Poveste de iarna
(diferenta de virsta este poveste) "... povestea e in intregime adevarata, de vreme ce am nascocit-o de la un capat la celalalt. " B. V.
Aceasta este povestea unui pusti. Unul de 19 ani. Cu doua zile inaintea unui
anumit Craciun dintr-un anumit an, pustiul nostru se duce la un internet-cate din
orasul natal, sa trimita niste felicitari de "Sarbatori Fericite s. cl.” stiti si voi ce se
zice la ocazii de genu' asta. Tipu', ca si individ, nu ne intereseaza prea mult
Destul sa spun ca nu era nici prea scund, nici prea inalt, nici prea frumos, nici prea
urat, nici prea destept, nici prea simpatic. Cum spuneam, nimic interesant. Dar sa
ne aplecam însa peste umarul sau, sa vedem cam ce tace în lumea virtuala.
Odata ce-a trimis felicitarile, prietenul nostru gaseste cu cale sa intre pe chat, sau,
mai trivial spus, pe mirc. Avea e! o pasiune in a injgheba discuti cu necunoscuti si
mai ales... necunoscute. Se pare ca magia Craciunului nu lipseste nici de pe
internet, pentru ca tinerelui nostru dadu, în cateva minute, peste o... Acvila. "Cine
era ea? * veti intreba. Habar n-am, va voi raspunde. Cert e ca cei doi s-au inteles
de minune in cele cateva zeci de minute de conversatie. Nu ipsea nici unuia o
anumita doza de umor, sa relaxeze schimbul de replici, nici o doza de perversitate,
sa incinga Chiar atmosfera. Dar sa nu ne mai lungim. Arnicul nostru a stabilt o
intalnire cu domnisoara pentru dupa Revelion, intalnire ce urma sa aiba loc în alt
oras, acolo unde piciul nostru era ia facultate.
Poate va intrebati: cum, dom-le, dupa o juma" de ora si deja îsi dau intalnire,
elefoane, daca era o farsa, ala e prost Sau doar inconstieni, nu stie ce e aia
prudenta, etc. In situatii normale ati avea, poate, dreptate. Dar cine a spus ca traim
intr-o lume normala?
Cateva lamuriri. EA avea 33 de ani, venise în tara pentru sarbatori, ia o prietena,
si se plictisea. Venea dintr-o tara n care relatile sexuale ia 5 minule dupa ce faci
cunostinta cu partenerul erau la moda, si avea si oaresce experienta în domeniu,
dar divortase. EL era nu virgin, dar pe-aproape. Si destul de incantat de ideea unei
intalniri cu o "doamna".
Sa trecem cu vederea peste telefoanele ce au precedat intahirea lor si sa
ajungem ia o seara friguroasa de ianuarie, intr-un orasel de provincie. Nu chiar
orasel, dar parea rupt din povestie lui Andersen, asa nins si uptandu-se cum
putea cu viscolul, gheata, chiciura si restul armamentului iernatic. Pe undeva prin
centru, în fata Facultati, un tip astepta ceva. Fuma si tot incerca sa inchida
cetinandu-se o geaca subtire de blugi, geaca ce în mod sigur nu se mai închisese
de la data fabricatiei. Dar sa ne apropiem si sa patrundem în mintea amicului
nostru, caci el era.
ACTUL ! 'Maama, ce ma ametii.. Fii atent la culorile astea.. Ce e cu curcubeu"
asta, frate, ca e februarie... Nu, e ianuarie.. Nu trebuia sa mananc sorici, ca m-a
terminat Lucian cu vinu: ala al lui caldut, acru si cu scortisoara... Hai fata, vi sau nu
vi? Daca mi-ai dat teapa, ma supar si data viitoare nu mai vin... Au... Ma-ta de
gheata... Baa, primaria iv peste, dati ba cu sere, cu ceva, sa nu mai caza oamenii,
n pana mea... lar ma lua stomacu... sie un fig... cine m-a pus doamneee sa iau
geaca asta, ca e aia de primavara-vara-toamna, nu aia de iarna, fir-ar dracu-al
dracului... Pfui, am facut turturi la mustata.. Daca vine tipa si ma gaseste asa.
Lasa ca ma descurc eu...”
Ce era cu baiatul asta? Ce se intamplase? Ei, foarte simplu. Cu trei ore inainte,
trecuse pe la un prieten pe-acasa, si de, cum se intampla în toate medie
academice dupa sarbatorile de iarna, se stransesera mai mul si scosese fiecare,
pe masa, cate o bunatate de pe-acasa. Unu' cozonac de la craciun, altu” sorici,
altu” vin, altu vin, altu” tuica si tot asa. Amicul nostru le cam trasese ia masea,
sa-si faca curaj pentru intalnire. Si trasese bine, nu se codise. Acum se clatina de
colo-colo în mijlocul trotuarului. Norocul lui era ca nuti dadeai seama daca se
cletina de baut sau din cauza cari era frig. Cel mai probabil amandoua.
Tot invartindu-se dintr-o parte intr-atta, trecu timpul si... aparu si doamna pe care o
astepta. Suntem convinsi ca tanarul nostru nu a bagat de seama ce se intampla în
jurul sau prea curand, din cateva molive pe care le-am enumerat mai sus. Cea pe
care o asteptase era într-adevar o doamna la vreo 33 de ani, dar.. alte lucruri erau
demne de observat. Ochi... da, ochii. Niste ochi albastri de te scoteau din boala si
fe bagau în mormant. Pentru ochi aia puteai sa treci cu vederea peste cei 1. 55 de
metri si cele 85 de Klograme, cat detinea in posesie. Era micuta si totusi mare, un
paradox nu chiar des intalnit. Femeia asta avea o tona de oase, un vagon de
slanina si rezistenta cat podul ui Saligny, Amicul nostru era prea pierdut în spatiu
ca sa bage de seama, dar oricum nu conta. Situatia era prea simpatica sa se
gandeasca la dat bir cu fugiti
Salut, sal, tu esti.? Da, eu sunt... Si tu esti.? Normal, ca doar nu am gresit
intalnirile, hehe. Ok, ce facem, pai hai sa mergem sa ne plimbam spre parc, hai
spre parc. Cum a fost de revelion? Frumos, si-al tau? Si-al meu, cred ca am facut
burta de ia vinu” ala cu sifon, eu nu beau alcooli (ea zicea asta! ). Nu bei alcool?
Nu, sunt vegetariana si nu fumez si nu beau ('mama, fata asta e mai ceva ca
maica tereza, prost am nimerit). Ei ce sai faci, eu si beau si fumez si daca nu
mananc o frigaruie, un ceva la gratar pentru multa vreme, mor, cad jos! Si asa a
decurs discutia dintre cei doi
Au ajuns în parc, pe amicul nostru l-a luat îrigul, i-a zis domnitei: hai, nu mergem si
noi în vreun club, ca s-a facut fig, si tu te plangeai de fig, si mie-mi e, ca nu Stiu ce
are geaca asta a mea de nu se-nchide, hai sa mergem undeva, aaa, ba nu
mergem, ca nu-mi plac cluburile, e mult fum si galagie, si sti ca eu nu beau, nu
fumez, nu mananc carne... Da, stia, nu uitase, hai sa trecem pe la tine sa te imbraci
mai gros (pe ia ea), nu putem sa trecem, ca prietena la care stau are nu stiu ce
treaba cu nu stiu ce... Dar cum tot ii mai era îrig, si cum demonul alcool nu se
evaporase dintre neuroni, prietenul nostru ii zice: stii ceva? Ce? Hai la mine, ca
stau singur. Hai!
Victorie! Dar stati... ca dragul nostru tinerel nu stia ce tocmai reusise sa faca, Era
o premiera pentru el, sa ia o tipa dn oras si sa-i propuna sa mearga direct la el
acasa. Au ajuns acasa, era în jur de opt seara si pana la ora 11 noaptea s-au uitat
a televizor. "Cum? Nu se poate! ar putea striga cei mai cucu raj dintre voi. Dar
pentru amicul nostru lucrurile nu erau chiar asa simple. Alcoolul se evaporase si nu
mai era 'mobilzat”. A vazut ce se intampla si-au apucat... emotie. Asa ca trei ore
s-au uitat ca doi copii la televizor. Au vorbit. Lucrurile erau clare, se stia ce va urma,
dar... Nu intotdeauna e dupa cum ne planifica. Doamna a miscat prima,
punandu-si capul pe umarul lui. Si de-aici lucrurile s-au desfasurat normal, cu o
mica problema de inceput, datorata tot emotilor tanarului. Problema care s-a
rezolvat cu interventia energica si profesionala a doamnei. Dar sa tragem cortina
peste aceste fapte care trebuie sa ramana acolo unde s-au intamplat, asa cum se
intampla peste tot în iume.
Pe ia 5 dimineata au adormit imbratisati, multumiti si relaxati.. Amicul nostru, a
doua zi, s-a intai cu prietenii. "Ceaci ba, cum a mers intalnirea cu tipa aia?
Bazat! înghite, bat"
EPILOG
Povestea de dragoste dintre cei doi s-a repetat cu constiinciozitate în fiecare
noapte intre 9 si 4-5 dimineata, timp de vreo zece zile. Cei doi se simteau bine
impreuna, exista o anurmita legatura intre ei, legatura care.i apropia si care îi facea
sa gandeasca si sa miste în acelasi ritm etc. Frumusetea relatiei or statea si în
faptul ca doamna îsi luase in serios rolul de profesoara, si i explica arnicului nostru
o gramada de lucruri privitoare la asternut. Pustiul era numai ochi si urechi,
mai-mai sa noteze in agenda. Experimentau o multime de lucruri si totul era
degajat si liber, fara teama. Asta pana in seara cand erau sa rupa o masa pe care
ea se urcase cam negijent.
A venit clipa plecarii ei. Cu lacrimi în ochi a plecat. Se indragostise de el, Si el era
oarecum marcat, isi dadea seama ca se închidea un capitol important al vieti, al
devenirii sale, si asa mai departe, cum ar zice poetu'. Ea, la plecare, i-a facut
cadou o matura ('ca am vazut ca aia pe care o ai mai are putin si se
dezmembreaza”), un tort, 250. 000 iei ("ca si-asa nu mai am ce face cu ei acolo
unde plect) si 40 de euro ('2m stat atata vreme pe ia tine, sa platesti intretinerea,
lumina, apa... %). Si amicul nostru a ramas surprins, simtindu-se ca o cocota
masculina dar in acelasi timn aandindu-se serios la un viitor in domeniu,