Fantezii Erotice

Iubirea mea, în seara aceasta am sa-ti vorbesc despre taceri.

Mai multe feluri de taceri.. Taceri fierbinti, vaporoase, taceri sfasiate de amintii,
faceri sacre, delicate, ca si aripile de inger, taceri care dor in esenta lor, si mor,
uand cu ele alte taceri... Taceri de disperare si taceri in asteptare.

Taceri nestiute de nimeni, dar traite de toti, - unul cate unul... rand pe rand... ne
țraim tacerie.

Stii acele taceri adanci si grele, care se lasa peste cerul noptii?

Ornicul vechi de langa semineul innegrit de fum si ani, suspina a durere in bataia
ui. Ca intr-o oglinda de cristal, se reflecta tacerea grea, dureroasa a despartirii si a
singuratatii

Tacere traita repetabii de mii si mii de secunde fecunde risipite pe aleile timpului
Stii acele taceri adanci si grele, care se lasa peste cerul nopti?

“fi amintesti de tacerea calma si serena a unei lumanari?

Fi-ne-va dat vreodata, sa prindem în causui palmei, caldura valului pe gieznele
zdrentuite de atata alb si spuma?

Sacre, avand atata sfintire intr-nsele... Cu flacari galbui, ca niste brate spre cer,
rugaciuni mute ale neputintei noastre de a atinge infinitul
Calatorind, cautandu-ne identitatea pierduta odata demult, în Calea Lactee-- ar fi
ispititor dragul meu - numai ca identitatea nu se cauta departe, ci intr-o oglindire a
îri, de alt ordin... mult mai grea. Tacerea se ridica din ele, adanca intr-o inserare
tarzie din veac.

Exista unele taceri care se nasc din tacere, traiesc în tacere, se risipesc clipa de
cipa... clipele mele... tacerile tale.

De ce confruntandu-ne cu noi insine, în momentele de tacere, ne cuprinde
sentimentul unei adanci si iremediabile singuratati? Nu suntem creati pentru tacere,
dar graim atat de multe prin ea... iubirea mea, tacerile de Ia Inceputul lumii, cand
Duhul s-a coborat pe ape, taceri care rascolesc si care inchid ntr-nsele universuri
de lumina si culoare... trairile sufietului!

Dar cea mai frumoasa tacere, e tacerea aceea sfioasa, blajina, delicata si
senzuala a primului sarut.

“i amintesti?

Zambeste si aduti aminte... magia si intensitatea primului sarut... Sfiosenia,
caldura care-ti inunda trupul... rosul din obraj... si vocea... vocea... care parca n-0
mai ai
lubirea mea, tacerile de ia Inceputul Lumii, cand Duhul s-a coborat pe ape, taceri
care rascolesc si care închid intr-nsele universuri de lumina si culoare... trairile
sufietului!

Dar cea mai frumoasa tacere, e tacerea aceea sfioasa, blajina, gingasa si
senzuala a primului sarut.

!fi amintesti? Ei, tu, zambeste si adu-ti aminte... magia si intensitatea primului
sarut... Sfiosenia, caldura care-ti inunda trupul. rosul din obraj... si vocea.
vocea... care parca n-o tnai ai... Suspendata undeva, ntre clipa ce-a fost si clipa ce
vine.

Tacere care opreste timpu-n loc si nu se mai termina niciodata... tacere care face
ceturile, crenelurie suftetului, sa se topeasca.

Tacere, dulce tacere... de ia primul fior pana la ultimul, ca un abandon total intr-o
vesnicie cu gust de iliac si saruturi... Tacerea ploii si a marii, a vantului, a stelelor
fierbinti, tacere cu picuri de roua dumnezeiasca, scuturata pe genele-ti piine de
clor.