Toamna
o poezie doar... pt cineva care cred ca mi-ar fi scris daca ar fi putut sa simta asa cum simt eu...
A venit toamna „atat de devreme.
A venit cu fosnet de arizar trist
în frunze si in lacrimi crude.
Da, iubitule „a venit toamna
A cata toamna singura 292
Te-ntrebi macar ?au susbini si taci?
Cu frunze moarte în liniste deplina.
A venit „e aici toamna trista.
Cu freamat suav de frunze vibrand
Adieri blande, doi straini
Toamna ma instrainez de mine insami
Ma prefac în lac de lacrimi
in rau de crin albastri
Devin doar al tau suspin
Doar toamna ma doare chipul tau
Parfumul si deziluzia de a nui al tau
Merei
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.