Fantezii Erotice

De cate ori intru intr-un fast-food destul de mare din capitala, o vad: miculza,
bruneta, cu un aer plictisit. cam aceasta este irina, fata care mai nou imi invadeaza
visele si fanteziile. ce-mi place mai mult la ea? ochi...doi ochi superbi, negri si
zambitori. as da orice sa fiu cu ea, dar sincer nu am nicio idee cum s-o abordez.
petrec nenumarate ceasuri gandindu-ma cum sa intru în vorba cu ea, cum sa fac.
si nu îmi vine nimic în minte. sa-i dau un biletel n timp ce-i dau comanda? e prea
multa lume... colege de-ale ei. deci o idee penibila si irealizabila. sa o astept ia
coltul strazii si sa o abordez? ar putea fio posibiltate.. insa iese prea tarziu de ia
munca si nu mai am cu ce sa ajung acasa. imi trec o mie de idei prin minte, dar
parca niciuna nu e realizabila. poate doar daca hazardul imi va veni în ajutor, poate
doar asa as putea sa-i spun sau sa-i arat in sfarsit irinei ca o plac.

intr-o zi, ma intalnesc cu niste prieteni si mergem la fast-food-ul unde vinde ea.. ca
de obicei, strang banii de la toti si merg eu ia casa sa platesc. o vad si-ncep sa
tremur ca o proasta. de cate ori imi place cineva cu adevarat i se intampla asta:
ma gandesc atat de mult la acea persoana incat atunci cand o vad imi pierd
ratiunea si nu mai sunt in stare de nimic...nici macar sa gandesc. ma apropii totusi
si deschid gura pentru a da comanda (noroc ca nu-mi pierd si memoria... asta chiar
ar fi penibil rau), insa in momentul ala ceva neasteptat, ceva ce nu vezi decat în
me, se intampla: usa de la fast-food se deschide si intra 3 indivizi mascati, cu
pistoale în maini, se indreapta direct spre casa de marcat si incep sa ameninte sa ii
se dea banii. unul dintre ei ! imobiizeaza pe paznic si altul se indreapta spre lumea
incremenita de spaima. cel de-al treilea uria non stop: banii..banii..si spre cine
credeti ca urla nenorocitul? spre irina mea.. imi simt sangele fterband de turie si o
vena de la gat incepe sa-mi zvacneasca. sunt gata sa sar la dobitoc, dar ceva ma
retine..ce anume? pai.. frica. nu sunt totusi nici pe departe cea mai curajoasa
persoana din lume... cantaresc bine situatia: 3 insi.. mari, solzi, 3 animale, practic.
3 pistoale.. incarcate si gata sa traga probabil. ina, fata pe care o plac enorm.. si
eu... intr-o secunda ajung la concluzia ca nu se merita riscul si ma trantesc ia
pamant ca toti ceilali..în fine, animalele isi fac treaba, jefuiesc casa de bani si în
timp ce se retrag incep sa loveasca in dreapta si stanga.. ca prin vis o vad pe irina
cum cade sub lovitura unuia dintre ei, dupa care lumea innebunita incepe sa se
ridice si sa fuga spre iesire ca o turma de antilope fugarita de lei..ma feresc sa nu
u calcata în picioare si fug spre locul unde o vazusem pe irina.. aproape fusese
calcata in picioare de multimea furibunda si nimeni, dar absolut nimeni, nici macar.
colegele ei de munca nu se oprise sa vada ce e cu ea. alerg intr-un suflet acolo si
constat ca nu mai respira...la naiba, daca as stii sa fac respiratie artifciala...dar ia
stai un pic.. parca stiu, am invatat cand eram mai mica la scoala.. si am vazut
atatea țilme. trebuie sa fac ceva.. ma aplec peste ea si rasuflarea mi se taie.. incep
sa simt ca eu am nevoie de respiratie articiala...la naiba, trebuie sa ma adun,
rebuie sa las la o parte ce simt. aici în fata mea e o fiinta care trebuie salvata.
rebuie sa fac tot ce pot.. imi pun palmele pe pieptul ei si incep resuscitarea... 0
data.. de doua ori. de cinci..apoi i apuc nasucul si barbia intre degete si ma aplec
sa-i fac respiratie gura la gura (minunata inventie, ferice de cine a avut ideea.)
cand buzele mele le ating pe ale ei, simt ca-nnebunesc de dorinta. si dac-as
saruta-0? cine ar sti? nu e nimeni aici martor al "miseliei” mele. nici macar irina.
un gand idiot, de toata jena imi trece prin minte: oricurn, daca moare, n-am sa mai
apuc s-o sarut vreodata.. sau daca se trezeste, a fel.. cine stie daca o sa mai am
sansa asta unica. si o comit. ii prind buzele cu ale mele si le sorb incet, cu nesat.
apoi limba mea se strecoara pana la a ei si o atinge a fei de incet.. o doamne. ce
senzație de nedescris...ce duice e... in momentul urmator simt ca imi vin în fie...ma
desprind din sarut si o cercetez iar.. se pare ca tot nu respira... resuscitez dn nou
si din nou... si din nou (dar fara sa mai fac alte miseli)..5i la un moment dat o simt
cum tresare.. aproape in aceeasi clipa se aud sirene afara si o echipa de medici
intra in fast-f0od...ma reped la ei sile-o arat pe irina.. 0 iau pe o targa si o duc la
ambulanta... o asistenta ma priveste: - cine merge cu ea? - eult... si ma urc repede
n ambulanta, fara sa ma gandesc ca am si eu o viata a mea totusi.. ajunsi la spital,
e spun medicilor ca s-a lovit ia cap (pentru ca sangera) si ca am resuscitat-o eu
pentru ca nu mai respira..alte amanunte nu stiu.. au dus-o repede ia analize, in
imp ce eu am ramas sa-mi framant creierii pe holuri. si daca nu-si mai revine?
daca n-am s-o mai vad niciodata in viata? daca n-am sa apuc seri spun ca am
sarutat. si ca o plac? daca...daca...daca...299

in cele din urma medicul vine agale spre mine. imi spune ca irina este în regula, ca
are un traumatism cranian, dar foarte putin periculos si ca o sa-si revina complet.
ma felicita pentru ca am actionat rapid (hehe...de-ar sti el cat timp am pierdut
sarufand-o... of of. ) si ca resuscitand-o i-am salvat viata. wow...so [m a hero.
i-am salvat viata felei pe care o iubesc..imi mai spune ca va sta sub observatie
cateva zile, pentru a i se mai face si alte analize (de rutina, asa e în cazul loviturilor
a cap) si ca daca vreau sa ma duc la ea, pot s-o fac. inainte sa plec, ma intreaba:
sunteti sora ei cumva? (lol..de parca am semana în vreun fel nenea doctor... i
raspund ca nu, sunt doar O prietena... ma roaga sa-i contactez famila si-apoi se
indeparteaza. raman perplexa..de unde sa stiu eu cine e famila irinei si cum s-o
gasesc? n fine.. hai sa merg la ea s-o intreb. (oare doctoruli-o fizis ca eu am
salvat-o? sper...)

ajung in rezerva irinei si constat ca e singura, desi in incapere sunt doua paturi.
are ochii inchisi, asa ca ma apropii de ea fara sa ma vada si ma opresc la cativa
pasi. deschide ochii si ma priveste nedumerita pentru cateva secunde. tu.. aici?
(aha.. deci ma recunoaste, nu am trecut neobservata de ea.. ar i fost si culmea, de
cate ori m-am dus.. cum sa nu ma remarce. macar pentru a zice: iar a venit asta.
si tot e bine). dar privirea ei parca ma arde.. ingaim cateva cuvinte: da. eu.
doctorul.. sti...ma priveste parca mai putin nedumerita si intreaba: doctorul mi-a
spus ca a venit o fata cu mine, care mi-a salvat viata. a spus ca daca nu iii facea
respiratie artificial as fi murit în cateva minute. tu.. fu m-ai salvat? pai..da, eu. a
fost o nimica toata... as fi facut-o pentru oricine altcineva. nu ca ...adica eu. sti. si
as fi continuat ia nesfarsit cu balbaiala asta absurda, daca irina nu ar fi început sa
zambeasca si-mi zise: îţi multumesc din suflet... nmn...n-ai pentru ce. eu.. taci te
rog! zise irina parca putin obosita de balbaielie mele.. scuze, dar simt ca-mi vajaie
capul... ok, imi revenii eu ca prin minune, e normal cred.. odihneste-te putin, eu
ma asez aici langa tine si cand te trezesti si poti vorbi, as vrea sa încerci sa-mi Spui
un numar de telefon ca sa-ti contactez famila. mi-a sus doctorul ca va trebui sa
ramai cateva zile aici si ar trebui anuntati, sa nu se sperie. irina ma privii ca si cand
se gandea la ceva.. -ok.. vorbim, mi zise si apoi închise ochii din nou. m-am asezat
si eu pe pat si am incercat sa adorm. doamne, ce zi! ma simteam ciudat, nu
puteam sa adorm, gandurile incepura sa-mi zburde.. dar nu la incidentul periculos
prin care trecusem cu cei 3 indivizi, nu la feptul ca ma aflam acum într-un spital
(urasc spitalele. ), ci sarutul pe care i-l furase irinei ma framanta... pentru ca în
momentul acela iensionat în care o sarutaserm, in care viata ei atarna de un fir de
par..i bine, în acel moment ma indragostisem de ea.. iremediabil si probabil
ireversibil. stiam ca din acel fatidic moment viata mea va fi doar un lung sir de
actiuni absurde si necontrolabile, de setea de a fi langa ea inditerent cum si in ce
el... o intreaga stradanie de a o face sa ma iubeasca, care probabi! se va incheia
cu simplele dar tragicele cuvinte: sunt straight.. moment in care cerul imi va pica în
cap si voi muri pe dinauntru a nu stiu cata oara... dupa care rana se va vindeca si o
voi iua de la capat. si voi iubi din nou. mai puternic, mai pasional decat pana
atunci... sau cel putin asa sper.. de cate ori ma indragostesc si pierd acea iubire ma
rog să imi revin.. sa nu nu fie aceasta iubirea aceea pe care sa nu o mai pot uita,
iubirea aceea care sa-mi puna capac si sa ma distruga.

intr-un final somnul ma cuprinse, iar cand m-am trezit si am deschis ochii
surpriza irina ma privea... ochii ei negri erau atintii asupra mea... se uita cum dorim.
un gand odios imi-a trecut atunci prin minte: o doamne.. sper ca n-am dormit cu
gura deschisa!!! heli no...dar apoiil alungai repede, pentru ca statusem pe o parte
si probabil ca asta nu s-a intamplat. si atunci? de ce ma privea irina? m-am ridicat
pe pat si am privt-o la randul meu. mi-a zambit. te-ai trezit?.. mda...oare cat am
dorinit? - cateva ore.. - aoleu, asa mult? m-am uitat pe geam si am observat ca e
seara.. - s-a intunecat. trebuie. trebuie sa iti anunt parintii sotul... n-am sot! zise
ina apasat. - ok, prietenul atunci. - n-am nici prieten! nu e nimeni de genul asta.. -
a, ok, dar parinti tai..- da, marma.. tata...-spune-mi numarul or de telefon sa-i sun
sa vina repede, probabil sunt ingrijorati. irina ma privii cu atata duiosie, încat daca
nu as îi cunoscut situatia în care ma aflam, as fi putut sa jur ca acei ochi sunt
incalziti de cel mai minunat sentiment care exista pe acest pamant si anume
iubirea.

dar la naiba...cum sa ma iubeasca irina pe mine? common... delirez.. am zambit
putin în sinea mea de acest gand stupid si mi-am scos telefonul pentru a forma
numarul... dar irina nu spunea niimic.... statea si ma privea la fel ca pana acum. - ei
bine? nu-mi zici numarul? privirea irinei se intuneca: - nu-mi amintesc. - a, ok.
probabil din cauza loviturii. si apoi, poate nici nu-! memorasei.. se intampla, nici eu
nu Stiu foarte bine alt numar, decat pe al meu. atunci adresa? pe asta trebuie sa
i-o amintesti. - nu...nu-mi amintesc nimic. si ochisorii ei negri se intoarsera spre
fereastra.. daca nu as fi stiut mai bine, as fi putut sa jur ca irina ma mintea ...dar la
urma urmei se lovise ia cap.. cine stie daca nu are vreo amnezie temporara. ceva.
- ma duc sa chem doctorul sa-i spun asta, am zis eu, dupa care am vrul sa ma
indrept spre usa... dar irina ma prinse de brat si ma privi în ochi: - nu te duce, ramai
cu mine.. te rog.

ce puteam sa fac? cum sa intorc spatele unei asemenea rugaminti?.. m-am asezat
langa ea pe pat, usor nedumerit de ce se intampla. mintea mea nu intelegea prea
bine situatia, dar simteam ca inima mea a ghicit demult. fara sa-mi dea drumu a
mana, irina incepu sa vorbeasca: - te-am mintit imi amintesc numarul de acasa si
adresa, imi amintesc totul. dar nu vreau sa vina nimeni aici, vreau sa ramai
tu..vreau ca aceste cateva zile pe care le am de stat aici să le petrec cu tine.
s-apoi cu o ingrijorare fermecatoare: asta daca nu cumva tu nu vrei... ce sa mai
vreau eu... n momentul ala deliram de fericire.. irina zambi dulce si ma trase spre
oa un sarut dle data asta nefurat mi se asternu pe buze [va urma)