Istoria unei relatii ratate I
O istorie ca-n povesti. Pacat c-a fost traita pe viu.
Mi-aduc aminte ca ceea ce mi-a sarit în ochi, atunci cand am vazut-o intaia oara,
au fost picioarele. Dracia dracului, chestile alea nici macar nu se puteau numi
picioare - catalige mai degraba. Lungi rau. Cand a intrat pe terasa a facut-o de
parca intra pe tarlaua cu dovlecei a bunica-sii. Pasi largi, soldul in pendul
sfanga-dreapia, biugii stateau sa plesneasca-ntre picioare: avea fata un
cap-compas, ceva de speriat. Un metru douazeci pe putin, daca ar fi avut careva
rabdarea si prezenta de spirit sa-l masoare. Acum ca stau oarecum stramb (am un
nenorocit de scaun cu orientare de stanga) si judec drept, curatat de hormoni, nu
era cine stie ce frumusete.
Picioarele ce-i erau lungi, vanoase iar textura blugiior nu putea ascunde joaca
muschiului naravas. în rest. sanii aratau ca o rosie turtita de-o mana descreierata.
Nu-i vorba, se vedeau. Erau palpabil. Dar se vedeau intinsi, nu tuguiati. Vorba aia
batraneasca era facuta pentru ea: din fata zimbru, dn lateral timbru. Nu mai zic de
zambet: avea un stil. ceva de speriat: buzele se dadeau pe spate, dintii avansau
nainte, totul semana cu niste teste inaintea filmarilor la "Alien. Sa hu mint, nu era
chiar de speriat. Dar asa-s eu, pricinos. Mai tarziu, cand am apucat sa-i iau fundul
a tinta cu privirea, m-am lamurit si acolo: coapse fusiforme, formate, dar cam
absente. Nu erau deloc bombate. Existau, dar trebuia sa te pasioneze femeile
rase prin inei ca sa-ti placa si fundul ei. Bine, de ce sa mint... mie, n seara
respectiva, imi placeau toate fundurile din lume.
Fiinta raspundea ia numele de Monica. Dar m-a costat doua ture de prezentari ca
sa inteleg numele. Noroc cu un arnic ce-a venit mai tarziu, dupa ea, altfel m-as fi
facut de poveste intreband-o cum o cheama. E drept, bausem vreo doua beri si,
nemancat fiind, deja imi fia o lampa, der.. asta nu e o scuza suficienta. Monica
venise alaturi de noi la invitatia unui amic comun, care... Acum pe bune, va
intereseaza detaliile?! Stiam eu ca nu. Ei bine, in seara aia - pe terasa -, m-am
ocupat de Monica. S-a asezat in fata mea iar idiotii de amici ai mei trecusera pe
discutii microbistice. Pe chestia asta mi-am indreptat toata atentia, fara remuscari,
spre individa de vizavi. !-o luasem inainte cu doua beri, am mai ras vreo doua cata
vreme ea se chiora in meniu (n-am înteles niciodata de ce femeile trebuie sa
citeasca tot meniul, cap-coada, daca stiu de la bun inceput ce vor sa comande)
si-epoi s-a pornit discutia.
Hermeneutica, incognoscibiitate si metafizica indubitabil absconsa. Nu mai stiu ce
dracu am zis eu, legat de toate subiectele astea, cert e ca ea imi dadea dreplate ca
mai apoi sa ma critice. "Asai, dar nu ai dreptate. * Fir-ar sa bie, a avut noroc ca
bausem inainte, altfel as fi luat-o de gat si-as fi pus-o pe calea ferata cu forta,
inaintea rapidului de Constanta. larasi mint. fata avea partea ei de dreptate. Dar
nu puteam sa i-o dau fara batalie, nu? Ca de-aia-s barbat, spre rusinea mea. Ca
sa simpliic lucrurile, seara a decurs merveios, pana cand a trebuit sa ne caram
fiecare la casa lui. Spre surprinderea mea (ur ca nu-mi doream asta - mint),
Monica statea în apropierea mea. Deci gasca s-a impartit în doua. Eu cu ea spre
Titan, ceilalti unde au vazut cu ochii. Pe drumul spre casa trebuie sa recunosc.
-am pus o mana pe picior. Dar mi-am cerut in secunda doi miloane de scuze: nu
eram suficient de beat cat sa nu-mi pese. Partea amuzanta - zic acum - a aparut
cand am ajuns ia mine acasa. Eram peste strada si mi-a spus ca nu are bani sa
schimbe taximetristului. Ghici cine a fost cu tupeu ca Ceausescu si-a zis "ramai a
mine, atunci”? Mda, subsemnatul. Si-a ramas.
A ramas ia mine. lar noaptea respectiva o sa-mi ramana veci pururea în memorie.
A fost simplu: am intrat n casa, i-am facut turul, apoi un sandvis (salam victoria cu
rosii si cascaval), apoi inca un sandvis. Bucataria era prea mica pentru noi.. asa ca
ne-am mutat in camera mea. Cand am intrebat-o daca vrea un tricou de-al meu sa
doarma în el, mi-a raspuns in gura mare "dar. Si si-a dat sutienul jos, abia apoi si-a
uat tricoul pe ea (sunt unele gagici care intai se imbraca, abia âpoi se dezbraca).
Apoi ne-am întins în pat. Cand am intrebat-o daca ma lasa s-o iau in brate, mi-a
raspuns la fel: da”. Am facut gestul, iar domnisoara Monica s-a intepenit brusc cu
fundul în centrul meu de greutate, ca sa zic asa. Si-atunci, cat eram de ametit. am
dat s-o mangai pe-o coapsa. Am bagat mana prin pantalonii ei. Raspunsul? "Nu,
scoate-o, fe rog. Sunt in perioada aia a lunii. * Apoi s-a intors si m-a sarutat scurt.
Noaptea a trecut greu al dracului
“A doua zi dimineata la 7. s-a ridicat din pat s-a imbracat în hainele ei si a plecat