Suflete pereche..
Undeva in oglinda vietii
Candva ma luptam cu negurile din mine. Nici acum nu am renuntat si nu cred ca o
sa renunt vreodata.
Lacramioarelett
Un simbol superb. Niste flori care mereu migreaza. Azi infloresc aici, primavara
urmatoare le gasesti mai incolo cu radacini adanc infpte în pamant, cu fnunzele de
un verde atat de crud incat ai senzatia ca insasi izvorul vietii se afla în el.
Si apoi fiorile.. clopot peste lume în manunchi de petale albe, arome divine rupte
din sufietui cerului si date muritorilor.
Uneori imi este teama sa le ating si doar ie privesc cum isi arunca inspre mine
sagetile argintate si atunci Zambesc. Sunt lacrimi, sunt zambete .... este liniste.
E ca un contur in care vrei sa te incadrezi nestiind de fapt cat ti-a mai ramas de
plans. E ca o manție magica dupa atingerea careia tanjesti in toate zvarcoliile tale
interioare.
Lacramioarele nu au cuvinte si totusi ele vorbesc. Te indeamna sa privesti oglinda
sufietului pereche, te mangaie si te alina si te trimit ca sa te recheme. E doar o
stare de fapt pe care tu si sufletul tau pereche si-o daruiesc. Nu are limite, nu cere
nimic, nu reclama si nu tanjeste.... este o stare pe care nu o intalnesti a doua oara
n viata...deci ridica ochii si priveste fara teama.
Va fi din nou primavara si chiar daca lacramioarele o sa rasera în alt loc radacina
or te va duce la frunzele ior iar parfumul inisti din clopoteii albi i va mangaia
obraji ca niciodata urmele lacrimilor sa nu mai fie dureroase.
'Si_am încalecat ne 0 sa Si v-am Snus povestea mea sia sufletului meu nerechat