Virtual
Niste randuri inspirate de o intrebare perfida: putem transcende jocul? Lipsa unui veritabil talent poetic sper sa-mi fie scuzata, cu toate ca in ultima vreme parca au inceput sa fie postate aici poezii adevarate, a caror vecinatate randurile de mai jos nu o merita deloc... Referitor la intrebarea aceea: oare imi poate raspunde cineva?
Kilometri de dorinta pe nedrept neglijata
ori poate doar consecvent ignorata
cu care ne mangaiem
fara sa vrem macar
o clipa cat ai evoca o minune
cum ar fi o insula de copilarie si mos craciun
in mijlocul huiei
inspiratie
urmata de expiratie
trezindu-ne fiecare in propria crusta aparatoare
inselatoare
intre zidurile meschine
ale unui joc pe care nu-i asa
poate ca nici nu vrem sa-i vedem altfel
decat stanjenitor de comun
penisul tau drag si viu o clipa
uscandu-se plastifindu-se intre buzele mintii mele
vulva mea mai adineauri imbratisandu-te calda
transtormandu-se în neant
gheturi vesnice acoperind vulcani absurzi
pe cale de-a se stinge de tot
ociata si-o data