Tribul pierdut
Kar se trezi brusc şi durerea î i invadă organismul slăbit... î ncercă să-şi amintească ultimele liti-ore pierdute î n adâ ncul gâ ndurilor sale... pilota nava sa rapidă, apoi o bruscă smucitură şi spaţiu alb... oare unde se afla acum?
Frunzele lanceoiate pe care stătea Î ntins î i aminteau de bambuşii pitici de pe
planeta sa natală Leetha... Î şi mişcă degetele m inii drepte şi să ngele porni să
circule iar. Se ridică Î ncet căută nd micul emiţător... cu mirare descoperi că mai
funcţionează şi citi repede informaţie ce iunecau pe holograma.
Se afla de doua lil-zile pierdut pe o planetă necunoscută... Kar se ridică, Î şi
inspectă costumul î ncă intact şi porni î n câutarea nevetei prabuşie... i ntr-un
tarziu o află î ncă fumegă nd la marginea unei jungle dese şi amenințătoare.
Recuperă tot ce se mai putea, ataşă costumului ncărcatura găsită, verifică laserul
şi hotari planul pe care va trebui să-l urmeze: în primul ră nd trebuia sa ajungă în
variui muntelui pe care i | zărea deasupra junglei şi de acolo să comunice cu
cineva... dar pă nă atunci jungla î1 aştepta misterioasă şi tăcută.
Se pregatea de un drum lung că nd, deodată un mărâitî1făcu săi ntoarcă
privirea şi să Î nghețe de frică: o bestie ciudată cu nişte colți ascuţiţi saliva
privindu-l... semana cu un 'scră şnitor* dar colț şi formația labelor trăda un bun
alergător. Î n grabă armă laserul şi fascicolui pornit lovi animalul... un țipat şi apoi
acelaşi mă ră it strident parcă mai ameninţător.
Kar privea neputincios laserul setat pe intensitate maximă şi apoi animalul fără
vreo rană şi Î şi calculă şansele la o fugă spre jungla din fața lui. Parcă ghicindu-i
intenția bestia se retrase ca într-un spirit de fair-play şi Kar fă şnii nir-o goană
nebună cu animalul pe urmele sale... cu un ultim efort trecu de prima barieră de
arbori a junglei, se î mpiedică şi cu groază se răsuci să vadă colții pe gă tul ui dar.
animalul parcă dispăruse, Î i auzea mormăiala dar parcă o frică ancestral î1 î
mpiedica 58 treacă dincolo de perdeaua de vegetaţie deasa.
Kar se ridică î ncă uimit şi se atundă precaut prin ianele junglei... calca încet
ascultă nd fiecare zgomot... liniştea din jur ȘI i nspăimă nta mai muit decă ti ntă
nirea cu animalul. Paşii | i lunecau prin solul nisipos amintindu-i de apropierea unei
mari... ce bine ar fifost dacă accepta invitaţia de a merge ia petrecerea din seara
plecării. o băutură bun, uitarea tuturor problemelor avute cu î ncărcătura.
Î şi aminti de frumoasa sibilă cu trup de culoarea cerului... ce noapte avusese.
i ncă î i simțea parfumul proaspăt şii nlănțuirea brațelor... fica îi aducea aminte
chiar şi cele mai mici detali... pielea aceea aproape străvezie.. o primise î n
cameră pentru relaxare... î i gustase buzele şi un chip îi reveni în minte, ochii fi
aminteau de o fință ce î i apărea in vise chemă ndu-l... dar o alungă şi acum şi
continuă să sârute sibila ată t de frumoasă... erau ființe nascute pentru a oferi
plăcere... î şi amintea să nii pe care îi ascunsese în palmele sale, sfă rcurle pe
care le aintase fără să se mai sature, î i simţea şi acum buzele ce coborau |
ncălzindu-l... extazul ce î i cuprinsese câ nd o simţi coboră nd pe sexul său... nu
rezistase prea mult dar tehnicile ei 11 readuseră ia viață, o răsturnase goala pe pat
şi î i oferi acelaşi tratament gustand la nestă rşit duiceața sexului ei, ȘI excita
remurui uşor şi apoi spasmul brusc atunci câ nd o penetră iar şi iar... pentru că
teva momente simți că pluteşte pierdut î n azurui ochilor ei.. fusese 0 seară
minunată... şi acum... acum numai vise la care tă njea pierdut Î n jungla asta
intectă.
Brusc o luă ia fugă ţipă ndu-şi frustrarea, dar numai după că țiva paşii un sunet
metatic î i opri, privi în jos şi observă mult prea tă rziu trapa pe care călcase... un
vă jă ît scurt şi o plasă de raze î iorbii ntimp ce douâliane îi ncolăceau mă
inile... mai auzi câ teva voci guturale şi apoi căzu intr-o stare de adormire produsă
de un puternic anestezic
Lumina ce Î 1 lovi î nochifi produse o stare de discontort... zări totuşi o umbră
verde dar care dispăru ia fel de repede... se dezmetici bine şi şi mişcă mă inile.
era iiber... dădu să se ridice şi constată cu surprindere că era gol... şi ntăşură pă
nza verde cu care era î nveit şi exploră încăperea care părea o mică grota.
Zgomotul unei uşi metalice Î i atrase atenţia... două siluete verzi i studiau în
tacere... | ncercă să le privească ia ră ndul lui şi linie corpurilor i tradară faptul că
era vorba de două ființe feminine... oare unde ajunsese prizonier? ŞI mai ales cine
1 făcuse prizonier şi n ce scop?
Zari una din siluete mişcă ndu-se spre ei şi o voce ca un foşnet de frunze încercă
nd să spună ceva... deşi cunoştea destule dialecte şi iimbaje datorita călătoriilor
sale, cel de acum nu Îi nţelegea aşa că rămase uimit aşteptă nd.
Fiinţa se apropie de el şi putu privi un corp frumos de culoarea jadului... oare totul
pe planeta asta lua nuanțe de verde? Î mbrăcămintea mai mult decă t sumară lasa
pradă | priviri aproape toată frumusețea corpului acelei ființe... pielea lucea
enigmatic şi să nii se conturau suav sub simulacrul de vestă de luptă.
Parfumul proaspat cu arome ciudate Î i invadă nârile şi atingerea ei șI fascina.
Văzu cum legaturile de ia m îni i erau i ndepartate şi apoi o voce caldă î ncerca
sâ-i comunice ceva... se caută n jur traducătorul portabil dar degeaba... deodată
aceeaşi voce prinse contur uman:
- Bine ai venit în oraşul nostru străinule!
Era o voce plăcută, cu o iinie melodică interesanta... parcă mă ngaia pe cel ce o
auzea.
- Ce cauţi pe planeta noastra?
Kar Î ncercă să-şi pună ordine În gă nduri şi n încercarea de a se ridica se lipi
involuntar de finţa cu glas suav... caldura unui corp de femeie şi moliciunea cărnii i
| surprinse:
- Sunt un rătacit prin această galaxie şi o ciocnire cu că țiva asteroizi m-a făcut să
aleg această planetă ca loc de refugiu.
- Eşti bine venit atunci străine Kar... eu sunt Medeea... te rog urmează-mât
Purtat ca în transă de sunetele paşilor acestei zeie, Kar se pierdu pe coridoarele
ce semânau ată t de bine cu peșterile prin care se juca Î n copilăria sa. Totul era
colorat în nuanţe de verde pal cu mii de umbre jucă nd pe pereții luminaţi slab.
Un sunet de deschidere al unei uşi etanse i! trezi brusc din visare.
- Aici vei locui, odihneşte-te... odihneşte-te.
Aceeaşi voce caldă... vru să mai spună ceva dar ochii i se î nchiseră şi totul
dispăru.
o senzaţie de răcoare Ș ! făcu să deschidă ochii î ncet.. i şi amintea acum
perfect totul... prăbuşirea, fuga prin jungiă, capcana pe care calcase şi Medeea.
da acea ființă cu glas plăcut şi atâ t de frumoasă... din nou o senzaţie de răcoare.
se ridică din pat şi Zâri acceaşi ochi verzi privindu-l.
- Medeea?
- Te-ai trezit? Îmi cer iertare că te-am privit câ nd dormea... ţi adusesem hainele
şi apoi curiozitatea m-a făcut să râmă n.
- Curiozitatea? Ce e ată t de special a mine?
- Eşti cel predestinat să vină printre noi... batră nii şamani i-au văzut sosirea... eşti
cel ce aduce fericirea... eşti *rih* al tribului nostrut
- Rin... ce cuvă nt e şi asta? Sunt un simplu muritor... nu un zeu cum ma văd
preoții voştri.
- Rih e vă ntul, vă ntul ce aduce viata, ce schimbă totul, e însăşi existența
noastră.
Ciudat... Kar Î şi amintea de vechi legende pe care i le spunea doica sa pe
Leetha despre un vechi popor pierdut odată cu planeta lui î nghiţit de o gaură
neagră... o poveste cu un paradis... dar nu putea fi adevărat şi bestia carei
fugărise era o dovadă că nu era pe acel paradis... sau poate că da?
- | mi amintesc de o legendă a copilariei mele... despre o planetă numita Selene,
un mic paradis ... cuvintele curgeau În timp ce Medeea i privea tot mai atent.
- Tu eşti ih... te aşteptam... numai tu ştii istoria noastră... te-ai renăscut departe de
noi pentru a ne aiva iar... bine ai revenit iubitul meu!
oare cum am ajuns aici... iubitul ei... era o simplă legendă... mii de gă nduriî1î
nvăluiau pe Kar, amintii pe care le lăsase ascunse î n peşterile copilariei... ]
ntotdeuna avusese ceva special dar oare chiar să fie el ih.
- Semnul pe care î 1 ai pe braț ne-a convins... atunci că nd te-am dezbrăcat am
zărit acea i nlănţuire... o liană părea că î ţi i nfăşoară mă na... numai membrii
ribului nostru o au ca semn de naştere.
Acum se limpezeau multe detali din viața lui, multele Întrebări la care căutase
nef ncetat răspunsuri primeau un răspuns... acum î şi amintea de fința din visele
sale care î 1 chema necontenit... acum î ii nțelegea chemarea... Medeea te-am
regăsit... Medeea.
Aceeaşi senzaţie de răcoare... atingerea unei mă ini ce îiprovocă un tremur
involuntar... deschise ochii şi o privi... era goală şi goliciunea ei de un verde pal cu
rizaţii de jad fermeca iar... ntinse braţul atingă nduri un umar... păşii i ncet spre
ea goptind:
- Medeea... te-am regasit... ți aud acum chemarea pe care o alungam din visele
mele... Medeea iartă-mă... Medeea.
Şoaptele se topeau Î n timp ce buzele ei e atingeau pe ale sale... o aroma fină
duice-amaruie îi incită simțurile... aceeaşi senzaţie de răcoare ca şi cum ar îi folosit
un extract de thol.. o săruta iar şi iar în timp ce ma inile o cuprindeau şi o stră
ngeau că t mai aproape... cobori pe gă t, apoipe umeri iar paşii îi purtau spre
patul din care abia se ridicase... o lasă să lunece lin şi cobori sărută nd pielea
catitelată... i i atinse i n treacăt să nii Și simțea fermi, dar totodată de o moliciune |
ncă ntatoare... se repezi asupra lor lingă nd, sărută nd, jucă ndu-se cu stă rcurie
ari... nu se putea sătura... era ca un î ndrăgostit ce i şi dorea să devină un singur
trup cu ființa iubită... o î mbrațişa pe Medeea ca şi cum ar fifost ultima lori ntă
nire.... se perdu apoi urmă nd iniile corpului ei şi ascunză ndu-se În intimitatea ei.
o. sărută gustă nduii aroma necunoscută... Î i plăcea... se opri ascultă ndu:i
respirația i ntretaiată şi î şi reluă jocul... un tremur mic scutură corpul Medeei,
palmele ei î i cuprinseră capul jucă ndu-se. prin părul lui... nu se putea opri... cu
fiecare atingere a chorisului finuț simțea un fel de impuls electric ce îi strâbatea
corpul... simțea cum placerea ei Î i provoca şi lui plăcere... un ultim spasm
necontrolat şi apoi duiceaţa nectarului ce se prelingea lin din sexul ei... gustă i ncâ
ntat şi apoi se ridică lăsă ndu-se să coboare peste acei corp delicat... o pătrunse |
ncet, cu finețe î n timp ce buzele îi se contopiserăi ntr-un lung sărut.. îi simţi
senzaţia de durere atunci câ nd îi muşcă buza de jos şi se opri puţin, apoi aceeaşi
senzaţie de răcoare şi placerea... plăcerea care creştea cu fiecare mişcare, o ridică
pe Medeea şi se Î nlinse sub ea continuă nd mişcările ample... i privea chipul,
ochii de un verde smarald î n care încerca să-şi ghicească chipul, corpul care i
facea să o dorească pentru vecie a lui... 0 simţi lunecă nd şi sexul său primi
atingerea unui sărut... răcoarea ca a unor bucâţi de gheață îi săgetă trupul şi
placerea crescu tot mai mul îi primea atingerea delicată dorind ca totul să țină la
nesfă rait.. o ridică iar pătrunză nd-o cu mişcări accentuate... se unduiau amă ndoi
asemeni vă ntului... O comuniune suavă... extazul se apropia, mişcările deveneau
tot mai repizi.. plăcerea urca... şi apoi.. apoi două țipete şi aceeaşi râcoare
primordială... o imagine i se i ntipârise î n minte... erau ca două fire de iarbă
matăsoasă peste care trecea rih... rih... vă ntul cel aducător de viaţă sau de
moarte... şi apoi veneau Kar şi Medeea... apoi rămă nea un singur suflet purtat iar
şi iar de vă nt.. zbură nd spre o altă galaxie, zărmistind alt trib pierdut pe o altă
planetă i n aşteptarea unui alt rih, un alt Kar şi o altă Medeea... şi aceeaşi
răcoare.