iarna cu iernile ei ierne
poezie trista si amarui-dulce
Ramasitzele iubirii noastre
Mi fumega inca.
Ramasiizele patimii
Ma mistuie adanc
De parca as fi un zeu mistic si opac cumva.
Si iarna cu iernile ei ierne
Atat de grele „doar poleite în alb
Doar iama
Ce matura a cita toamna?
Cu mere rosii si tzinuturi coapte
Doar toamna rosiatica
Pastel de luni prea inghetzate.
Si ploaia ce stropeste
Spaland pacate „minciuni
lubiri mai blande sau renegate.
Doar doi iubitzi
Incercand sai dam bunicii foc la plita
Cu lemne de salcim ca într-o cripta
Ramasiizele iubirii mele
Ma framanta
Ca un salcim fara o pita „fara bunica
Si fara ploaia ce ma mistuie
Si doare...parca
“Adanc sidoare narca
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.