Fantezii Erotice

Serban mi-a fost coleg de clasa în liceu. A atras atentia tuturor inca din clasa a
noua, deoarece fusese admis in liceu cu cele mai bune rezultate. Trebuie sa
marturisesc insa ca pe mine chestia asta ma lasa absolut rece - eu insami eram o
fata desteapta, cu note bune, asa ca nu ma prea impresiona cat era el de grozav la
carte. Ce ma interesa pe mine pe atunci cel mai tare era fratele lui Serban, Andrei
Acesta era elev in clasa a douasprezecea ia acelasi liceu cu noi si cel mai misto ip
care credeam eu ca poate exista... La Andrei visam tot timpul, numele lui Andrei
aparea scris pe fiecare pagina a fiecarui manual de-ai meu, pe toate filele caietelor
mele, pe toate radierele, riglele, echerele si penarele care imi treceau prin mana,
ba chiar si ratacit prin cate o lucrare de control, producand nedumerirea
profesorilor si imensul amuzament al colegilor. Serban, dimpotriva, nici ia
invatatura nu se dovedea asa grozav cum parea ia inceput - desi stralucea la mai
toate materiile, la matematica se arata a fi un adevarat anti-talent... La sfarsitul
primului semestru era corigent.

Eu, dimpotriva, eram prima ia mate, asa ca nu a fost o surpriza foarte mare pentru
nimeni - nici macar pentru mine - cand diriga l-a mutat pe Serban cu mine în banca,
sa ajut la aceasta materie.

- Serban este foarte bun el insusi la multe discipline, asa ca va puteti ajuta de fapt
reciproc, a mai comentat tipa, în timp ce colegul meu se tara parca precaut spre
banca nea cu rucsacul in brate, iar eu, cu buzele tuguiate de dezamagire, priveam
ung in urma fostei mele colege de banca si confidente principale Ioana, care
tocinai se aseza în locul lui Serban.

Abia mai tarziy aveam sa ma gandesc la cum imi putea ajuta aceasta schimbare
sa ma apropii de Andrei. Nu mai stiu daca m-am gandit prea mult a asta, dar stiu
cu siguranta ca asemenea ganduri nu au avut drept rezultat nici un plan pana la
urma. Era mai usor si mai placut sa-mi contemplu marea pasiune, daca intelegeti
ce vreau sa spun!

Andrei venea ia noi in clasa aproape in fiecare pauza. Mi se parea ca ma
urmareste amuzat. Sigur ca aflase ca imi place de e! - pana atunci uitasem complet
sa ascund acest lucru si, dupa ce aflase toata lumea, devenise oricum prea tarziu
s-o fac. Nu ma deranja insa foarte tare ca stia, pentru ca acesta era de fapt
adevarul si în sinea mea nici nu concepeam ca se putea ca în viitor sa nu fim
prieteni. “Doar asteptarea acestei prietenii mi se parea cam grea, desi nu-mi
displacea foarte tare nici ea. Primul meu gand, dimineata, era: "Andrei! *. Ultimul
meu gand, seara, era tot "Andrei! ”. Momentele in care nu ma gandeam la Andrei
erau extretn de rare, iar cele in care ma gandeam la el erau minunate.

Cand venea a noi in clasa, Andrei se aseza uneori in locul lui Serban, langa mine
in banca. Cand s-a intamplat acest lucru prima oara, am crezut ca e cutremur... La
propriu! Suiprinsa cu totul de grozavenia fiorului meu, abia am reusit sa-mi mai
ingaim acest gand, ca pe o intrebare. Toata lumea a fost în delir atunci, aproape ca
s-au tavait pe jos de ras. Cand am inteles si eu ce se intamplase cu mine, m-am
simtit insa. extrem de fericita: nu aveam sa mor tocmai atunci, iar Andrei tocmai imi
zambea, parca ia fel de fericit. Dupa asta, am avut toata ziua pe fata un zambet
pana la urechi, zambet care îmi revenea in fiecare zi de reinfiintare a lui Andrei la
noi in clasa, deci continuu, pentru ca Andrei revenea în ftecare zi

Serban, dimpotriva, era tot mai morocanos si mai dezinteresat de mate. Parea ca
va ramane iar corigent, ceea ce a avut darul de a-mi trezi brusc interesul fata de el:
Andrei avea sa fie foarte dezamagit de mine daca se intampla asta. M-am hotarat
sa-i verific terna lui Serban inainte de fiecare ora de matemalica. Am aflat astiel ca
nu-si facea temele. Am incercat sa-l conving sa sie faca. Ma privea atunci cu un
el de dusmanie, de parca as fi fost intruchiparea matematicii. Nu vroiam sa ma
urasca, asa ca am inceput sa-i pregatesc si sa-i ofer cate o bomboana de ciocolata
nainte” de fiecare discutie despre mate. Stratagema s-a dovedi benefica, Serban
parea ca devine ceva mai binevoitor. Ba chiar mi se parea ca îsi apropia corpul de
al meu dupa fiecare bomboana, din ce in ce mai atent la ce ii explicam. Intr-o zi,
constatand ca isi facuse terna, si inca fara nici o greseala, l-am sarutat pe obraz. în
ora care a urmat, a iesit la tabla din proprie initiativa si a rezolvat un exercitiu
perfect. ceea ce m-a facut sa fiu foarte mandra de mine si mai increzatoare ca
oricand in vitorul meu cu Andrei
Andrei ne vizita pe atunci aproape in fiecare pauza - doar inaintea orelor de mate
lipsea, stiind ca avem treaba -, inghesuindu-se langa noi ori de cate ori ne gasea
asezati unul langa altul. Serban se enerva, dar nu zicea nimic. Mie mi se facea
otusi rusine sa raman in banca parca asteptandu-l, asa ca aveam grja ca acest
ucru sa nu se prea intample. Oricum, devenisem foarte serioasa de cand ma
hotarasem sa îl uimesc pe Andrei facand din tratele lui un priceput la matematica.

Tot pe atunci, Serban ma rugase sa ne facem temele la mate impreuna. li dadeam
drepiate, pentru ca in pauze aveam prea putin timp pentru toate explcatiie
necesare. Cum ma temeam ca nu as fi putut fio profesoara foarte eficienta cu
Andrei prin preajma, l-am invitat pe Serban sa invatam la mine. Neuitand ajutorul
bomboanelor de ciocolata, ii serveam de fiecare data cu cate ceva bun, inainte de
a ne aseza Ia lucru. lar Serban se dovedea foarte cuminte, raspunzand pozitiv ia
loate strategie mele: dulciurile i] faceau sa fie atent, atingerile mangaietoare îl
ajutau sa inteleaga mai repede, sarutarile pe obraz ii inspirau rezolvari care uneori
ma uimeau si pe mine.

Timpul petrecut cu Serban parea a se scurge din ce in ce mai repede. Uneori, îi
prelungeam entuziasmați rezoivand exercili suplimentare, descoperite prin reviste
de specialitate... Exerciti cu adevarat grele, pentru gasirea solutilor carora eu
detineam insa intotdeauna cheia: cate un Sarut pe obrazul lui Serban, care se
trezea iluminat de fiecare data, gratie sarutului declansator de idei. Radeam
impreuna de aceasta strategie extraordinara de rezolvare a exercitiilor de mate, pe
care o incercam cu probleme din ce în ce mai dificile. Am încercat-o si invers,
Serban fiind de data aceasta cel care administra sarutarile alungatoare de confuzie.
Functiona si asa, desi nu chiar ia fel de spectaculos.

Asa am inceput sa deosebim diferitele puteri ale diferitelor saruturi. Sarutarile pe
obraz si cele pe frunte aveau cam aceeasi putere, ajutandu-ne la rezolvarea unor
probleme nu foarte difcile. Sarutarile intre sprancene, pe ochi, pe barbie sau pe
urechi aveau în mod clar o putere de rezolvare mai mare. Sarutarile din ce in ce
mai putin timide pe buze dovedeau insa o forta extraordinara, capabila sa spulbere
pana si probleme date la concursuri. Sarutarile pe gat, pe brate, pe piept, pe burta
sau pe picioare din ce în ce mai sus trebuiau sa serveasca insa altui tip de
probleme decat cele de mate, pentru ca de matematica ne rupeau cu brutalitate.
Le pastram asadar pentru momentele în care Serban trebuia sa plece acasa la el,
dar curand am constatat ca pentru a ne usura despartirea erau inca si mai putin
potrivite... Erau ele insele sfasietoare, indemnandu-ne parca sa ne abordam pe noi
insine ca pe niste probleme ce se doreau rezolvate. Ne storceau de viaga.

Pe masura ce se apropia vara, cunostintele de mate ale mele si ale lui Serban
erau tot mai serioase, iar Sarutarile noastre - tot mai dulci. Cu sarutarile
"periculoase" cazuseram de acord sa procedam prudent, aplicandu-ni-le cu o
anumita zgarcenie si primindu-ni-le oarecum din scurt. Abia in felul acesta, am
reusit sa le gasim un ioc cat de cat sigur in ecuatia studilor noastre. La un moment
dat, mi-am dat seama ca Andrei nu mai trecuse demult pe la noi prin clasa si ca eu
uitasem demult sa ma mai gandesc la el.

Anul acesta, eu si Serban terminam facultatea de mate. La toamna, ne asteapta
cate o bursa in SUA, la aceeasi universitate, dupa ce, la vara, ne vom casatori.
Cred ca m-am indragostit de e! tocmai nantru cesa ce nu mi-a marturisit niciodata