Oasa
In amintirea a ceea ce n-o sa mai fie niciodata
Pe drumul sarii
Mi se rostogolea sufletul
Rotund ca luna,
Ca numele de Dasa.
Prins intre ciute,
Sorbind intunericul
Din ochii lor,
Am incurcat.
intotdeauna,
Zilele cu noptile.
Si n-a ramas
decat mirosul de cetina
din cerul aurii