Povestitorul
Pe tavan un cerc e, de lumină, N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,
Dincolo de iluzia povestii,
Ramane ei
Si vocea lui calda
Ce face copii fericiţi,
La margine de vis ducanduri
In fiecare seara.
inchide ochii trist povestitorul,
La fiecare capat de poveste,
Ar vrea sa fie print
Pentru o secunda.
Dar regula.
Regula spune ca nu are voie sa se amestece
In îrui povestii
N-are voie sa iubeasca sau sa fie iubit
si
In nici un caz,
Sa incerce s-o sarute pe printesa.
Sa nu faca asta
Nici macar în vis.
De aceea,
Toate povestile cu final fericit,
Sa tarmina trist pentru el