Scrisoarea XXL-Partea I
Parodie dupa "Scrisoarea III" M Eminescu
Un osman dintre aceia fără neam şi fară limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sârmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfâriia cea deşteaptă
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
ar surăsui (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlăul, tip sensibila atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri fețe-fețe Şi chiar dacă peste case,
nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marateţi, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dorimi la noapte? "
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotionuri plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi n brațe-mi vino
Eu să îi alin hormonii iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-i prezantez tariful plus servicile mele!
Pân' osmanul să-i dea verde, portofelul îi dispare,
O durere de dinţi (lipsă) din neanturi, brusc, răsare,
O durere criminală care creşte, creşte, creşte,
Cu viteză de Ferrari peste falri i se Iaţeşte
Săgetându-l înspre tâmple tenebroasă îl cuprinde Şi din creştet până-n talpă ca o
plaga se întinde,
ar subit din tărtăcuța-i se ițesc cucuie mari
Depăşind ca înălțime baobabii seculari
La doi paşi de-osmanul nostru, o țigancă mai bătrână,
Peste-o pungă cu semințe tronând veşnică stăpână,
Observându-! că-şi blesteamă soarta crudă în pustiuri Şi că lacrimi mari, tardive,
curg pe barba-i, râuri, râuri,
Râde: "Spune bogdaproste că nu te-a târât prin lanuri,
Sau în vreo fântână seacă, prea departe de limanuri
Mie mi-a ciordit din casă îrigideru' şi-un covor,
E piranda lu” Şmenaru, nu e fată din popor
(Da şi mie, coane, -o sută, să mor io de mă prefac,
Merg ca martor şi la Cică, nu mă dau după copac)”
E snopit de tot osmanul, iar biştarii nu-i ajung
Nici de-o chit expirată şi oftează îndelung,
Pau şpariit din buzunare tot ce-avea, ultimii chiori,
Astfel o pățeşti când seara umbli beat cu capu-n nori.
Prins cu dreapta de o bârnă apărută-n drum, înaltă, Îşi aduna palăria şi fularul
aolaltă,
Ochii vineți I4crimează de durere (sau de vânt? ) Şi c-un icnet animalic se uni de
a pământ.
h sfârşit ajunge-acasă, vila kitsch cu turle-n cer
Straluceşte de departe pe al urbei eşichier,
Atta nu găseşti de cauţi din Strehaia în Bali,
Străjuind intrarea, sumbru, bodyguardu' îşi zari,
Băta lui de baseball groasă, cu esențe de alun
Te fereşte de belele chiar şi-n ultimul cătun.
- Bine mi-am găsit bărlogul, thanks, mâritule profet,
Căci Allah e unul singur şi doar unul Mahomet!
Aşa murmurând osmanul, bucuria i se naşte
Când o haită de rotweilleri dă semnal că l-ar cunoaşte.
Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara, vultureşte,
cit în zestrea țării iar averea Îi sporeşte,
Are-acum un supermarket, un hotel şi an de an
Da petreceri grandioase cu bugete de sultan,
Nu îi stă nimic în cale, orice porții se deschid, Ştie cui s&-mpingă şpagă, demn
viăstar de Baiazid.
N-a uitat seara de care sumbre amintiti îl leaga,
Pe piranda lu Şmenaru o visează noaptea-ntreagă,
Scos din minţi de dor, osmanul, a tocmit pe-ai lui spahii
S-o găsească, vie, moartă, ori în munţi ori în câmpii,
S-a sfadit şi pe la şatre doar cu bulibaşe mari
Ca să scolocească bine până-n cociii de stejari.
Intr-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu c-un băț,
Cuturistul de la pază îi descoase cu dispreț:
- What's up, doc?
- Nimic mâncaţi-aş! Sunt venit hat din Banat
De piranda hr Şmenaru să îi zic la împărat!
Namila îşi dă acceptul iar țiganul de Ia cort
Intră țantoş drept în vilă, etalând slinosu-i port.
- Ce-ițigane? întreabă-osmanul, ai vreo veste să-mi închini?
Spune repede, nepoate, nu tn ține ca pe spini!
- a-mâ-ncet, pupaţi-aş ciocu', nu vezi câ-s abia sosit?
Dă un vischi mic la mandea, ca un semn de bun veniti
De-imi serveşti nişte friptane nu zic nu, ba să ma ierți,
Oi fuma şi o mahoarcă chiar cu riscul să mă cerți.
„Am venita tine, şefi, cu un plan ce-am pus la cale
Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor tale,
„Am nişte idei deştepte, dar rămâne între noi,
Nu vreau să se işte, coane, peste noapte vreun război!
- Tu eşti prea naiv, țigane, la atâtea câte pot
Crezi c-o să mâ-ncurc aiurea cu un gâinar, c-un ciot?
Bă, tu n-ai habar în viaţă pe câţi zmei şaua am pus
Ocupându-imă de biznis de cu zori până-n apus,
Banul lângă ban, fârtate, se-nmulteşte, se adună
Căci mă trag din seminia ce-are-n steag o semilună,
Iarna mi-o petrec în Fid, iară vara plec în Malta,
Top modele în jacuți înşir una lângă alta,
leri am cumpărat în lizing câteva autocare,
Să le plimb, de-mi vine cheful, ba ja munte ba la mare,
Banii de la proşti curg gărlă înspre mine, râuri-răuri,
Pot să fac din lapte ţuică, să scot apă din pustiuri!
Deşi fost-am o amibă pricâjită la-nceputuri
Astăzi euroi, fahici, mi sunt paloşe şi scuturi,
„Am colecţie completă de nunceakuri şi de săbii,
Chiar aseară, lu” bunicu, i-am donat vreo trei corăbii Şi pe bune, bă țigane, la câţi
avocaţi am strâns, În procesele penale sunt mereu de neînvins.
Dintr-un prapădit sinistru ce tundea prin parcuri iarbă
Azi sunt rege-n astă urbe şi îmi râd, pe-ascuns, în barba.
Zi-mi pe sleau care e şmenu, ciripeşte de-ai vreun pas,
Ori vrei să te-ntreb de-a dreptul: "Mânânci, calule, ovăs? "
Nu mă face, că-tmi pun zbirii să te-alinte c-un nunceak,
Orice-ai fi tu, mare mahăr, un țigan sau un moşneag.
- Un țigan? Da, barosane, dar țiganul ce-l jigneşti
E mai gmecher decăt alţi, nu-i uşor să-! matrăşeşti!
Lasă ţăfna, fi cuminte, incă nici nu mă cunoşti,
Hai, adună-ți toți gealații, mercenari ce-i ți ca oşti,
Omeneşte-mă, baştane, cu potol, ca pe-un oaspe,
Că sunt văr primar cu Țeapă, care-şi zice şi Istaspe, Ala care vinde ciungă mai
încolo, lângă pod,
Profitând şiret de granguri ca de ultimul nărod.
Deci, s-o prindem pe pirandă, astăzi, zau, nu ne mai scapă, Şade-ntr-un bordel, la
şatră, fără bec şi fară apa.
Însă treaba e cam naşpa, nu că vreau să te-nspăimâni:
Cinşpe cuţitari stau strajă la chilia-i de pământ!
Tu gorilele adunâ-i, hai s-o ştergem, val-vârtej
Ja şi-o trupă antitero (cică aştia-s mai viteji)
O vrei grabnic pe pirandă fncă pata ți s-a pus,
Dacâ-i etalezi şi muşchii poți s-o legi pân' la apus.
În schimb, vreau sâ-imi dai de-a moaca, ce-ai p'aci, cupru şi fler
Ca să-l vânz la "Colectare", să ajung şi io boier.
Jur! Sa-mi moară puradeii şi borțoasa şi tot neamu'
Dacă ea până diseară n-o să-ți spele, tandră, geamu !
Însă, ca să nu te facă vreun guşter de poveste,
Nu uita să iei cu tine antiglonțuri d-alea, veste,
fa-ţi ş-un tanc, că nu se ştie, de-or să-ţi stea în față zid
S4-i dabori ca pe nanice doar asti neam de Baiazid