Fantezii Erotice

Se spune ca pe feline le omoara curiozitatea. lar cum eu, conform zodiacului, fac
parte din aceasta categorie de animale curioase, apelez la injloace neclasice de
a-mi face cunoscute intentile.

Atheea, ti-am scris in mesagerie, te-am cautat pe chat. Se pare ca nu iti consulti
deloc mesageria, iar pe chat raspunsul persoanei pe care am intrebat-o de tine a
fost prompt si la obiect: Utilizatorul cu acest nume nu este inregistrat si nu a intrat
niciodata pe chat. Neavand alte mijloace Ia indemana, in acest caz, am ales sa
apelez la singura modalitate ce mi-a mai ramas pentru a te contacta. Sa scriu un
soi de fantezie-anunt.

Ai scris ceva a opinia ta postata la fantezia "Baietii nu plang niciodata” publicata
sub pseudonimul meu erofico-literar. Ti-am scris mesajul potrivit pentru remarca ta.
De acolo, speram sa purtam o conversatie, prin care eu sa iini salistac curiozitatea
cu privire la acea remarca a fa.

Pentru ca nu pot scrie doar atat, pentru a-ti atrage atentia, deoarece ma indoiesc
ca va fi publicat acest text, voi face o divagatie, care ar putea fi luata în calcul ca
find potrivit la categoria "Fantezii si ganduri”.

Ce m-a intrigat foarte tare este ca tocmai la aceasta fantezie, cineva a pus ceva la
indoiala. De ce? Pentru ca este, cred, singura mea scriitura în care am introdus
elemente din biografia personala, asadar si prin urmare, nuanta de realism ar fi
fost mai pregnanta decat ia celelalte. Personajul din "Baieti nu plang niciodata” se
apropie cel mai mult de un autoportret al meu. Nu la aceasta varsta pe care o am
acum, ci pe undeva pe ia vreo 12 ani.

Alor mei le-a placut sa ma creasca ca pe un baiat. Si-au dorit mult unul, dupa ce
au avut primul nascut fata, asa ca s-au servit de un surogat. Nu spun asta ca sa îi
acuz de ceva, cred ca am crescut mai libera si mai puternica din acest motiv. Si nici
nu a lasat traume aceasta chestie. Ce m-a deranjat a fost ce s-a intamplat mai
arziu, cand am crescut, iar pretentiile lor s-au schimbat. Ma rog, cred ca am cam
dezamagit la exercitiul de a ma transforma intr-o domnisoara finuta. Si nu ma refer
a exterior, unde isi pui un pantalon de stofa si un decolteu discret si totul e ok. Ci
pe undeva mai pe dinauntru. De nenumarate ori mi s-a reprosat ca sunt prea rece,
prea dura, si ca ma port, ia capitolul sentimente, ca un mascul. ai ca mint, nu
toate au fost reprosuri, unele au fost doar constatari mirate.

Acum sa revin ia constatarea ta. Vreau sa iti spun ca nici nu am vrut sa pretind, în
mod real, acest lucru. Am scris la descriere ca as vrea sa imi vad viata mea ca pe o
ara straina. La asta m-am referit, ca as vrea sa "circul putin in incaltarile altcuiva.
Am apelat la ce stiam. Asa cum a remarcat una dintre cititoare, sursa mea de
inspiratie a fost filmul "Boys dont cry”. Nu insist prea mult asupra detalilor.

Dar doresc sa revin asupra elenentelor biografice. Da, m-am speriat de moarte
cand mi-a venit prima data menstruatia, cu toate ca ciisem tot ce se putea citi pe
vremea lui Ceasca despre subiect. Dar pregatita tot nu am fost. lar fata aceea, din
copilaria mea, a fost reala. Ce faceam noi, asa copilareste cum faceam, am aflat
mult, mult mai tarziu, ca se numeste tribadism (sper ca asta sa fie termenul si în
limba romana, eu il cunosc din limba engleza). Doar ca nu stiu de a fost mare
iubire intre noi, sau doar curiozitate legata de sex.

Ca sa lamuresc aceasta chestiune, o sa fac 'a lie trip down the memory iane”.
Imi amintesc ca o salisfaceam din curiozitate, ca habar nu aveam ce fac. Mie imi
placea? Hm, greu de spus, ma interesau mai mult reactile ei, cand isi dadea capul
pe spate si ma privea ciudat. Eu nu simteam mare lucru, dar imi placea ca eu eram
“baiatul”. Mai imi amintesc, daca stau eu bine asa, ca imi povestea de baietii care
imi placeau mie tot felul de lucruri, si atunci ea era cea care imi urmarea readtiie,
placerea. Probabil ca asa ma rasblatea ea, habar n-am. Cert este ca prea mult nu
a tinut. Eu mai faceam, accidental, respectivele lucruri, si cu alte fete, ea fiind insa
singura "Steady, iar, la un moment dat, au inceput ceva ce ar putea îi asemanat cu
crizele de gelozie, din partea ei. Eram prea mici ca sa ne facem analize de
constiinta sau sa ne intrebam de ce. Mi-a devenit insuportabila, m-am debarasat de
sa. Culmea e ca am senzatia ca a suferit destul de mult si ca nu a uitat.

Cand m-am intalnit o data cu ea, si eram la liceu, dansa la o petrecere cu un baiat.
Imi arunca niste priviri chinuite de parca cine stie cine o tortura. lar fata de baiat
atitudinea ei mi se parea una de dispret.

Apoi am mai vazut-o o data, intr-o gara. Aceeasi privire mi-a aruncat, o
amestecatura de repros, putina ura, putin regret si un pic de disperare pe undeva.
Aceeasi privire, la 11 ani, la 15 ani si la 24 de ani. Trebuie sa recunosc ca aceasta
constanta m-a unit
Asa ca mai recent m-am intrebat daca nu cumva pentru ea joaca aceea a fost
ceva mai mult si ca eu nu am fost pe faza. De aici am scris si "Baietii nu plang
niciodata”. în semn de iertare, japonezii isi fac harakiri. Eu am scris pornografie.
Cred ca fiecare are metodele sale de exorcizare.

Se poate, prea bine, sa ma insel. Poate a fost doar rea si egoista, si mi-a purtat
pica pentru ca nu m-a mai avut langa ea sa ii salistac toanele (si nu ma reer la sex
aici, ci ia tot, eram la apel, orice ii trecea prin cap sa faca). De ce atat de mult timp?
Habar n-am, poate a ajuns sa aiba o viata searbada si s-a legat de chestia asta ca
sa se scuze.

Eh, viata asta nu prea ne garanteaza certitudini. Pot sa rezum situatia asa: ea s-a
maritat ia mama naibii, deci nu prea cred sa fie lesbiana. Mie imi place prea mult
sexul cu barbatul meu ca sa se puna astfel de intrebari.

Cum spunea un personaj dintr-un sitcom cu tenta sexuala: "If you dont iick a
pussy, you aintt no dyke”.

Am ajuns sila finai cu divagatia.

Revenind, Atheea, consuita-ti mesageria, si raspunde-mi daca vrei. Daca nu
citesti chestia asta, din diverse motive, cum ar fisa nu fie publicata sau tu sa nu
mai intri deloc pe site, si sa nu vezi acest anunt mai elaborat, asta e, se trece la
"onorunitati ratata”