Fantezii Erotice

În sfârşit osmanu-şi strânge mecenarii cu mult zbucium,
Fin'c-avea numai un fluier, n-apucase să-şi ia bucium,
Bine echipați cu băte, lanţuri, săbii (chiar şi-o coasă),
După ce-au urcat în jeepuri, pleacă-n noaptea-ntunecoasă.
Au ajuns curând la şatră. Osmanlăul face-un semn,
Toţi coboară din gipane, doar țiganul, om nedemn,

Sta pitit după tutişuri, cu burtoiul la pământ,

Aşteptând deznodământul, ocrotit de ploi şi vânt.
Mercenarii, duri, atacă, vin ca boabele de grindeni,

Vin din față, vin din spate, vin en-gros de pretutindeni,
Cerul plin de nori mulatri se întunecă a ploaie,

Parcă ştie că la şatră se încinge o bătaie.

Osmanlăul fară scrupul e cuprins tot de turbare Şi ordonă genocidul de Ia mic
până la mare,

Mercenari din Legiune ce-au făcut prin Franța oaste
Bat, metodic, tot ce mişcă, dau Ia cap şi sfarmă coaste,
Cuţitarii se-nfierbânta, se porneşte-o bătălie

Ca în "Cei şapte magnifici” când pe deal, când pe câmpie,
Ei căruțele cu corturi fară veste le răstoarnă,

Peste fân şi peste zdrențe nişte motorină toarnă,

Totul arde, zici căi torță ce preschimbă-n lavă gerul,
ară fumul asimptotic prinde-n funii roşii cerul,
Osimanlăul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare,

Ca Van Damme în plină formă dă din mâini şi din picioare,
Pârnăiaşii nu se lasă, ei din mături îşi fac sulți,
Câte-un porc jegos guiţă, e răzmeriță pe ulţi!
Mercenarii-şi umilă muşchii. Ordonaţi, vin în şiraguri,
Cad în roiuri nestârşite, ca albinele în faguri.

In ast timp, într-o chilie şade calm, netulburată,

Chiar piranda lu” Şmenaru. Încropeşte o salată,

Cu o coajă de banană şi un ou stricat în mână,

Pentr-o ciorbă ar traduce şi din greacă în româna,

lar pe masă, plin de larve, un borcan cu gem de prune
Vrea să-l dea cadou lu sor-sa, când o fi să se cunune.
Osmanlăul observând-o a râmas încremenit

Parcă însuşi "Terminator" peste nas l-ar fi pocnit.

EI rememorează iute amintii una şi una

Până când, peste coclauri, adormită, iese luna,

Dar piranda, hoțomană, ca trezită brusc din somn
Face pe mironosija, descântându-l, blând, pe domn:
De ofetie privirea pironită-i pe o carte

Ce-a găsit-o-n tomberoane, aruncată, nu departe.
"Şed amu' chircit pe vine (Aş hali nişte măsline)

Da... ţi scriu, cu pix, o carte

Câ-imi eşti, iubi, prea departe,

Să-mi trimiţ, pliz, o nuga,

Dacă eşti un cineva

Cel mai cel din branşa tal

Cutreier poienele, Îmi boiesc sprâncenele,

Doar m-o prinde-un cintezoi

Să m-arate şi-n Plaiboi,

Să-mi pozeze famurile,

lo să-mi scutur ramurile,

Să-mi boțească penele,

lo sâ-i spâl izmenele, Şi-ntr-un fel simandicos

Să-ntorc dosu' la Cristos

Cai prea surd şi ofticos"

Când osmanul a văzut-o declamând precum rapsozii,
S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n jurul cozii

- De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine caut?
(Şi-n timpanele-nfundate-i răsunau muzici de faut) - N-o să-i zic hu mândra asta
nici un "du-te mai încolo! "

Azi empatizez cu Rocky, mă împac şi cu Apollo,

Plec mai bine la Safari, poate-rmi pică un mistreţ,
Poate scriu, dacâ-s beat mangă, chiar şi un letopiseț,
Suferințele lui Werther le trăiesc mai toți nerozii,

Să ma deghizez în Goethe, să m-afund în mâlul prozii?
Să-mi dezvolt musculatura la tăiat de brazi şi paltni

Ori făcând pe Moş Crăciunu' să-mpart daruri, după datini?
Ştiu, am folosit bazookea, terci e toată şatra voastră,
Vad că am produs ravagii, situaţia-i albastră, Însă vreau să-ndrept greşeala. Mâna
zânei o s-o cer,

O să-i dăruiesc pirandei cel mai trendy giuvaer!

Nu contest c-au tăvălit-o prin tufişuri toți tembeli,

Poa: să facă şi trotuarul drept în fața cafeneliit

Se retrag toți mercenarii. Cuţitarii cu-a lor sulii

Pleacă la ciordit poşete. E iar linişte pe ulţi.

Ca pe o marionetă dirijată ferm de funii,

Pe osman piranda- ține prins în plasele minciunii,

Ea ka luat de sot pe fraier. Naş Patriciu, liberalul

Cel curat ca o fecioară şi mai pur decât cristalul,

Cel ce bea doar apă plată şi nu intrâ-n calenele

Le-a făcut cadou un Maibach plus o geantă cu lovele.
Stând la masă în bodegă beau un Heineken şi cuget,
Care dintre personaje e mai ticălos, mai buget:
Matracuca lui Şmenaru cea expertă-n şiretiicuri

Ori osmanul ce avere a făcut vânzând nimicuri?

Cel care văzând în stradă o monedă veche, calpă,

O ridică brusc de parcă n-ar avea pingele-n talp&?
N-ai să vezi un ins ca âsta, cu faiiplay să recunoasca:
"Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu ochi de broască”
Camatarii plini de-osânză îşi trimit cu ranga solii

Să recupereze grabnic de la vreun naiv, toți poli Şi ascund, pe Ia chindie,
părăluțele-n scufie,

Câci aşa le este datul, singura filozofie,

Banu-l fac lovind cu pumnul, însă n-au prea multă minte, În vocabularul zilnic zac
timide cinci cuvinte,

Prin senate, parlamente Îşi găsesc prea lesne locul,
Când politica e curvă ei sunt peştii ce-i fac jocul,

ar apoi stau la oglindă, îngâmiați, să se admire,

Bat obrazul ca tovalul pretinzând că e subțire,
Ciorditori, pârnăiaşii, toţi au sânge de roman,

Findeă au cerşit pe vremuri chiar în hală, la "Traian,
Au uitat că ani de-a rândul scotoceau doar prin gunoi,
Astăzi ei sunt stâlpi ării, iar gunoiu-l ducem noi!

Bani întoarce cu lopata orice fel de stârpitură,

Dacă ai tupeu cu carul te agiţi şi dai din gură,

La alegeri toți ca unul te votează, idioţi,

De ciolan când vine vorba din neant sar patrioți,

Toate fețele de pernă, papagali şi guşaţii

Au ajuns s4-şi facă zestre pe cocoaşa bietei naţii
Suntem noi fanii ui Guţâ? Manetişti inculți şi fameni

Au inoculat prostia în dovieacul multor oameni,

indivizi cu stii de grotă, nesimţite creaturi,

Scot doar kitsch-uri maneliste din mirositoare guri,
Prăvălesc pe capul nostru doar ruşine şi ocară,

De-aia tineri de valoare fug cu traista-n băț din țară.
Ne-a ajuns câţi înşi bezinetici injectaţi cu drog În vene
Din merțane opulente fac Ia stop semne obscene,
Dacă ştii să pupi temeinic şi cu râvnă drept în dos,

O s-ajungi, fără tăgada, dintr-un cerşetor un boss!
Dive strâmbe şi grăsane se dau bine cu pomadă

Şi clcând ca raţa-n străchini ies în Jeep la promenadă,
Le-nsoțeşte vreun ministru cu figură de copil

Care etalează țanțoş cât chibritul, un mobi,

Au uitat aceste fee cu mişcări de curtezană

Că dormeau iarna trecută în metrou pe la "Romană".
Iarăşi deşteptat din gânduri sorb nervos din berea rece Şi mâ-ntreb când nebunia
ce ne mistuie va trece,

Când parlamentarii noştri cu promisiuni aruncă
Urmâresc binele țârii ori o halcă roz de şuncă?
Românaşul e un haplea, lesne e a- înşela,

Un cioban fugit din stână greu se poate cizela,

De-aia stapânesc acuma cioflingarii peste țară

Şi o jecmanesc cu sete, fie iarnă fie vară,

La alegeri, asta-i soarta, ne-am făcut un obicei

Să instaurăm la cârmă numai loaze şi mişei,

Care zâmbitori, dar sadici, au o singură pornire:

Să ne lase-n aia goală pân: să prindem noi de ştire!
N-au de gând eroi să fie, să râmână-n veci prin cronici,
De cei muli îi doare-n spate, îi sfidează cruzi, ironici,
Chiar de vine don Becali şi-o să dea cu barda-n ei,
Totor să rămână-n urmă alte turme de mişei.

Dacâi faci o socoteală şi stai bine să aduni

Tot mai bine-i în Canada că e ini sau că e hunit