Fantezii Erotice

el singur pe plaja, pe burta, intins la soare sta si viseaza.

in singuratate se topeste si ultima urma de certitudine. tot restul lumii se pierde în
umbra pe care tindem sa o numim memorie. EA dispare, pentru ca locul E! sa fie
luat de o imagine, o caricatura, mereu schimbatoare, cu fiecare frantura de
amintire care mai sterge sau mai adauga inca o îinie, ingrosand-o sau subtiind-o.
fiecare trasatura se distorsoneaza dupa cum imi aduc mereu aminte de zambetul,
de mersul, de figura concentrata în mijlocul unui salt cu mingea de baschet in
mana, sau de rasul sincer si de neoprit, cu capul cand dat pe spale, al EI

apoi mirosul, nota unica de parium se pierde în mirosul sarat al marii care face
cateodata loc mirosului dulceag de alge in putretactie de cate ori vantul schimba
usor directia.

chiar si amintirea texturii fine a pielii se scurge ca apa printre degete, inlocuit de
senzatia aspra a gramajoarei de nisip uscat de vant care se scurge si el printre
degete ca si cel incuiat in clepsidra de plastic transparent. nisipul e atat de cald.
mintea imi zboara din nou spre casa, spre ea. de fapt nu. mintea mi se ascunde si
mai adanc în cap, scotocind dupa alte aminti, iar atunci cand acestea lipsesc,
caricatura ei prinde totusi viata si se schimba cand ma gandesc ia ce ar putea fi
parca ii simt în palma sanii mici, numai buni de cuprins cu o singura mana, pielea
catilelata si elastica. nici ca apuc bine sa ma adancesc in visere, ca dela o iau
razna: mana mea prinde vointa proprie si formeaza doua gramajoare de nisip,
numai bunde de cuprins cu palma. ma avant n jos pe pielea iina, spre abdomenul
care se face tare. un ras discret ma face sa ini dau seama că am mainile reci
mereu cica am mainile reci.

mai jos nu indraznesc sa ma avant cu gandul, si ma trezesc din visare. caricatura
ei se deformeaza din ce în ce mai tare. nu e deloc urata, insa nu mai e EA. EA nici
nu stie macar cat de mult o plac, iar sa ma indragostesc de o fantasma, nu
multumesc. prefer sa cuprind în palma mai mult decat nisipul cald dar aspru al
piajei. poate ar trebui sa ii scriu ce simt. sau sa astept sa i spun în fata? nu stiu
daca pot astepta inca o luna.

Se ridica de pe prosop, il impacheteaza in rucsac, se suie pe bicileta o ia de-a
lungul plajei, trecand peste doua gramajoare de nisip. apa sarata sterge inapoia lui
„mele rotilor neste a luna are sa fie din nou acasa.