Oasa
In amintirea a ceea ce n-o sa mai fie niciodata
Pe drumul sarii
Mi se rostogolea sufletul
Rotund ca luna,
Ca numele de Dasa.
Prins intre ciute,
Sorbind intunericul
Din ochii lor,
Am incurcat.
intotdeauna,
Zilele cu noptile.
Si n-a ramas
decat mirosul de cetina
din cerul aurii
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.