Calatorie in inima unei fotografii.. si un ramas bun
suferinta uneori nu are margini, dar dincolo de tot ce au indurat se pare ca tot impreuna au ramas.. acolo sus... s-au pierdut cele 21 de grame
“Azi, petrec, cateva ore bune in acea casa a bunicii, cand mai vizitez sate
bineinteles, trec prin fata Cimitirului „ neavand puterea sa intru, ma sprijin «
gardul din lemn si rostesc cu lacritni în ochi. “Sunt aici, e farziu, iarta-ma.
mi-as dori sa ma inghemuiesc langa tine in patul din castelul nostru, ntz
indraznesc sa-mi doresc mai mult, as vrea sa te revad, macar pentru o
mangaiere si un zambet '... am reusit insa cu greu sa ma resemnez.. Si nu
am pulerea sa mai iubesc vreodata! Viad.. Nu pot sa ma erijez in
inteleptul care le stie pe toate. Nu dau Sfaturi nimanui. Stiu doar ca dragostea
pentru el a intrat deja in eternitate.
din cand in cand psihologii mai au si dreptate. Cand iubesti si esti iubit,
parca totul merge mai bine: simti ca zbori, imaginatia fe ajuta sa construiesti
frumos si cu spor, zambesti tot timpul, fara sa vrei, obtii mai usor ceea ce
dobandeai_ altadata cu truda. Si-apoi, fericirea inseamna sanatate si
echilibru. Daca primesti primavara in sufletul tau cum sa nu ințloresti pe
dinauntru? Cum sa nu ai obrajii rumeni si sa nu-ti bata inima cu putere, cand
stii ca se apropie momentul sa-ti fie alaturi? Iubirea, e o binecuvantare pe
care, uneori, o astepli ani de zile, alteori o viata intreaga si aproape ca-ti
pierzi speranta de a o mai intalni
Sunt pustiu pe dianuntru. Acum ru mai am nimic de pierdut. Am devenit o
persoana _ursuza, mult mai interiorizat ca inainte, am mereu aceeasi privire
obosita. Cand n merg la scoala, stau inchis in camera mea cu o bucata de
hartie in mana, patata pe jumatate de catea. si aproape stearsa de sarea
lacrimilor. O fotografie. Uneori, ma plimb aiurea pe strazi, prin parcuri, sunt o
persoana “'degradata"”, am inceput sa fumez. in unele zile merg la biserica,
unde aprind o lumanare pentru bunica mea si pentru Vlad. Gandurile se pierd
si se amesteca in acea incapere. Parintii mei.. ihm... ce mult mi-as dorii sa ii
mai am, Se pare insa ca m-au abandonat, in momentul cand au afiat despre
mine. M-am hofarat sa le spun deoarece sufeream foarte mult ca sa mai
ascund. Le-am spus cu speranta ca imi vor fi alaturi. Dar mu a fost asa, S-au
indepartat de mine, sunt ocupati cand e vorba de o problema care ma
afecteaza. indiferenta doare enorm. Ba mai mult tata mi-a cerut sa plec din
casa, spunandu-i ca ru poate sa tina langa el un om bolnav psihic. Mama
refuza sa-mi vorbeasca. Platesc pentru ceva, dar nu stiu unde anume am
gresit in aceasta viata! Cer uneori Lui Dumnezeu sa ma i-a si pe mine, pentru
ca sunt scarbit de tot ceea ce ma inconjoara. Mi-e frica sa ma privesc in
oglinda, pentru ca imi e frica de ceea ce o sa descopar. imi e atat de dor de
ei. Tin fotogratia strans la piept, si incerc sa-mi amintesc de momentele
frumoase petrecute impreuna, am nevoie sa fac asta pentru a ma hrani. Tot
incerc sa ma mobilizez dar nu mai pot sa fac nitmic pentru mine. Imi e teama
sa nu sfarsesc intr-un ospiciu. Sunt constient ca am ramas singur si ca
nimeni nu stie cat de mul poate un om sa sufere. Ma doare enorm ca parintii
mei ma dispretuiesc, dar nu am unde sa ma duc. Tot ce pot sa fac e sa astept.
As vrea sa-mi gasesc linistea. *' Ma mumesc Bogdan, sunt un prieten bun
de-al Iui Alex am cunoscut oarecum relatia dintre Vlad si acesta, mi-a fost
greu sa cred cele intamplate. Am incercat sa-l ajut sa se puna pe picioare. A
fost insa greu. Aceasta a fost ultima scrisoare a Îui, am gasit-o intr-un sertar
din camera unde statea nai tot timpul inchis. In ultima vreme nu mai atlasem
nimic de el. Nici parirtii lui nu stiau nimic de el, oricum nu prea erau interesati
de soarta hui. Intr-adevar am fost o vreme! plecat din fara, dar pastram
legatura, vorbeam pe internet... uneori la telefon. O veste socanta am aflat
dupa ce m-am intors. Alex a fost gasit la Orastie, intr-un sat, de fapt in satul
bunicii lui. A fost gasit intr-una din camerele casei de acolo, parca dormea,
era intins in singurul pat care se gasea in acel loc.. cu palma stanga arsa pur
si simplu de ceara unei lumanari care se fopise. Doctorii au relatat faplul ca
suferise o infectie Ja nivelul gatului.. o amigdalita acua, gatul acestuia
fusese plin de puroi. Nu a fost tratat cu absolut nimic. O saptamana trecuse
probabil prin cele mai groaznice chintri suferind in tacere.
Am gasit aceasta scrisoare in camera acestuia. Si am considerat ca a
publica aceste randuri, il ve-ti pastra mereu in gand. A fost o persona
frumoasa. Pacat ca tot ce e frumos se pierde. Gu mult respect, pentru voi cei
care spunea ei i-ați fost prietenii care lati inteles.