Fantezii Erotice

Undeva în flecare din noi exista un spectru al culorilor. E minunat sa iti poti trai
culorile cu alta intensitate in fiecare zi, facand abstractie de un demential dattonism
primordial. Cand ne-am nascut am primit albul, amestecul tuturor culorilor. Dar
nimeni nu ne-a invatat sa decelam semnificatia fiecarei culori. Am ales-o noi pe
parcursul anilor rasfranti în valtori de schimbari i trairi. Si asta a facut ca fiecare în
parte sa avem propria semnilicatie pentru fiecare culoare.

Atat de vag si omenesc. Atat de trist si totusi atat de semnificativ. Am dat culoare
iubiri, tristetii, nostalgiei, regretelor, amagirlor, viselor...dar ne-am oprit în a da o
culoare cuvintelor. Lame cu doua taisuri, cautari, retorica, deschidere, introvertire,
amuzament.

Nu ne-a cerut nimeni socoteala pentru asta, nu ne-a judecat nimeni, nu ne-a
invinuit nimeni si astfe! le-am lasat sa curga cu setea ratacitului intr-un imens,
dogoritor si abstract desert.

Candva, cineva drag mie, mi-a spus intr-o noapte, pasind cu gandurile spre casa,
ca acolo e soare. Am zambit si am admirat asta chiar daca era un soare rosu. Am
inclinat din cap a intelegere, izvorata poate din rataciile mele spre un astru
ntangibii si i-am raspuns zambind ca soarele meu e doar cald.

E mult prea mult si mult prea regretabii cand ridicam intre noi cuvintele. De aceea
mi plac tacerile. Sunt lipsite de bariere si de prejudecati, nu au nevoie de motivatii
si justifcari. Tacerile sunt culori calde ...sunt razele sorelui nostru..asa cum le
dorim si asa cum vrem sa le daruim.

M-am oprit azi in a ma mai intreba. Azi vreau sa traiesc doar culoarea infinita a
unei calduri candva deruita.... si am sa zambesc pentru ca nu ma simt vinovata cu
nimic.