← înapoi la listă

21 de grame...

autor: geo.tough ♂ • categoria: Fantezii cu Homosexuali/Gay • 325 citiri

Aceasta poveste, reprezinta o incercare la care viata supune fiecare om, din pacate viata a fost destul de aspra si s-a jucat cu mine in asa fel inca eu am pierdut...

Ja un moment dat in viata ne dam seama ca tot ceea ce ramane in urma
noastra sunt bucati de amintiri imprastiate, urme de suferinta sterse candva d
imp, oameni dragi pe care doar ii veghem, si iubirea mereu neimplinita..da! a:
e.e momentul crunt al mortii.Momentul in care se pierd cele 21 di
grame...pentru ca atat cantareste suțletul unui om..21 de grame care se ard..ie
cerusa dispare lasand poate durere...Flacara lumanarii de pe masuta de bra
s-a stins, iar ultimele picaturi de ceara s-au scurs greu
___..am invatat sa pierd cu fruntea sus, am si castigat de altfel, imi cunostear
irmitele si invatasem cuvantul “'bun simt ', nu eram o persoana religioasa da
credeam in Dumnezeu fiind crescut Ia fara inconjurat de acele concepli
invechite si traditii dar totusi de prima rugaciune invatata. Viata tumultoasa, cai
asta a fost, inconjurat de prieteni care de fapt nu imi erau prieteni, erau do:
oameni dragi care nu aveau suicienta puiere sa ma inteleaga. Eram inconjura
de dilemelei mele existentiale..si de acel spleen..nesfarsit, dar imi era bine! |
cunoscusem iubirea sau simptomele ei, eram doar un copil care se maturizase
mult prea repede.lronia sortii a facut sa-mi gasesc mereu linistea in lucni
zgomiooase...ce viata?! hmm..da, o viata care spuneam eu <Merita traita!
Pierd si astazi vremea, cautand în amintiri, apoi sfarsesc stergandu-rmi ochii «
maneca, de acele picaturi care mereu apar cand mu stii sa-ti stapanesi
emotiile. Zambesc.E tot ce pot sa fac cand imi recitesc trecutul, zambet ironie
zambet plin de duiosie, zambet plin de frustrari...dar Zambet.Poveste
mea..incepe trist, dar inima imi bate mereu mai cu putere cand imi amintesc.E?
juna mai, cand incercam cu greu sa aduc tnateria la zi, tot invatand pentr
bacalaureat..dar ma plicliseam groaznic, nu imi placea.Era ozi ploioasa.La :
moment dat tata ma rugase sa-mi rup 10 minute din tipul meu pentiu ai cumpare
un pachet de tigari. Nici nu asteplase prea mult deoarece eram deja în baschet
si dintr-o miscare imi pusesem geaca aceea vernii “ armi look”", pe care
adoram, imi luasem bascuta si banii, trantind usa in urma mea.Ploaia era tar
mehofarata..ba ploua..ba se oprea.Oricum nu imi era placuta atmosfere
deoarece. picurii aia, reci si ''uzi” ma deprimau.Intr-adevar lumea spatiu
citadin era foarie diferita fata de parerea creata in mintea mea. Oameni cu priv
violente, cersetori..baltoace in care se inecau mucurile de tigari inca fumegana
miros de cauciuc ars, zgomofe fara prea mult ' gust” „mi indesasem ascut
pe urechi, deoarece vantul se incapatana sa patrunda, mmariser
pasii.Ajunsesem in acel “'market"”, era destul de cald, tot era mai bine dec
afara, imi sculurasem papucii uzi pe pragul de la usa, apoi pornisem sa colin
rafturile, era si una din zilele cand imi trebuiau dulciuri.Era un magazin destul
mare, gaseai o multime de lucruri in afara de imbracaminte. Cercetand print
rafturile cu reviste si muzica, am dat peste o privire de partea cealalta, o privi
care imi zdruncinase si ultimul centimetru.Erau doi ochi aproape neg
inconjurati de o piele putin mai inchisa decata mea, linia de deasupra lor ei
deasa si bine conturaia clipea rar parca incerca sa invete pe de rost ce cite:
din revista pe care o avea deschisa in maini.-Eram deja trecut prin perioada i
care trebuie sa-ti accepti orientarea sexuala, dar imi era greu sa cred ca poat
exista iubire intre doua persoane de acelasi sex.- penru ca eram o persoari
foarte curioasa, cu o miscare scurta doborasem un cd, bineinteles pentru a m:
face remarca, sperand ca acea privire se va indrepia si spre mine.Asa
fost. Imediat dupa ce ma aplecasem dupa acel articol de muzica, baiatul de pe
partea cealalta isi ridicase curios pleoapele.Ne priveam incanta
seducator..roseam.. apoi..ne prosteam asa..fara pic de rusine.Dupa o
amandoi sirmtisem ca e momentul sa facem urmatorul pas, trebuia luata «
decizie virtuala, cine “ paseste”” primul.A venit langa mine si cam indraznet mi
juat mana si isi rostise numele. Putin speriat, si foarte surprins..am inceput
zambesc ridicand din sprancene, in semn de neintelegere, dar inima puls:
sangele aproape si in unghii, eram are prostanac. Incepusem sa povestim to
felu de lucruri banale, vorbeam despre scoala, deoarece apareau acei
momente. penibile in care ne opream si nu tmai sfiam ce sa spunem, apoi
abordam ot felul de feme stupide.Era un baiat tare frumusel, cand zambe:
facea mici riduri in coltul ochilor, ceea ce il facea fermecator. Vlad. Pentru ca a
se mumea.Hotarasem sa mergem impreuna spre casa, cand un lucru
neasteptat parca rupsese firul de care ace! moment era legat.Un acciden
stupid datorat iresponsabilfații oamenilor, il facuse pe Vlad sa-si piarc
cunostiinta. O lovitura puternica în zona occipitalului, si cateva picaturi de sang
au dus la o gramada de investigatii medicale.Desprinderea unui raft, dintr-t
umil magazin, prins fara pic de responsabilitate, iti poate curtma viata. ..Din ac
moment am ramas buni prieteni, ne intalneam des, desi nu eram la acelasi liceu
aveam aceleasi obiceiuri desi nu aveam aceeasi varsta, ne plimbam, mancan
si dormeam unul la celalalt, si ru in cele din urma radeam mereu pe seam:
certei pe care o avusesem acasa cu fatal meu din pricina acelui pachet de
igari.E mi-a spus ca si-a dat seama ca sunt gay, dupa felul cum il privear
apoi eu ii rastalmaceam cuvintele intr-un mod placut, scotand putin din varii
limbii. Ne adoram.La inceput îot ce ne lega credeam ca e..dependenta di
placut. Dar dupa cateva luni, cand deja trecuseram peste un examen impreuna
(examenul meu de bacalaureat), dupa ce îrecuseram peste mici despartiri de
weekend in care eram luati de parinii in diverse locuri si nu ne permiteam sa n
avem unul langa celalalt.Dar odata a trebuit sa-i sirmt lipsa 3 saptamani cand,
plecat din tara pentru un examen. Atunci mi-am dat seama cat de mult il iubesc
cat de greu e fara el, imi lipseau toate acele mici amanunte, fiecare deget cari
imi atingea fata, mirosul pieli lui, zambetul ce ridica murti in sufletul meu, gusi
pe care il simteam /a fiecare sarut..imbratisarea ce imi tinea loc de noapi
buna..seara, sms-ul cu Te iubesc..si toate acestea.Dar acea vizita in Franta, ni
durase mai mult de 3 saptamani si il puteam avea din nou.Parca dupe
“atunci” petreceam mai mult timp impreuna, gaseam mereu tot felul d
“excursii”, ca _un motiv bine intemeiat parintilor.Apoi ne luam bagajelul
mergeam in “castelul nostru'“, care era de fapt casa bunicii mele, acolo nu m
locuia nimeni, decat o perdea, un pat, un semineu vechi si 0 masuta de
brad.Acolo era cutia noastra de amintiri, acolo erau incuiate noptile noastre a
dragoste, acolo ne furam <Buna dimineata> de pe buze, acolo radeam si
plangeam, acolo se gaseau promisiuniile si visurile pentru viitor, acolo salasli
puritatea cuvantului Te iubesc! Acolo unde ne ascundeam mereu si tineam ct
dintii de cercul pe care il creasem si in care traiam doar noi doi.Acolo s
nascut expresia: “'te iubesc scurt si putin, adica de fiecare data cand respi
“Eram fericiti!

insa, de ce trebuie sa existe ceva care se intepe si sa lase venin în fericire
Nu am un asemenea raspuns!

Deseori, Vlad se trezea cu perna patata de sange, scurte hemoragii il faceat
sa-si piarda linistea.Incepuse sa devina un lucru ingrijorator peniru familia !
pentru el..pentru amandoi! Investigatii peste investigatii, dar nimic concret.E.
chemat des Ia spital pentru diferite analize asa ca holarasem sa se interneze,
vizitam zilnic, ba chiar uneori dormeam acolo.Ma trezeam la fiecare miscare
mangaiam si ma rugam.Trecuse o luna de cand era in spital si totodata sul
supravegherea medicilor, starea lui era proasta, vorbea obosit. iar privirea ii
mereu incetosata de lacrimi.Suferea. Stiam asta.Si ma durea fiecare por, nu
puteam sa fac nimic decat sa-i fiu aproape. Incercam sa ma mobilizez.

Intr-una din acele nenorocite zile, aflasem ca suferea de leucemie si o
bucata din creier ii era acoperita de un chist ce purta numele de tumoare.

Urma sa implineasca 21 de ani si imi cerea mereu sa-i spun adevarul, nu
mi-a _ trebuit foarte tmult timp deoarece. ii spusesem cruda realitate..chiar
inainte de ziua lui.Ma uram in fiecare clipa pentru asta, dar il iubeam si nu
eram de acord sa-i ascund ceea ce urma sa se intample. Trebuia sa luptam
amandoi pentru eit
A zambit usor, apoi barbia incepuse se se zbarceasca..ii venea sa planga
dar se abtinea...Dormisem la spital in acea noapte, sprijinit pe un scaun si cu
capul langa pieptul lui.Era ora 3 noaptea, cand o mana imi magaia parul.Ma
rezisem speriai, linistindu-ma imediat vazandu-l langa mine.Âpoi cu o voce
tremuranda rostise urmatoarele cuvinte care mi-au sfasiat inma: “M-am
rezi, iarta-ma, e farziu..dar imi e dor sa ma fac ghem langa tine, in patul din
castelul nostru, ru indraznesc sa-mi doresc mai muli, mi-as dori sa te pot
revedea candva, macar pentru o mangaiere si un zambet. ..incepusem sa
tremur neputandu-ma controla, atunci un val de tearna imi incastrase fiinta.Nu
puteam sa vorbesc, il mangaiasem cu ochii in lacrimi si plini de frustrare.
Dimineata insa, mana care imi mangaiase parul, era rece.

In acea dimineata implinise 21 de ani! Si se implinisera 2 ani si jumatate de
cand ne cunoscuse.

la un moment dat in viata ne dam seama ca tot ceea ce ramane in urma
noastra sunt bucati de amintiri imprastiate, urme de suferinta sterse candva
de timp, oameni dragi pe care doar ii veghem, si iubirea mereu
neimplinila..da! asa e..e momentul crunt al mortii. Momentul in care se pierd
cele 21 de grame...pentru ca atat cantareste sufletul unui om..21 de grame
care se ard..iar cenusa dispare lasand in urma numai durere! Eu, stau
rezemat, de peretele din spatele patului vechi din *'castelu nostru” incerc sa
invat, sa pot rosti din nou cuvinte, ochii imi sunt secati, iar inima? inima mea
si-a pierdut urma.Flacara lumanarii de pe masula de brad s-a stins..iar
ultimele picaturi de ceara s-au scurs greu.

““Azi, petrec, cateva ore bune in acea casa a bunicii, cand mai vizitez satul
bineinteles, trec prin fata cimitirului, neavand puerea sa intru, ma sprijin de
gardul din lemn si rostesc cu lacrimi in ochi: “ Sunt aici, e iarziu,
iarafa-ma..mi-as dori sa ma inghemuiesc langa tine in patul din castelul
nostru, nu indraznesc sa-mi doresc mai mult, as vrea sa te revad, macar
pentru o mangaiere si un zambet '...am reusit insa cu greu sa ma
"asemnez Si nu m puterea sa mai iubesc vioodatat va multumese

Autentifică-te ca să trimiți monede autorului geo.tough. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, îl poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul lui, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.