Scrisoare
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, Tu - la cealaltă, Ca două toarte de amforă.
sa-ti spun?
ce-mi mai aminteste de tine?
sanii
doua coline
pe care-au fost
livezi de meri odata,
din care
n-a mai ramas
decat mirosul
de primavara.
ochii
cafeaua neagra,
amara,
din fiecare dimineata,
cand ma trezeai
cu-n sarut
si-o stvita de par,
ce-mi mangaia
fata.
mainile.
degete subtiri,
iibere si nesupuse,
facandu-si drum
prin parul meu,
seara, obligandu-mi suiletul
Sa-mi aminteasca,
Sa nu uit
ca te iubesc.
vocea.
vocea nu mi-o mai amintesc.
erai atat de tacuta,
n-ai facut nici un zgomot.
ai intrat pe furis
in viata mea
sitot ia fel
2i plecat.