Fantezii Erotice

La domnul Zidana, profesorul cu care m-am pregatit in clasa a douasprezecea
pentru proba de desen liber pe care aveam s-o sustin in vederea admiterii in
facultate, am ajuns printr-un prieten de-al tatalui meu, de la care afasem ca
profesorul era o adevarata personalitate in domeniu. Si intr-adevar asa parea a fi
tinand cont de vila pe care o detinea în apropierea centrului istoric al orasului si de
marele numar al tinerilor care il frecventau ceranduri sprijinul. mi aduc aminte de
prima intahnire cu ei, in sala luminoasa n care isi inea cursurile particulare si în fata
unei grupe de circa zece tineri impreuna cu care aveam sa fac ulterior cursurile cu
ei: emotionata si cu totul nesigura pe mine -- coplesita mai ales de frumusetea
propriilor mele sperante si planuri de vitor --, zgariind fara sens, cu unghia, mapa
cu desene care trebuiau sa-l convinga ca merit atentie si ajutor, am fost
impresionata de forta priviri acestui om inalt si uscativ, cu plete de haiduc,
pantaloni largi si tricou boizit. Mi-a smuls din mana mapa, a deschis-o cu un gest
brutal si a inceput sa-mi priveasca desenele indiferent. Primul desen era un portret
ai tatalui meu, pe care l-a privit ceva mai mul, dupa care si-a atintit ochii asupra
mea cu aceeasi brutalitate. Intr-adevar, genul ala de lucrare nu avea nimic de a
face cu programa pentru admitere. Urmau mai multe portrete pe care aproape nici
nu le-a privit, apoi schitele tinand de programa, asupra carora s-a oprit doar putin
mai mult, intervenind brutal asupra fiecareia in parte cu un creion colorat si
explicandu-mi rece din cand în cand cat erau de proaste. Eram deja sigura ca avea
sa ma respinga, cand mi-a inchis mapa si mi-a spus ca ar avea enorm de lucrat cu
mine, intrebandu-ma apoi cat de hotarata sunt sa. merg în directia pe care mi-o
alesesem si cat de mult imi imaginez eu ca pot munci pentru asta... Sigur ca i-am
oferit prompt toate asigurarile pe care mi le imaginam necesare pentru a fi luata in
serios. M-a intrebat daca mai am acasa desene, i-am raspuns ca nu mai am nimic
despre care sa cred ca merita sa fie aratat, iar el m-a anuntat ca mapa pe care o
vazuse avea sa ramana deocamdata Ia el, urmand ca peste o saptamana sa-i aduc
loate desenele pe care ie mai pastrasem pe-acasa, indiferent de genul lor, toata
perioada cat aveam sa lucram impreuna nemaiavand voie sa desenez absolut
nimic in afara temelor pe care urma sa mile dea el. Apoi mi-a indicat unul dintre
cele doua pupitre care mai erau libere in incapere si o tema de lucru

Primele cinci sau sase saptamani au decurs exact cum stabilise în acea zi. Aveam
cu el lectii de cate treiore in fiecare luni, dupaamiaza. Ceilalti colegi din grupa se
pregateau cu el de cativa ani deja, asa incat nu ma puteam compara cu ei. Mi se
parea ca unii dintre ei desenau mai prost decat mine, dar imi ziceam ca asta
trebuia sa fie o parere subiectiva, odata ce ei plecau acasa necertati si cu toate
desenele in mapa, in timp ce jumatate din desenele mele ajungeau din mana
domnului Zidana direct la cos -- de cele mai multe ori facute cocolos, alteori ca
avioane, lansate batiocoritor. Cand vroia sa fie dragut, chipurile, spunea ca în
desenele mele pana si inile drepte par rotunde. Nu ii dadeam niciodata satisfactia
sa plang, desi ma aducea de multe ori in pragul de a o face. Va imaginati, desigur,
ca ai mei habar nu aveau de drama mea, punandu-ii innegurarea permanenta pe
seama oboselii. Cand m-au intrebat ia un moment dat cum ma descurc, a trebuit
insa sa marturisesc ca lucrurile nu stateau tocmai bine. La cateva zile dupa asta,
m-au informat ca vorbisera cu profesorul si ca domnul Zidana avea sa tina cu mine
niste lectii in plus, datorita decalajului dintre pregatirea mea si a celoriali colegi
Asta insemna ca vineri seara si duminica dimineata aveam sa desenez la ei acasa.
Si da, mi s-a parut ca putea fi ceva bun in treaba asta, gandindu-tma ca intre patru
ochi avea sa fie tmai calm... Sau ca astiel obsevatile lui ironice aveau sa fie mai
putin jenante, macar.

Asa am ajuns sa-mi petrec serile de vineri, incepand cu ora 18: 00, si diminetie de
duminica, dupa 10: 00, in atelierul domnului Zidana. Nu aveam un program fix
pentru plecare. Toamna se dovedea caliuoasa, dar ziele deveneau tot mai
scurte, asa ca vinerea ma aducea deseori cu masina acasa dupa ora 22: 00. lar
duminica mancam de pranz frecvent impreuna cu el -- mancaruri de celibatar.
pizza, gratare sau omlete, de regula --, intorcandu-ma abia dupa 16: 00... Nu
devenea deloc mai putin caustic in urma acestei apropieri, ba dimpotriva. Acum imi
rupea desenele care nu-i placeau cu aceeasi frecventa cu care mi le mototolea alta
data si imi tinea discursuri lungi si brutale privind defectele a ceea ce el numea
"regn feminin”. Uneori ma intrebam de ce suport un asemenea tratament exagerat
din partea lui si ia inceput nu stiam sa-ti respund cu exactitate. Nirnic nu ma obliga
sa intarzii atat cu el, nici macar convingerea ca isi dorea sa raman cu e! cat mai
mult, convingere pe care mi-o dadea seriozitatea cu care imi gasea de lucru tocmai
cand mi s-ar fi apropiat ora de plecare, de exemplu.

Cu timpul, am inteles ca, în potida duritatii si a succesului lui profesional, domnul
Zidane nu era decat un misogin inrait care isi ura singuratatea cu disperare. ll
gaseam deja putin caraghios din aceasta cauza, der ii respectam cu adevarat
calitatile profesionale, iar din amestecul acesta de sentimente rezulta o ciudata
placere de a-i oferi o oarece companie. Deja imi era limpede ca nu eram deloc
cazul disperat care pretindea profesorul meu ca as fi -- n fiecare luni imi puteam da
seama de asta cu tot mai multa precizie, vazand lucrarile colegilor mei. Nici nu mai
aveam mare lucru de invatat de ia ei pentru amarata aia de proba pentru admitere,
de altfel. Invatam insa alte lucruri, extrem de interesante, in timp ce vizionam
impreuna fiime si diapozitive sau rasfoiam albume de specialitate, si mai ales
datorita comentariilor iui avizate. Dintre noi doi, el era insa cel cu adevarat
dezorientat in aceasta relatie, intelegand probabil ca eram perfect constienta de
situație si negasind nici suficienta dorinta, nici un pretext convenabi! sa indrepte
ucrurile. în vreun fel. Visam în secret sa-mi Spuna intr-o zi: "Hai sa fiu sincer cu tine:
esti talentata si deja bine pregatia, vreau sa ne intalnim in continuare si sa ne
petrecem timpul impreuna ca doi buni prieteni”. Dar nu, ca sa zica asa ceva ar fi
trebuit sa-si recunoasca faptul ca avea nevoie de o anurnita companie din cand în
cand, ceea ce nu se potrivea deloc cu fumuriie lui misogine! Asa ca tot ce a reusit
domnul Zidane la un moment dat a fostsa izhucneasca într-un discurs violent si
nedrept privind locui femeilor in meseria pe care mi-o doream.

Supararea profesorului meu fusese provocata de faptul ca in acea dimineata de
duminica, privind pe geam, intarziam sa termin perspectiva pe care mi-o daduse.
Eram deja in marie si pe o vreme foarte frumoasa, iar eu nu aveam nici un chef de
teme reluate deja de nenumarate ori. Reactia lui mi s-a parut nedreapta, iar ideea
de a juca pentu a nu stiu cata oara rolul Studentei supuse pana ia absurd --
innebunitor de plictisitoare. Am rupt tacticos în zeci de bucatele mici coala pe care
ma straduisem pana atunci sa lucrez -- sub ochii profesorului meu care, dupa ce
mai intai ramasese mut de uimire, incepuse sa ma priveasca parca speriat, încat
ma si amuza --, iar cand am terminat cu ea i-am zis foarte simplu ca vreau sa-i fac
portretul. Nu mai desenasem nici un portret de cand incepusem sa ma pregatesc
cu el si aveam un het nebun s-o fac atunci, vazand în asta un act de libertate, de
care aveam mare nevoie in acei moment. Apoi am adaugat ca ar trebui sa se
aseze, daca nu vrea sa ramana in picioare pana termin. S-a asezat pe scaunul de
la planseta. Lumina ii cadea foarte bine pe fata, iar portretul mi-a reusit
surprinzator de repede, ceea ce dovedea ca aveam trasaturile ui deja foarte bine
ntiparite în minte. Cand am terminat, am intors portretul sa-l vada, zambind
satisfacuta. S-a ridicat, s-a apropiat si-a luat sa-l priveasca de-aproape. Apoi mi-a
spus: "Pai daca e bal, bal sa fie, vad ca tot nu ai chef de treaba”. Si a adaugat ca e
randul meu sa-i pozez. Stiam ca deseneaza si artistic. Am zambit incantata, iar ei
m-a trimis sa ma asez pe burta, pe divanul pe care il are în atelier. Cand ma
asezasem, a venit langa mine, mi-a bagat mainile pe dedesubt deschizandu-ma ia
pantaloni inainte sa-mi dau seama ce face si apoi mi-a tras blugii cu chiloti cu tot,
pana la genunchi

Mi s-a intunecat vederea, mi s-a oprit respiratia si m-am umezit instantaneu. Imi
ardeau obraji. intelegeam ca gestul lui pornea din aceeasi manie de a pedepsi,
inditerent cu cata dreptate, ca sintise ca îl pusese într-un fe! la punct prin revolta
mea si ca acum nu vroia sa-mi ramana dator, dar eram prea excitata ca sa gasesc
energia necesara pentu a ma impotrivi si în plus nu puteam rezista curiozitatii
privind punctul pana la care putea ajunge profesorul meu pe acest drum, asa ca
am ramas unde ma pusese, asa cum vroia -- intinsa pe burta si cu fundul gol -,
urmarindu-i cu coada ochiului. S-a asezat si chiar a inceput sa deseneze. Dupa
vreo zece minute, a iasat desenul si s-a apropiat iar de mine. Fara sa-mi spuna
nimic, mia tras pantaloni de tot, aruncanduii intr-un colt, si mi-a departat
picioarele, asezandu-se apoi pentru a desena exact in spatele meu. imi dadeam
seama ca imi putea analiza astlei cu cea mai mare atentie pisicuta, pe care mi-o
simteam parca din ce în ce mai umeda. Incepeam sa ma simt foarte prost -- daca
vrusese sa se razbune pe mine, si cu siguranta vrusese, atunci reusise: imi
imaginam ca mi se vad acolo picaturi de lichid transparent alunecand usor si
stralucind puternic în lumina soarelui, aproape ca le simteam curgandu-mi pe
picioare, desi imi era clar ca n-avea ce sa-mi curga asa abundent si ca gravitatia
nu le-ar fi permis oricum un asemenea traseu extravagant, deci ca toate astea se
petreceau doar în mintea mea. imi regretam insa deja incapatanarea si ideea de
ma confrunta cu el pe taramul perversitatii

Mintea mea cauta o cale de a iesi cat de cat demn din aceasta situatie, cand am
simţit ca s-a ridicat iar si s-a apropiat. A pus blocul de desen pe pat, langa mine, si
m-a intors cu fata în sus, ridicandu-tmi apoi un picior si petrecandu-tmi- astfel incat
ei sa ramana în genunchi, intre picioarele mele. Eu eram excitata si incordata la
maxim. Incercam din rasputeri sa ma abtin, dar tot tremuram usor si imi dadeam
seama ca profesorul simtea pertect ce se intampla cu mine. în timp ce se
deschidea la panaloni cu un calm pentru care ii uram salbatic in acel moment,
fatza iui ramanea cu totul impasibila, ca si cum tocmai mi-ar fi controlat temele
pentru acasa -- ceea ce ma chinuia si mai tare, pentru ca în incapatanarea mea
nu-mi dadea voie sa ma trag, nu-mi dadea voie sa protestez, nu-mi dadea voie sa
fac nimic din cele care mi-ar fi putut opri tortura. Cand si-a lasat pantaloni si
chilotul sa-i alunece pe fese, pula aproape i-a sarit din chiloti, agresiv, lipindu-i-se
de pantec. Si-a tras tricoul peste cap si mi-a ridicat si mie bluza, dezvelindu-mi
sanii, apoi m-a ridicat de mijloc, proptindu-si pula în miezul pisicutei mele, pentru ca
apoi sa ma lase sa alunec lent pe penisul lui care se iniigea in mine din ce în ce
mai adanc. Culmea perversittii, a luat apoi blocul de desen si a inceput sa
deseneze cum pula iui statea afundata complet în pizda mea, in timp ce eu eram
scufurata de spasme, cu picioarele larg departate, cu spatele cambrat si cu umerii
propiti în perne. li simteam pula tresarindu-mi nervos în burta, ceea ce imi provoca
adevarate convulsii interne. Am inceput sa-l storc în adancul meu cu atata forta,
incat a scapat desenul din mana si a inceput sa ma loveasca din bazin ca un
apucat si sa ejaculeze aproape instantaneu, vaitandu-se tare, ca un animal lovit
de-o masina.

Cand el terminase demult, eu tot nu reuseam sa ma linistesc insa, oricat incercam.
Continuam sa tresar spasmodi si sa gem infundat. Eram perteci constienta si din
ce in ce mai speriata de ceea ce, nestiutoare, suspectam atunci a fi o criza de
isterie. Profesorul insusi, barbat in toata firea, cred ca s-a speriat -- m-a ridicat in
brate si m-a dus in baie, unde a pus dusui pe mine... Cand am reusit sa ma mai
destind, intr-un tarziu, mi-era atat de îrig si eram atat de suparata, incat am inceput
sa plang. lar atunci ela facut iar ceva ce nu mi-as fi putut imagina vreodata ca ar
putea face: m-a luat in brate asa uda, invelita intr-un prosop, si a inceput sa se
plimbe cu mine prin camera, leganandu-ma ca pe un copil. Eram din ce în ce mai
putin trista si din ce in ce mai excitata, din nou. Zambeam deja, cu capul pe pieptul
sau -- dupa cat de dragut devenise dupa ce ma futuse (hm, daca ala fusese futut! )
intelegeam ca profesorul meu plesnea de incantare pentru victoria de mai
devreme, iar aceasta presupusa slabiciune a lui ma atingea aproape la fel de
salbatic ca lipsa de scrupule pe care tocmai o dovedise. M-a asezat pe pat, a
desfacut prosopul in care ma purtase invelita si mia ridicat picioarele,
lexandu-mi-le, dupa care a inceput să ma linga oarecum vulgar, din anus pana pe
cit si inapoi. Ma gadila putin, dar imi placea. Apoi, deloc surprinzator, nu-i asa, a
avut ideea sa-mi suga foarte insistent citul minuscul, dar extrem de sensibi, lucru
pe care eu nu l-am putut suporta niciodata si care, in loc sa-mi provoace placere,
ma aduce la a-mi dori cu disperare sa-i ucid Sangeros pe imprudentul care
incearca sa-mi sugereze ceva pe aceasta cale. Cu forta furiei provocate astiei, am
reusit sa-mi smulg pisicuta din gura lui, l-am aruncat de pe mine intr-o parte si l-am
incalecat, infigandu-mi unghiile în umerii lui adanc, pana la sange, si incepand
sa-mi frec nebuneste citul de penisul lui, în incercarea de a stinge cat mai repede
revolta bietului meu nasturel tot atat de rau pe cat de invizibil. Miscarea unui penis
ntre labile mele are însa darul de a ma excita pana aproape de orgasm negresit,
asa ca de data asta m-am lasat eu insami sa alunec în pula profesorului meu, pe
care ma trezisem dorindu-imi sa- fut pana ia a-i sari ochii. Am terminat relativ scurt
si, cum mi se intampla de altfel intotdeauna in asemenea situati, fara nici un chef
de a-l ajuta sa incheie la randul lui. M-am aruncat pe pat, pentru a-mi reordona
suflul. Cand m-am ridicat, am vazut ca profesorul na privea tinandu-si strans în
mana pula erecta si zambind cam chinuit. "Poate ca vreodata o sa reusim sa ne si
sincronizam, pentru ca de data asta cred ca am eu nevoie de dus", mi-a zis el,
nrintre dinti