Sfarsit de poveste
nu veti intalni sex in aceasta fantezie.. doar sentimente.. pe care cred ca le incearca oricine la un moment dat. sper sa va placa.
Ai aparut ca un miraj.. nu mi-am imaginat nicio clipa, nu am sperat nicio secunda
sa te intalnesc.. ai aparut pur si simplu
Erai ceva ce nu mai intalnisem niciodata, erai ca un vis, erai o fantezie, erai ca o
poveste, un zeu pe pamant. Ca un fulger mi-ai iuminat calea, mi-ai incantat
simturile, mi-ai trezit fiori de existenta carora nici in basme nu ciisem.
m-ai facut sa ma nasc pentru a doua oara, m-ai facut sa plang doar la gandul de a
nu te fi inainit vreodata, m-ai facut sa zambesc doar amintindu-mi ca existi, m-ai
facut sa traiesc, mi-ai redat libertatea pe care unii o cauta poate o intreaga viala.
Nu puteam explica în cuvinte ce simt pentru tine, nu aveam nevoie de vorbe,
stralucirea ochilor mei marturisind singura dragostea ce ti-o purtam.
Adormeam cu tine în gand, te visam, ma trezeam cu tine în gand, iar restul
timpului meu.. era ocupat doar de imaginea ta.
Erai un vis devenit realitate, erai o parte din rai, erai stralucirea unei stele, ce nu
inceteaza pentru eternitate, erai vraja mea, potiunea fermecata, aerul ce ma tinea
n viata.
Singurul lucru in care credearm, erai scopul existentei mele pe pamant.
m-am nascut sa te intalnesc, m-am nascut sa te simt, sa te iubesc.. m-am nascut
sa-mi dau viata pentru tine. Erai totul pentru mine, erai sufletul meu, viata mea.
intr-un cuvant. erai TU.
Si. odata.. aj disparut. Brusc, asa cum ai aparut, ai plecat, asemeni unei naluci
din care nu ramamne decat imaginea vaga.
mi-ai luat totul cu tine. si pur si simplu.. pur si simplu! ai disparut!
ai disparut.
e noapte. E iarna, e frig, e pustiu. Parca interiorul suitetului meu se transpune în
atmosfera inconjuratoare. Nu e doar imaginatia mea.
Chiar sunt singura, pe drumuri de multe zile, undeva sus, în varful unui munte.
cautand alinare... un loc în care poate doar eu si Dumnezeu stim ce inseamnă
durerea.
Si plang. Nu mi-a mai ramas nimic.. nimic altceva decat lacrimile. care topesc
zapada în care stau.
Si plang. Si nu am cui sa-i spun durerea mea. nu am cui sari spun cat sufar. Nu
am cui sari spun ce simt. cum parca lumea intreaga mi-a fost luata, cum parca
propriul sufet mi-a fost inlantuit
Si strig: runde esti??? * si lacrimile se scurg pe obraji mei seiti de puteri.. "unde
esti??? ii scriu numele in Zapada si plang... e tot ce mi-a mai ramas.
mi-e îrig si tremur.
Si dintr-o data.. ca prin minune, apari! ma privesti zambind, cu ochii aceia ce
odata imi dadeau viata.. si acu mi-o iau
Ma iei in brate, ma inconjori si imi spui ca totul va fi bine, ca esti aici. Nu mai simt
nimic. Nu mai vad, nu mai aud. Am doar in minte imaginea acelor ochi care m-au
incalzit de atatea ori.. si care acum scurg viata din mine, picatura cu picatura.
Esti tu.. esti chiar tu.. care ma privesti si ma strangi în brate, esti al meu pentru
todeauna.. voi fi mereu cu tine de acum.
Zorii se apropie. Ninsoarea s-a intetit, iar fulgii mici.. se depun usor pe trupul
neinsufetit, inghetat, uitat in zapada... poate acum e într-un loc mai bun, în care
:biraa dainuis vasnie curand va ramane doar amintirea a tot ceea ce a fost