuri de saltea desfundata. Urmatoarea cadere nu o
iniiez eu, ci panta tablei pe care am aterizat prima oara. Cand izbesc pamantul,
aerul i-mi paraseste pieptul prin gatlej dar si pe langa niste coaste care-mi
perforeaza plamanii. Am nevoie de o pauza, pe care nu mi-o pot permite. Acum
rebuie sa gasesc un adapost, inainte de a fi prins si dus ia iumina.

Ma tarasc nesigur pana in strada si incep sa merg de-a lungul unui gard de
scanduri. Cand ma opresc o clipa, sa-mi recapat suful, ceva ma inhata de un
picior, maraind. Frang scheunatul ghemului de blana, cu miscarea cu care ai
stoarce un burete de suma si ma strecor prin deschiderea mascata de un cauciuc,

Curtea este pustie si intunecata, dar dincolo de gard aud zgomote incontundabile
ma cauta. Usa se deschide usor cand apas clania, iar inauntru miroase a oaie si a
parfum. Tarasc cojocul cu tot cu cuier dupa pe mine si ma prabusesc în prima
camera. Folosesc javra drept perna si ma ghemuiesc înveit cu cojocul. Nu ma
doare nimic, dar sunt foarte obosit, asa ca adorm.

Trezirea este insolita de senzatia acuta de foame. Cand ma ridic, de pe mine cad
o gramada de boarte naciaite in sange si o bucata de piele sfasiata, plina de
mucus. N-am timp de intrebari retorice; stomacul chioraie ca o mata în calduri
Frigiderui este goi ca si cuptorul, desi ambele miros atatator a mancare. Golesc
camara si aduc totul pe masa; Multa energie cuprinsa în borcane frumos etichetate
de dulceata, dar prea putine proteine in sacosa de fasole si in cea de cartof, gata
ncoliti. Mananc 4 borcane de dulceata si inainte sa gust din fasole, storcesc un
cartof si realizez ca nu pot procesa amidon crud. Carnea cainelui, ma umple de
ceva sperante, dar insulicient. Este prea putin fata de cat am cheltuit eu. Ma
opresc ia aceasta idee. Ce si cu ce, am chelluit?!

Stomacul este mintit, asa ca trebuie sa vad ce daune au cauzat caderile. |-mi
feresc ochii cand aprind lumina în baie si abia dupa cateva secunde, ma
autoconving ca becul nu este periculos pentru mine. Pentru unul care se teme de
lumina, este cel putin ciudat ca nu vad pe intuneric. Oglinda nu-mi rata decat un
chip strain, obosi, pictat cu sange inchegat si doi ochi congestionati. Este prea
putin: corpul nu se vede, asa ca trec in dormitor. Lustra are pe putin 6 becuri si
sparg jumatate din ele, inainte de a fi terminat numaratoarea. Ma opresc, doar
pentru ca vreau neaparat sa-mi vad corpul, Nu-i nimic în neregula la o prima
privire. Pielea este intacta, desi este manjia si acoperita cu portiuni neaderente din
acelasi material. Piele moarta, ma dumiresc eu, cand desprind o fasie. Ma palpez
amanuntit si nu gasesc nimic rupt, desi aseara sigur aveam fracturi multiple. Jos,
de sub maldarul de blana si toale, se iveste o bucata mare de piele. leri a fosta
mea, acum nu-i decat o haina veche.

Treg linie si fac totalul: ma deranjeaza pana la nebunie lumina dar mai ales ma
deranjeaza sa fiu surprins de ea; naparlesc rapid si ma refac repede, dupa niste
traumatisme care ar baga în coma orice om norinal. Deci exista si alti care nu-mi
seamana.

Asa... si sunt amnezic pana la un punct, care incepe cu o pivnita muceda si
ntunecoasa. Inainte de asta, ce a fost? Remermorez filmul evenimentelor si ma
opresc la asistenta ucisa. Am smuls piciorul unui om si -am folosit drept bata. Asta
denota inainte de orice, multa forta. Aici am consumat energie; aici si a repararea
corpului faramat de cazaturi. De ia ce inaltime am cazut oare prima dala; dar a
doua? Am nevoie de informatii si apoi de hrana din nou.

Aparatul radio este doar o piesa de muzeu, dar în camera alaturata, descopar un
televizor imens si functional. Zapez programele pana dau de stii si abia pe al
rei-lea post, pe care care am rabdare sa astept, vad ceva care are legatura cu
mine:

"In subsolul unei case din Cartierul de Vest au fost descoperite cadavrele mutilate
a 5 persoane; cea de-a sasea persoana, banuita a fi, autorul monstruoaselor crime,
sa sinucis dupa ce a mai ucis o asistenia, sarind de la etajul 5 al camerei de spital
Poltia banuieste ca suspectul a avut complici, care i-au ascuns cadavrul, dupa
fentativa nereusita de evadare. Se asteapta analiza probelor prelevate, pentru a
stabil idențitatea victimelor si a suspectului. Acesta a fost reportajul, difuzat mai
nuantat, sau mai conchis si pe alte canale. Deci am ucis 6 oameni si un caine, am
cazut de la etajul 5 siinca sunt iber si sanatos. Nu ma doare nimic si nu simt nici
urma de remuscare. Ba parca de asistenta, imi pare putin rau; avea niste picioare
tare apetisante, judecand dupa cel pe care I-am tinut eu în mana.

Cred ca stiu de ce erau celelalte cadavre incomplete; daca-mi faceau spalaturi
stomacale ia spital, gaseau destula carne de om înca nedigerata. Mai adaug o
certitudine la lista: sunt carnivor, si nu-mi pierd timpul cu refinamente cum ar fi
gatitul si condimentatui. Apreciez carnea cruda, care inca mai misca printre dinti,
nainte sa o inghit. Dar de ce naiba, trebuie sa mananc tocmai oameni?!

La televizor, galantare intregi de carne se perinda sub sigla 'cel mai mic pret al
zilei”. Lumina care inunda rafturile si aglomeratia de oameni care alege ciosvartele
de sub sticla brumata, imi dau o idee despre raspuns. Cate animale traiesc in
orasul _asta si cate carmangerii sunt inchise si lasate cu lumina stinsa peste
noapte? Dar cati oameni foiesc pe strazile slab luminate; cati betivi zac prin santuri
si cati muncitori obositi, dorm în intunericul protector al propriilor case? Mananc din
harana care este cea mai abundenta si cel mai usor de procurat. Restul se
achizitioneaza cu bani, din locuri luminate ca ziua. Gandul a zi, ma umple de un
tremur nervos, cai cel care o aduce, nu poate fi comparat nici macar cu un miliard
de becuri.

Soarele, imi bubuie numele astrului ucigas în minte, asta este numele dusmanului
meu de moarte! De asta fug de lumina; ma tem ca în fiecare bec arde o bucatica
din ei. Este ceva dincolo de puterea mea de a indura asa ca, sparg becurile
ramase la lustra, ca sa ma pot calma. Televizorul nu ma deranjeaza si sunt sigur ca
nici becurile, dar se pare ca e ceva psihic, o reactie instictiva de a fugi de lumina.
Cand s-o fi petrecut trauma asta, pentru Ca sigur stiu cum arata soarele si lumea
scaldata în lumina sa?!

Lumina, lumina creste chiar acum, desi nu mai functioneaza decat becul din baiet
Privesc îngrozit, rozul care tiveste marginea norilor, printr-o fereasta imensa, fara
nici o perdea. Trebuie sa ma ascund repede, inainte ca primele sulte de foc sa-mi
sfredeleasca refina; inainte sa sint radiatia termica, parjolindu-mi pielea proaspat
nascuta. Caut infrigurat o incapere intunecoasa, o pivnita, dar sunt nevoit sa ma
refugiez in debara, inainte sa pot astupa cu paturi un geam. inchid ochii si nu-i
redeschid, decat dupa ce se asterne din nou intunericul noptii

Parasesc casa imbracat cu niste haine prea stramle din care-mi ies toate
extremitatile. Pe deasupra port o pelerina de ploaie, care ma umple de sudoare în
aerul fierbinte de afara. Inainte sa ating poarta, aceasta incepe sa se deschida lent,
insotita de o chemare:

-Puf, Pufisor, hai a vecinu' sa-ti dea papa!

Imping usor poarta ca sa-i determin pe celalat sa plece, dar el nu renunta:

-Hai Puf, n-o fa pe nebunul, ca-ti dau un sut in dos, de zbori!

Cand navaleste in curte, il ucid rapid pe "vecinu', dar cu mare grija, ca sa nu-i
stric costumul, care O sa-mi vina mai comod, decat hainele de dana. Ii tarasc de
ceafa, pana în hol si dupa ce-l dezbrac, incep sa mananc cu grija, sa nu risipesc pe
jos.

1i sorb intai glob giobuleri, îi ronati tacticos nasul si urechile si abia dupa ce molfai
indelung buzele si limba, ma simt destul de atatat, pentru a trece la felul doi. Imi
proptesc degetele pe marginea cutiei toracice si trag, pana ce pielea se sfasie,
relevand coastele ca un xiofon de fides. Sternul pocneste ca o scobioare si
ramane atarnat pe una din jumatatii coliviei

Organele interne lucesc sanatoase si cuminti, izvor de proteine si de energie. Le
devorez in ordinea usurintei cu care se lasa extrase din carcasa aburinda. Ficatul
este atat de duice, ca-l inghit din cateva muscaturi; plamanii opun o rezistenta
slaba, numai pana-i storc din pleure, pentru ca apoi, sa alunece pe gatlej cu fasait
de apa carbogazoasa.

Ragai satislacut, abia dupa ce consum si restul de organe. Este timpul pentru
desert. Pentru craniu am nevoie de o unealta, pentru ca nu-l pot musca, iar cele
cateva lovituri de pumni zdrelesc doar scalpul pe frunte. Hmmrm...ipui asta-i cam
tare de cap, dar i! destup eu, cu o tesia gasita în debara. Dupa cateva lovituri
precise, infig lama in deschizatura si reusesc o decalotare pe marginea suturilor
craniene. Creierul ma asteapta ca miezul unei rodii coapte, si-l manac abia cand
-mi trece greta, provocata de imaginea infectului fruct. Tigva goala, cu calota
atarnata intr-o bucata de piele, seamana cu o conseva magnetizata, pe capacul
careia cineva, a presarat span de fier.

Acum as putea pleca, dar nu stiu inca incotro si mai am ceva de tacut inainte.
ingramadesc resturile corpului în figider, dupa ce în prealabi, îi rup membrele si-i
rang gatul, infigand teasta în cosul pieptului. Usa refigeratorului nu se închide, asa
ca-l eviscerez cu mainile goale si arunc intestinele intr-un sac menajer. Nu mananc
asa ceva, decat daca sunt nevoit. înfig bratele smulse, în pantecele golit, dar oricat
as impige, inauntru nu mai intra nici macar laba unui picior. Am nevoie iar de testa,
ca nu vreau sa ni se faca foame, inainte de a termina de transat.

Acum usa se inchide fara efort si plec, cu un sacul bine legat, a subtioara stanga.
Ma descoforosesc de el pe strada, atucand-ul pur si simplu, langa sacii negri, de
langa un stalp. O sa fie ridicat de gunoieri, daca nu gasesc cainii inaintea lor.

Pasii ma poarta singuri, din ce în ce mai hotarati, pe niste strazi care-mi trezesc o
senzatie de cunoscut. Palierul este intunecat si pustiu, ca si cladirea pe care scrie
clar: pericol de prabusire. Incerc clanta usii unui apartament si holul ma intampina
racoros ca un mormant. Prin geamul unei usi inchise, se strecoara atenuate,
lumina si zgomotul unui televizor. Dau buzna peste femeia din camera si ma
opresc uimii, cand în ioc sa urie ingrozita, ma intreaba calm:

“Ai binevoit sa-ti aduci aminte ca ai famile, sau esti flamand si n-ai vanat nimic, în
țrei nopti?

Drace sunt un canibal insuratt